ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul N.D. prin procurator N.M., a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se refacă din 18 mai 2009 ce i-a fost comunicată în 22 mai 2009 corectând eventuala greșeală prin solicitarea unei noi dispoziții a Primăriei comunei Gogoșu, pentru a-i emite Titlul de despăgubire, deoarece această adresă este în discordanță cu răspunsurile anterioare, respectiv adresa din 23 ianuarie 2009, comunicată prin recomandata din 16 februarie 2009. Totodată, a solicitat să i se emită răspunsul la cererea comunicată pârâtei prin recomandata din 13 iulie 2009. De asemenea, reclamantul a solicitat ca pârâta să-i plătească daune morale și materiale în sumă de 306.756 RON și daune cominatorii de 100 RON/zi.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a susținut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, această obligație revenind Comisiei Centrale. Prin sentința civilă nr. 15 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că printr-un prim răspuns comunicat reclamantului, cu adresa din 23 ianuarie 2009, i-a fost prezentată procedura administrativă în urma căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite în favoarea sa decizia conținând titlul de despăgubire, decizie în care se va consemna valoarea despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 238 din 10 iunie 2004, cu precizarea că dosarul aferent notificării reclamantului nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoșu. Totodată, reclamantului i s-a adus la cunoștință și faptul că s-a solicitat Primăriei Comunei Gogoșu transmiterea dosarului aferent notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 care să includă și sentința civilă nr. 238/2004 a Tribunalului Dolj.

Prin adresa din 24 august 2009, depusă la dosar, a fost formulat un răspuns în sensul că, în baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale, nu este înregistrat nici un dosar care să conțină o dispoziție emisă de Primăria Comunei Gogoșu. Curtea de Apel, având în vedere dispozițiile art. 2 H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a constatat că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile conferite de lege, nefiind în culpă raportat la faptul că dosarul aferent notificării formulate de către reclamant nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoșu.

De altfel, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul N.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.. În motivarea recursului, recurentul susține că instanța de fond a greșit atunci când nu i-a comunicat întâmpinarea, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.

De asemenea, recurentul consideră că instanța de fond trebuia să introducă în cauză Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Locală Gogoșu. Considerând că a fost prejudiciat moral și material, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurentul- reclamant s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu mai multe petiții, solicitând informații în legătură cu modalitatea de a intra în posesia sumei de 1.067.656.000 ROL, sumă stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 238 din 10 iunie 2004, rămasă definitivă și irevocabilă. Sentința nr. 238/2004 a fost pronunțată în cursul litigiului având drept obiect contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva dispoziției din 2001, prin care Primăria Comunei Gogoșu a soluționat notificarea depusă de acesta în temeiul Legii nr. 10/2001.

Primăria Comunei Gogoșu a emis o nouă dispoziție, respectiv dispoziția din 2006, care însă a fost anulată de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 132 din 26 mai 2008, rămasă definitivă și irevocabilă Prin adresa din 23 ianuarie 2009, i-a fost prezentată recurentului-reclamant procedura administrativă, în urma căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite, în favoarea sa, decizia conținând titlul de despăgubire. De asemenea, s-a menționat că în decizia care se va emite va fi consemnată valoarea despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 238 din 10 iunie 2004, rămasă definitivă și irevocabilă. Autoritatea pârâtă i-a adus la cunoștință recurentului-reclamant faptul că dosarul aferent notificării nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoșu.

Mai mult, prin același răspuns, s-a făcut referire și la dispozițiile O.U.G.nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care reglementează procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire. Totodată, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoștință și faptul că s-a solicitat Primăriei Comunei Gogoșu transmiterea dosarului aferent notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, care să includă și sentința civilă nr. 238/2004 a Tribunalului Dolj. Ulterior, în baza altor petiții formulate de recurentul-reclamant, a fost înaintată acestuia adresa din 18 mai 2009. Prin această adresă, se comunică reclamantului faptul ca au fost solicitate Primăriei Comunei Gogoșu informării privind motivul pentru care dosarul ce conține dispozițiile de soluționare a notificării recurentului-reclamant nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale.

Prin adresa din 24 august 2009 i s-a răspuns recurentului-reclamant că în baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale, nu este înregistrat nici un dosar care să conțină o dispoziție emisă de Primăria Comunei Gogoșu. Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recurentul-reclamant nu este titularul unei decizii conținând titlul de despăgubire, astfel că nu poate fi parcursă procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V 1 , Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin O.U.G.nr. 81/2007. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.D., împotriva sentinței civile nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.