ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții G.I., L.M., M.L. și T.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării (aplicării) H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea cererii se arată că pârâtul a emis actul normativ a cărui suspendare se solicită și prin care pensiile reclamanților au fost diminuate cu peste 60%, deși, prin elaborarea lui s-au încălcat grav prevederi constituționale precum și prevederi ale unor legi organice.

Apreciază reclamanții că prin suspendarea aplicării acestei hotărâri s-ar evita prejudiciul suportat de aceștia, în eventualitatea în care instanța de fond va dispune anularea acestui act normativ, mai ales că procesul s-ar putea soluționa într-o perioadă lungă de timp, iar necesitățile reclamanților, ca pensionari, ar fi afectate o perioadă mare de timp. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 149 din 19 noiembrie 2010, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți, reținând că cererea de suspendare este în primul rând inadmisibilă, întrucât hotărârea a cărei suspendare se solicită este un act administrativ normativ împotriva căruia nu poate fi admisă suspendarea.

În al doilea rând, reține instanța de fond, în cauză lipsește condiția pagubei iminente, una din condițiile cumulative ce permit suspendarea. Astfel, faptul că reclamanții susțin că li se va diminua cuantumul pensiilor cu 60% nu înseamnă că această diminuare atrage o pagubă iminentă gravă și greu de reparat. S-a reținut că nici condiția cazului bine justificat nu este dovedită în speță, din moment ce H.G. nr. 737/2010 este dată în aplicarea Legii nr. 119/2010, lege declarată constituțională în cadrul controlului de constituționalitate a priori, iar în fapt reclamanții doresc ca această lege să nu fie aplicată prin suspendarea hotărârii care o pune în aplicare efectiv, prin normele de recalculare, micșorarea cuantumului pensiilor fiind tranșată deja prin intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții G.I., L.M., M.L. și T.G.. Recurenții au susținut următoarele critici: 1) Instanța de fond, prin refuzul de a acorda recurentului un nou termen de judecată, i-a îngrădit dreptul de acces liber la justiție drept prevăzut de art. 21 din Constituția României. 2) Soluționarea pe fond a cereri s-a realizat fără ca procedura de citare cu Guvernul României să fi fost îndeplinită, instanța apreciind că prin depunerea întâmpinării a fost realizată corespunzător și procedura de citare. 3) Instanța de fond a interpretat greșit motivele legale incidente în cauză.

Astfel, instanța a reținut că din conținutul art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 ar rezulta clar că suspendarea executării este inadmisibilă, deoarece ar fi admisă numai în cazul actelor administrative unilaterale, interpretare total greșită, dacă se au în vedere dispozițiile art. 2 lit. c) din lege care definesc actul administrativ ca fiind acel act unilateral cu caracter individual sau normativ. Recurenții au susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile legii și atunci când a reținut că lipsește cel puțin una din condițiile cumulative ce permit suspendarea, respectiv condiția pagubei iminente, care ar trebui să se reflecte într-o deteriorare serioasă a condițiilor de trai, or, reducerea cu 60% a pensiei și stabilirea unei pensii sub cea de care ar fi putut beneficia dacă nu ar fi existat pensiile speciale, le deteriorează grav și serios condițiile de trai.

Instanța de fond a apreciat incorect și faptul că, în cauză, nu ar fi îndeplinită nici condiția cazului bine justificat, întrucât H.G. nr. 737/2010 este dată în aplicarea Legii nr. 119/2010 care a fost declarată constituțională. Instanța de fond, în analiza cazului bine justificat nu a avut însă în vedere că, această hotărâre excede prevederilor din Legea nr. 119/2010, că la stabilirea și recalcularea pensiilor se ia în considerare vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare fără a se ține seama de vârsta de pensionare mai mică, prevăzută de legile speciale ceea ce reprezintă o diminuare a pensiilor cuvenite din sistemul public de pensii.

Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la primul motiv de recurs ce vizează refuzul acestei instanțe de fond de a le acorda reclamanților un nou termen de judecată, urmează să se constate că, în cauză, nu este vorba de încălcarea dispozițiilor art. 105 C. proc. civ. și nici a dreptului la apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ., care a fost respectat. Într-adevăr, potrivit art. 156 C. proc. civ. instanța de judecată poate da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, dar nu este obligată să facă acest lucru. Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, este de menționat că această hotărâre stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.

Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 119/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public. Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea H.G. nr. 737/2010. În ceea ce privește cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi. Nu se poate reține o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă. Desigur nu se poate reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate. În ceea ce privește paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I., L.M., M.L. și T.G. împotriva sentinței civile nr. 149 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.