ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul N.D.

prin procurator N.M., a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se refacă din 18 mai 2009 ce i-a fost comunicată în 22 mai 2009

corectând eventuala greșeală prin solicitarea unei noi dispoziții a Primăriei

comunei Gogoșu, pentru a-i emite Titlul de despăgubire, deoarece această adresă

este în discordanță cu răspunsurile anterioare, respectiv adresa din 23 ianuarie

2009, comunicată prin recomandata din 16 februarie 2009.

Totodată, a solicitat

să i se emită răspunsul la cererea comunicată pârâtei prin recomandata din 13

iulie 2009.

De asemenea, reclamantul

a solicitat ca pârâta să-i plătească daune morale și materiale în sumă de 306.756

RON și daune cominatorii de 100 RON/zi.

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 H.G. nr. 361/2005, cu

modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative

privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată

de Titlul VII Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților este investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire,

ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la plata daunelor cominatorii, pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a susținut că această cerere este inadmisibilă,

întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu

poate constitui o neexecutare din partea Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, această obligație revenind Comisiei Centrale.

Prin sentința civilă

nr. 15 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că printr-un prim răspuns comunicat reclamantului,

cu adresa din 23 ianuarie 2009, i-a fost prezentată procedura administrativă în

urma căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite în favoarea

sa decizia conținând titlul de despăgubire, decizie în care se va consemna valoarea

despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă

nr. 238 din 10 iunie 2004, cu precizarea că dosarul aferent notificării reclamantului

nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoșu.

Totodată, reclamantului

i s-a adus la cunoștință și faptul că s-a solicitat Primăriei Comunei Gogoșu transmiterea

dosarului aferent notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 care să includă

și sentința civilă nr. 238/2004 a Tribunalului Dolj.

Prin adresa din 24 august

2009, depusă la dosar, a fost formulat un răspuns în sensul că, în baza de date

a Secretariatului Comisiei Centrale, nu este înregistrat nici un dosar care să conțină

o dispoziție emisă de Primăria Comunei Gogoșu.

Curtea de Apel, având

în vedere dispozițiile art. 2 H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările

ulterioare, care reglementează organizarea și funcționarea Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților a constatat că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile

conferite de lege, nefiind în culpă raportat la faptul că dosarul aferent notificării

formulate de către reclamant nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale

de către Primăria Comunei Gogoșu.

De altfel, în cursul procedurii

administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților este investită cu emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamantul N.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ..

În motivarea recursului,

recurentul susține că instanța de fond a greșit atunci când nu i-a comunicat întâmpinarea,

fiind astfel încălcat dreptul la apărare.

De asemenea, recurentul

consideră că instanța de fond trebuia să introducă în cauză Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Locală Gogoșu.

Considerând că a fost

prejudiciat moral și material, recurentul solicită admiterea recursului, casarea

sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurentul- reclamant

s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu mai multe

petiții, solicitând informații în legătură cu modalitatea de a intra în posesia

sumei de 1.067.656.000 ROL, sumă stabilită de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă

nr. 238 din 10 iunie 2004, rămasă definitivă și irevocabilă.

Sentința nr. 238/2004

a fost pronunțată în cursul litigiului având drept obiect contestația formulată

de recurentul-reclamant împotriva dispoziției din 2001, prin care Primăria Comunei

Gogoșu a soluționat notificarea depusă de acesta în temeiul Legii nr. 10/2001.

Primăria Comunei Gogoșu

a emis o nouă dispoziție, respectiv dispoziția din 2006, care însă a fost anulată

de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 132 din 26 mai 2008, rămasă definitivă

și irevocabilă

Prin adresa din 23 ianuarie

2009, i-a fost prezentată recurentului-reclamant procedura administrativă, în urma

căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite, în favoarea sa,

decizia conținând titlul de despăgubire. De asemenea, s-a menționat că în decizia

care se va emite va fi consemnată valoarea despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită

de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 238 din 10 iunie 2004, rămasă definitivă

și irevocabilă.

Autoritatea pârâtă i-a

adus la cunoștință recurentului-reclamant faptul că dosarul aferent notificării

nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Comunei Gogoșu.

Mai mult, prin același

răspuns, s-a făcut referire și la dispozițiile O.U.G.nr. 81/2007 pentru accelerarea

procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

care reglementează procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire.

Totodată, recurentului-reclamant

i s-a adus la cunoștință și faptul că s-a solicitat Primăriei Comunei Gogoșu transmiterea

dosarului aferent notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, care să includă

și sentința civilă nr. 238/2004 a Tribunalului Dolj.

Ulterior, în baza altor

petiții formulate de recurentul-reclamant, a fost înaintată acestuia adresa din

18 mai 2009.

Prin această adresă, se

comunică reclamantului faptul ca au fost solicitate Primăriei Comunei Gogoșu informării

privind motivul pentru care dosarul ce conține dispozițiile de soluționare a notificării

recurentului-reclamant nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale.

Prin adresa din 24 august

2009 i s-a răspuns recurentului-reclamant că în baza de date a Secretariatului Comisiei

Centrale, nu este înregistrat nici un dosar care să conțină o dispoziție emisă de

Primăria Comunei Gogoșu.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recurentul-reclamant nu este titularul

unei decizii conținând titlul de despăgubire, astfel că nu poate fi parcursă procedura

referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului

V

1

, Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin O.U.G.nr.

81/2007.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care

o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.D., împotriva

sentinței civile nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie

2011.