ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 8 august
2008, C.I.T. SPRL Cluj Napoca a chemat în judecată Agenția Națională de
Administrare Fiscală și Comisia de selecție a practicienilor în insolvență,
solicitând anularea parțială, respectiv a punctului 1 din procesul-verbal din
22 ianuarie 2008 prin care s-a decis descalificarea ofertei depusă de
reclamantă, care, alături de SC R.V.A.I.S. SPRL București, funcționau ca
lichidatori judiciari provizorii ai SC R. SA Brașov, proces-verbal prin care a
fost desemnată ca practician în insolvență în Dosarul nr. 4395/62/2007 al
Tribunalului Brașov SC E.C. SPRL București.
La data de 9
octombrie 2008, reclamanta și-a extins acțiunea și față de SC E.C. SPRL
București, desemnată câștigătoare a licitației în dosarul de insolvență
referitor la SC R. SA Brașov, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În cauză, la data de
15 decembrie 2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC
R.V.A.I.S. SPRL București prin care a solicitat, ca și reclamanta, anularea
pct. 1 din procesul-verbal din 22 ianuarie 2008 prin care s-a decis
descalificarea ofertei sale depusă în consorțiu și desemnarea în calitate de
câștigătoare a SC E.C. SPRL București. În subsidiar, s-a solicitat a-i fi
considerată solicitarea ca o cerere de intervenție în interesul reclamantei.
La data de 25 martie
2009, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și anularea parțială a
Ordinului nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în
insolvență agreate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv art.
13-16 și 17 din anexa 1.
Cererea de intervenție
a fost admisă în principiu prin încheierea din 1 iunie 2009.
Prin sentința civilă
nr. 289 din 11 iunie 2009, completată prin sentința civilă nr. 112 din 29 septembrie
2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
a respins excepțiile invocate de Agenția Națională de Administrare Fiscală privind
lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive
a Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență și a admis în parte acțiunea
extinsă și completată, dispunând anularea parțială a punctului 1 al procesului verbal
prin care a fost descalificată oferta depusă de reclamantă în consorțiu cu intervenienta
și declararea ca fiind câștigătoare a pârâtei SC E.C. SPRL București.
De asemenea, instanța
a admis cererea de intervenție în interes propriu și a respins capătul de acțiune
privind anularea parțială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenția Națională de
Administrare Fiscală.
Împotriva sentinței au
declarat recurs reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca și pârâta Agenția Națională de
Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat
greșita respingere a cererii de anulare a Ordinului nr. 1009/2007, întrucât, pe
de o parte, soluția nu este motivată, iar pe de altă parte, nelegalitatea actului
este evidentă.
În acest sens, reclamanta
a precizat că unele dintre criteriile de selecție stabilite sunt contrare principiului
proporționalității între scopul urmărit de administrație și mijloacele utilizate.
Reclamanta s-a referit la criteriul colaborării cu organele fiscale, vag și subiectiv,
la strategia de reorganizare și lichidare cu program în timp, la criteriul numărului
de personal alocat lichidării și la cel al onorariilor propuse, care sunt dezechilibrate
și disproporționate.
S-a mai arătat de reclamantă
că ordinul atacat instituie alte criterii pentru propunerea practicienilor în insolvență
decât acelea pentru numire, contravenind astfel prevederilor Legii nr. 85/2006 și
O.U.G. nr. 86/2006.
În recursul declarat de
Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost criticată sentința în primul rând
sub aspectul greșitei respingeri atât a excepției lipsei calității procesuale active,
cât și a lipsei calității procesuale pasive.
Astfel, pârâta a învederat
că, întrucât oferta descalificată a fost depusă de un consorțiu care este o entitate
juridică distinctă și nu de reclamantă, aceasta nu poate promova acțiunea, neavând
calitatea de titulară a dreptului dedus judecății.
Tot astfel, pârâta a precizat
că doar Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă
în cauză, Comisia de selecție a practicienilor în insolventă nefiind organism de
sine stătător pentru a sta separat în proces.
S-a mai criticat sentința
și sub aspectul admiterii cererii de intervenție în interes propriu, în condițiile
în care nici SC R.V.A.I.S. SPRL, membră a consorțiului care a depus oferta, nu are
calitate procesuală activă, fiind o persoană juridică distinctă.
Referitor la soluția de
anulare parțială a procesului verbal încheiat la 22 ianuarie 2008, pârâta a invocat
aplicarea greșită a legii, întrucât prin actul în litigiu a fost descalificată oferta
depusă de reclamantă și intervenientă, întrucât nu erau îndeplinite cerințele legale
privind asocierea în participațiune și raporturile acesteia cu terții.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 2759
din 26 mai 2010 pronunțata in Dosarul nr. 1223/33/2008, a admis recursul declarat
de Agenția Națională de Administrare Fiscală, a modificat sentința atacată în sensul
că a respins acțiunea formulată de C.I.T. SPRL Cluj Napoca precum și cererea de
intervenție în interes propriu formulată de SC R.V.A.I.S SPRL București ca neîntemeiate.
