ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 august 2008, C.I.T. SPRL Cluj Napoca a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală și Comisia de selecție a practicienilor în insolvență, solicitând anularea parțială, respectiv a punctului 1 din procesul-verbal din 22 ianuarie 2008 prin care s-a decis descalificarea ofertei depusă de reclamantă, care, alături de SC R.V.A.I.S. SPRL București, funcționau ca lichidatori judiciari provizorii ai SC R. SA Brașov, proces-verbal prin care a fost desemnată ca practician în insolvență în Dosarul nr. 4395/62/2007 al Tribunalului Brașov SC E.C. SPRL București.

La data de 9 octombrie 2008, reclamanta și-a extins acțiunea și față de SC E.C. SPRL București, desemnată câștigătoare a licitației în dosarul de insolvență referitor la SC R. SA Brașov, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. În cauză, la data de 15 decembrie 2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC R.V.A.I.S. SPRL București prin care a solicitat, ca și reclamanta, anularea pct. 1 din procesul-verbal din 22 ianuarie 2008 prin care s-a decis descalificarea ofertei sale depusă în consorțiu și desemnarea în calitate de câștigătoare a SC E.C. SPRL București. În subsidiar, s-a solicitat a-i fi considerată solicitarea ca o cerere de intervenție în interesul reclamantei.

La data de 25 martie 2009, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și anularea parțială a Ordinului nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv art. 13-16 și 17 din anexa 1. Cererea de intervenție a fost admisă în principiu prin încheierea din 1 iunie 2009. Prin sentința civilă nr. 289 din 11 iunie 2009, completată prin sentința civilă nr. 112 din 29 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de Agenția Națională de Administrare Fiscală privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență și a admis în parte acțiunea extinsă și completată, dispunând anularea parțială a punctului 1 al procesului verbal prin care a fost descalificată oferta depusă de reclamantă în consorțiu cu intervenienta și declararea ca fiind câștigătoare a pârâtei SC E.C.

SPRL București. De asemenea, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu și a respins capătul de acțiune privind anularea parțială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat greșita respingere a cererii de anulare a Ordinului nr. 1009/2007, întrucât, pe de o parte, soluția nu este motivată, iar pe de altă parte, nelegalitatea actului este evidentă. În acest sens, reclamanta a precizat că unele dintre criteriile de selecție stabilite sunt contrare principiului proporționalității între scopul urmărit de administrație și mijloacele utilizate.

Reclamanta s-a referit la criteriul colaborării cu organele fiscale, vag și subiectiv, la strategia de reorganizare și lichidare cu program în timp, la criteriul numărului de personal alocat lichidării și la cel al onorariilor propuse, care sunt dezechilibrate și disproporționate. S-a mai arătat de reclamantă că ordinul atacat instituie alte criterii pentru propunerea practicienilor în insolvență decât acelea pentru numire, contravenind astfel prevederilor Legii nr. 85/2006 și O.U.G. nr. 86/2006. În recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost criticată sentința în primul rând sub aspectul greșitei respingeri atât a excepției lipsei calității procesuale active, cât și a lipsei calității procesuale pasive.

Astfel, pârâta a învederat că, întrucât oferta descalificată a fost depusă de un consorțiu care este o entitate juridică distinctă și nu de reclamantă, aceasta nu poate promova acțiunea, neavând calitatea de titulară a dreptului dedus judecății. Tot astfel, pârâta a precizat că doar Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă în cauză, Comisia de selecție a practicienilor în insolventă nefiind organism de sine stătător pentru a sta separat în proces. S-a mai criticat sentința și sub aspectul admiterii cererii de intervenție în interes propriu, în condițiile în care nici SC R.V.A.I.S. SPRL, membră a consorțiului care a depus oferta, nu are calitate procesuală activă, fiind o persoană juridică distinctă.

Referitor la soluția de anulare parțială a procesului verbal încheiat la 22 ianuarie 2008, pârâta a invocat aplicarea greșită a legii, întrucât prin actul în litigiu a fost descalificată oferta depusă de reclamantă și intervenientă, întrucât nu erau îndeplinite cerințele legale privind asocierea în participațiune și raporturile acesteia cu terții. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 2759 din 26 mai 2010 pronunțata in Dosarul nr. 1223/33/2008, a admis recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de C.I.T. SPRL Cluj Napoca precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC R.V.A.I.S SPRL București ca neîntemeiate.

