ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții G.I., L.M., M.L. și T.G. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea

executării (aplicării) H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit c)-h) Legea nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii

se arată că pârâtul a emis actul normativ a cărui suspendare se solicită și

prin care pensiile reclamanților au fost diminuate cu peste 60%, deși, prin

elaborarea lui s-au încălcat grav prevederi constituționale precum și prevederi

ale unor legi organice.

Apreciază reclamanții

că prin suspendarea aplicării acestei hotărâri s-ar evita prejudiciul suportat

de aceștia, în eventualitatea în care instanța de fond va dispune anularea

acestui act normativ, mai ales că procesul s-ar putea soluționa într-o perioadă

lungă de timp, iar necesitățile reclamanților, ca pensionari, ar fi afectate o

perioadă mare de timp.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 149 din 19 noiembrie 2010, a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamanți, reținând că cererea de suspendare este în primul rând inadmisibilă,

întrucât hotărârea a cărei suspendare se solicită este un act administrativ

normativ împotriva căruia nu poate fi admisă suspendarea.

În al doilea rând,

reține instanța de fond, în cauză lipsește condiția pagubei iminente, una din

condițiile cumulative ce permit suspendarea. Astfel, faptul că reclamanții

susțin că li se va diminua cuantumul pensiilor cu 60% nu înseamnă că această

diminuare atrage o pagubă iminentă gravă și greu de reparat.

S-a reținut că nici

condiția cazului bine justificat nu este dovedită în speță, din moment ce H.G.

nr. 737/2010 este dată în aplicarea Legii nr. 119/2010, lege declarată

constituțională în cadrul controlului de constituționalitate a priori, iar în

fapt reclamanții doresc ca această lege să nu fie aplicată prin suspendarea

hotărârii care o pune în aplicare efectiv, prin normele de recalculare,

micșorarea cuantumului pensiilor fiind tranșată deja prin intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/2010.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții G.I.,

L.M., M.L. și T.G..

Recurenții au

susținut următoarele critici:

1) Instanța de fond,

prin refuzul de a acorda recurentului un nou termen de judecată, i-a îngrădit

dreptul de acces liber la justiție drept prevăzut de art. 21 din Constituția

României.

2) Soluționarea pe

fond a cereri s-a realizat fără ca procedura de citare cu Guvernul României să

fi fost îndeplinită, instanța apreciind că prin depunerea întâmpinării a fost

realizată corespunzător și procedura de citare.

3) Instanța de fond a

interpretat greșit motivele legale incidente în cauză.

Astfel, instanța a

reținut că din conținutul art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 ar rezulta clar

că suspendarea executării este inadmisibilă, deoarece ar fi admisă numai în

cazul actelor administrative unilaterale, interpretare total greșită, dacă se

au în vedere dispozițiile art. 2 lit. c) din lege care definesc actul

administrativ ca fiind acel act unilateral cu caracter individual sau normativ.

Recurenții au

susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile legii și atunci când a

reținut că lipsește cel puțin una din condițiile cumulative ce permit

suspendarea, respectiv condiția pagubei iminente, care ar trebui să se reflecte

într-o deteriorare serioasă a condițiilor de trai, or, reducerea cu 60% a pensiei

și stabilirea unei pensii sub cea de care ar fi putut beneficia dacă nu ar fi

existat pensiile speciale, le deteriorează grav și serios condițiile de trai.

Instanța de fond a

apreciat incorect și faptul că, în cauză, nu ar fi îndeplinită nici condiția cazului

bine justificat, întrucât H.G. nr. 737/2010 este dată în aplicarea Legii nr.

119/2010 care a fost declarată constituțională. Instanța de fond, în analiza

cazului bine justificat nu a avut însă în vedere că, această hotărâre excede

prevederilor din Legea nr. 119/2010, că la stabilirea și recalcularea pensiilor

se ia în considerare vârstele standard de pensionare și stagiile minime și

complete de cotizare fără a se ține seama de vârsta de pensionare mai mică,

prevăzută de legile speciale ceea ce reprezintă o diminuare a pensiilor

cuvenite din sistemul public de pensii.

Analizând actele și

lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile în

speță, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la primul

motiv de recurs ce vizează refuzul acestei instanțe de fond de a le acorda

reclamanților un nou termen de judecată, urmează să se constate că, în cauză,

nu este vorba de încălcarea dispozițiilor art. 105 C. proc. civ. și nici a

dreptului la apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ., care a fost respectat.

Într-adevăr, potrivit

art. 156 C. proc. civ. instanța de judecată poate da un singur termen pentru

lipsă de apărare, temeinic motivată, dar nu este obligată să facă acest lucru.

Cu privire la cererea

de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, este de menționat că această

hotărâre stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești

și al parchetelor.

Actele normative care

reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia

de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 119/2000 tocmai

pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se

stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului

public.

Prin metodologia de

recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea

nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea

și adoptarea H.G. nr. 737/2010.

În ceea ce privește

cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal

magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și

de aceea se impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin

formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc

menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o

discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea

aceleiași legi.

Nu se poate reține o

încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la

interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră

doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept

garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate

reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități

prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a

pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h)

Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea

dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în

speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai

sus invocate.

În ceea ce privește

paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui

prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult

cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută

de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele

expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute

de art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.I., L.M., M.L. și T.G. împotriva sentinței civile nr. 149 din 19

noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

martie 2011.