Prin aceiași hotărâre
a respins recursul declarat de C.I.T. SPRL Cluj Napoca ca nefondat.
A reținut in motivarea
hotărârii următoarele considerente:
I. Cu privire la criticile
privind modul de soluționare a celor două excepții ridicate de pârâtă, instanța
de recurs a apreciat ca sunt nefondate întrucât reclamanta a invocat tocmai încălcarea
unui drept prevăzut de lege sau a unui interes legitim prin actul administrativ
atacat, care justifică vătămarea la care se referă art. 1 Legea nr. 554/2004.
Pentru aceleași considerente
și critica privind lipsa calității procesuale a intervenientei SC R.V.A.I.S.
SPRL București s-a apreciat a fi nefondată.
II. Relativ la excepția
lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte a constatat ca a fost in mod corect
soluționată de prima instanța.
Comisia de selecție a
practicienilor în insolventă, deși nu are personalitate juridică și își desfășoară
activitatea în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și sub coordonarea
președintelui agenției, a fost corect citată în cauză în calitate de emitent al
actului administrativ atacat, ce a prestat un serviciu public,în regim de putere
publică.
III. Pe fondul cauzei,
Înalta Curte a reținut ca soluția de anulare a mențiunilor din actul administrativ
atacat, privind descalificarea ofertei depuse în comun de reclamantă și intervenientă,
precum și desemnarea altui câștigător al licitației privind pe debitorul SC R.
SA Brașov, este neîntemeiată, cât timp consorțiul ca atare nu se află înscris pe
lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare
Fiscală.
Deși cele două firme de
lichidare figurează fiecare pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția
Națională de Administrare Fiscală, a constatat instanța de recurs, oferta a fost
depusă de către un consorțiu ca entitate juridică distinctă ce nu figurează pe lista
amintită pentru a se putea verifica experiența acestuia în colaborarea cu organele
fiscale în vederea asigurării unui grad cât; mai mare de acoperire a creanțelor
înregistrate.
Astfel, potrivit art.
4 Ordinul nr. 1009/2007 emis în baza Legii nr. 85/2006 și a O.U.G. nr. 86/2006,
organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect
procedura insolvenței vor propune judecătorului sindic desemnarea administratorului
sau a lichidatorului numai dintre cei înscriși pe lista practicienilor în insolventă
agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Această listă, a reținut
instanța de recurs, se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Națională de
Administrare Fiscală, se actualizează semestrial, se publică pe pagina de internet
a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se transmite și Uniunii Naționale
a Practicienilor în Insolventă din România.
Atât reclamanta, cât și
intervenientă aveau posibilitatea de a participa anterior, în consorțiu, la selecția
pentru completarea listei practicienilor în insolventă în vederea depunerii ofertei
de desemnare a practicianului în insolventă în dosarul privind pe SC R. SA Brașov.
Neprocedând în acest mod,
a apreciat Înalta Curte, oferta depusă de consorțiu a fost corect descalificată,
fiind fără relevanță faptul că ambele firme de lichidare, fiecare separat, figurau
pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare
Fiscală.
Nu se poate susține că
prin actul contestat s-ar fi încălcat dreptul constituțional la libera asociere,
cât timp colaborarea celor două societăți nu îndeplinește cerințele pentru a fi
considerată o asociere în participațiune, în cadrul căreia, asociatul titular să
deruleze în nume propriu, toate operațiunile comerciale pe seama asocierii, pe care
să o reprezinte în raporturile cu terții.
În consecință, a reținut
instanța de recurs, cum soluția de anulare parțială a procesului-verbal din 22 ianuarie
2008 este neîntemeiată, se impune modificarea sentinței in sensul respingerii ca
nefondat a acestui capăt de cerere și a cererii de intervenție în interes propriu.
Referitor la recursul
declarat de reclamantă, Înalta Curte a reținut ca fiind fără suport legal critica
privind respingerea cererii de anulare parțială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de
Agenția Națională de Administrare Fiscală, actul administrativ fiind elaborat în
baza și în executarea Legii nr. 85/2006 și a O.U.G. nr. 86/2006.
Aspectele invocate de
reclamantă referitoare la criteriile de desemnare a administratorului sau a lichidatorului
judiciar și de stabilire a onorariilor acestora nu demonstrează încălcarea normelor
cu putere de lege în materie, dimpotrivă, ordinul reglementează doar procedurile
de selecție a practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală
și de selecție a acestora pentru numire în dosare de insolventă, strict pentru uzul
organelor fiscale, în timp ce desemnarea efectivă a practicienilor în insolventă
și confirmarea acestora se realizează conform dispozițiilor art. 11 și 19 Legea
nr. 85/2006.
Criteriile de selecție
prevăzute în ordin au fost stabilite în considerarea calității Agenției Naționale
de Administrare Fiscală de administrator al bugetului general consolidat și al interesului
public pe care îl presupune gestionarea acestuia, neputând fi calificate ca și criterii
discriminatorii.
În fine, a constatat instanța
de recurs, este fără suport legal susținerea reclamantei privind încălcarea principiului
proporționalității între scopul urmărit de organele fiscale și mijloacele utilizate,
nefiind prezentate argumente prin care să se demonstreze că modul de colaborare
al practicianului în insolvență cu organele fiscale ar fi lăsat la liberul arbitru
al acestora.
Împotriva acestei hotărâri
a formulat contestație în anulare reclamanta.
În motivarea contestație
în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. a C. proc. civ. s-a arătat
în esență:
- Încheierea de respingere
a cererii reprezentantei contestatoarei de amânare a cauzei pentru motive medicale
a fost rezultatul unei erori materiale. Se arată astfel că, pârâta-intimată din
recurs a fost lipsită complet de posibilitatea exprimării poziției procesuale -
fiind încălcat dreptul de acces la justiție și la o procedură contradictorie.
- În ceea ce privește
cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei Înaltei Curți de Casație
și Justiție nr. 2759 din 26 mai 2010 se arată că punerea în executare a deciziei
va determina iminent anularea licitațiilor organizate de către societățile în consorțiu
pentru verificarea în bloc a Platformei Rulmentul, ceea ce va duce în final la diminuarea
patrimoniului debitoarei.
- În completarea motivelor
privind contestația în anulare se arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe
cu privire la nulitatea procesului verbal din 22 ianuarie, astfel a rezolvat cauza
și a omis să soluționeze speța sub toate aspectele - nu s-a pronunțat asupra unei
solicitări a părților iar exigența motivării este esențială în administrarea adecvată
a instanței.
-De asemenea în aceeași
idee s-a arătat că admițând recursul instanța de recurs nu a motivat rațiunile pentru
care soluția din fond ar fi nelegală și nici de ce punctul de vedere al pârâtei
este îndreptățit, practica judiciară fiind neunitară.
Prin încheierea din data
de 15 iunie 2010, s-a dispus în baza art. 319
1
și art. 403 alin. (4)
C. proc. civ. admiterea cererii de suspendare și suspendarea provizorie a executării
deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Secției Contencios Administrativ - Înalta Curte
de Casație și Justiție - până la soluționarea cererii de suspendare formulată în
cadrul contestației în anulare.
În ceea ce privește cererea
de suspendare formulată în cadrul contestației în anulare, aceasta nu a mai fost
reiterată de contestatoare având în vedere că s-a dispus suspendarea provizorie
prin încheierea din 15 iunie 2010 - iar Înalta Curte a trecut la analizarea motivelor
contestației în anulare.
Analizând contestația
în anulare Înalta Curte reține că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318
alin. (1) C. proc. civ.
Hotărârile instanțelor de recurs mai
pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,
a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare
.
Este cunoscut în jurisprudență
că greșelile materiale se referă la un act de procedură cu privire la care nu s-a
făcut nici o judecată și nu la stabilirea eronată a situației de fapt, la aprecierea
probelor pentru că acestea echivalează cu o greșeală de judecată.
Greșeala materială invocată
de contestatoare vizează respingerea cererii privind acordarea unui termen de judecată
pentru motive medicale.
Nici acest motiv nu reprezintă
în sine o greșeală materială în accepțiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ., nu
reprezintă un element esențial care ar fi condus la pronunțarea soluției.
De asemenea nepronunțarea
asupra unei solicitări a părților nu echivalează cu omisiunea de a se pronunța asupra
unui motiv de casare sau modificare. Neexaminarea tuturor argumentelor folosite
pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor
în bloc nu reprezintă o omisiune.
Contestatoarea însăși
arată că este vorba de o simplă susținere privind nulitatea procesului verbal din
ianuarie, considerând necesar ca instanța să se fi pronunțat asupra fiecărui motiv
de nulitate invocat.
Se observă că în ceea
ce privește acest motiv de recurs, instanța de recurs s-a pronunțat, analizând și
expunând argumentele pentru care a modificat sentința de fond.
- Nici motivul contestației
privind nemotivarea suficientă a instanței de recurs nu se încadrează în exigențele
art. 318 alin. (1) C. proc. civ., lipsa de claritate a considerentelor nu echivalează
cu nepronunțarea unui motiv de recurs. De asemenea invocarea practicii neunitare
nu este relevantă.
Având în vedere cele arătate
mai sus, se va respinge contestația ca neîntemeiată prin motivele invocate, practic
contestatoarea pune în discuție rejudecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce
nu este permis de art. 318 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC
R.V.A.I.S. SPRL București împotriva deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie
2011.