Prin aceiași hotărâre a respins recursul declarat de C.I.T. SPRL Cluj Napoca ca nefondat. A reținut in motivarea hotărârii următoarele considerente: I. Cu privire la criticile privind modul de soluționare a celor două excepții ridicate de pârâtă, instanța de recurs a apreciat ca sunt nefondate întrucât reclamanta a invocat tocmai încălcarea unui drept prevăzut de lege sau a unui interes legitim prin actul administrativ atacat, care justifică vătămarea la care se referă art. 1 Legea nr. 554/2004. Pentru aceleași considerente și critica privind lipsa calității procesuale a intervenientei SC R.V.A.I.S. SPRL București s-a apreciat a fi nefondată. II. Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte a constatat ca a fost in mod corect soluționată de prima instanța.

Comisia de selecție a practicienilor în insolventă, deși nu are personalitate juridică și își desfășoară activitatea în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și sub coordonarea președintelui agenției, a fost corect citată în cauză în calitate de emitent al actului administrativ atacat, ce a prestat un serviciu public,în regim de putere publică. III. Pe fondul cauzei, Înalta Curte a reținut ca soluția de anulare a mențiunilor din actul administrativ atacat, privind descalificarea ofertei depuse în comun de reclamantă și intervenientă, precum și desemnarea altui câștigător al licitației privind pe debitorul SC R. SA Brașov, este neîntemeiată, cât timp consorțiul ca atare nu se află înscris pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Deși cele două firme de lichidare figurează fiecare pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, a constatat instanța de recurs, oferta a fost depusă de către un consorțiu ca entitate juridică distinctă ce nu figurează pe lista amintită pentru a se putea verifica experiența acestuia în colaborarea cu organele fiscale în vederea asigurării unui grad cât; mai mare de acoperire a creanțelor înregistrate. Astfel, potrivit art. 4 Ordinul nr. 1009/2007 emis în baza Legii nr. 85/2006 și a O.U.G. nr. 86/2006, organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenței vor propune judecătorului sindic desemnarea administratorului sau a lichidatorului numai dintre cei înscriși pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Această listă, a reținut instanța de recurs, se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Națională de Administrare Fiscală, se actualizează semestrial, se publică pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se transmite și Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolventă din România. Atât reclamanta, cât și intervenientă aveau posibilitatea de a participa anterior, în consorțiu, la selecția pentru completarea listei practicienilor în insolventă în vederea depunerii ofertei de desemnare a practicianului în insolventă în dosarul privind pe SC R. SA Brașov. Neprocedând în acest mod, a apreciat Înalta Curte, oferta depusă de consorțiu a fost corect descalificată, fiind fără relevanță faptul că ambele firme de lichidare, fiecare separat, figurau pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Nu se poate susține că prin actul contestat s-ar fi încălcat dreptul constituțional la libera asociere, cât timp colaborarea celor două societăți nu îndeplinește cerințele pentru a fi considerată o asociere în participațiune, în cadrul căreia, asociatul titular să deruleze în nume propriu, toate operațiunile comerciale pe seama asocierii, pe care să o reprezinte în raporturile cu terții. În consecință, a reținut instanța de recurs, cum soluția de anulare parțială a procesului-verbal din 22 ianuarie 2008 este neîntemeiată, se impune modificarea sentinței in sensul respingerii ca nefondat a acestui capăt de cerere și a cererii de intervenție în interes propriu.

Referitor la recursul declarat de reclamantă, Înalta Curte a reținut ca fiind fără suport legal critica privind respingerea cererii de anulare parțială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, actul administrativ fiind elaborat în baza și în executarea Legii nr. 85/2006 și a O.U.G. nr. 86/2006. Aspectele invocate de reclamantă referitoare la criteriile de desemnare a administratorului sau a lichidatorului judiciar și de stabilire a onorariilor acestora nu demonstrează încălcarea normelor cu putere de lege în materie, dimpotrivă, ordinul reglementează doar procedurile de selecție a practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de selecție a acestora pentru numire în dosare de insolventă, strict pentru uzul organelor fiscale, în timp ce desemnarea efectivă a practicienilor în insolventă și confirmarea acestora se realizează conform dispozițiilor art. 11 și 19 Legea nr. 85/2006.

Criteriile de selecție prevăzute în ordin au fost stabilite în considerarea calității Agenției Naționale de Administrare Fiscală de administrator al bugetului general consolidat și al interesului public pe care îl presupune gestionarea acestuia, neputând fi calificate ca și criterii discriminatorii. În fine, a constatat instanța de recurs, este fără suport legal susținerea reclamantei privind încălcarea principiului proporționalității între scopul urmărit de organele fiscale și mijloacele utilizate, nefiind prezentate argumente prin care să se demonstreze că modul de colaborare al practicianului în insolvență cu organele fiscale ar fi lăsat la liberul arbitru al acestora. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamanta.

În motivarea contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. a C. proc. civ. s-a arătat în esență: - Încheierea de respingere a cererii reprezentantei contestatoarei de amânare a cauzei pentru motive medicale a fost rezultatul unei erori materiale. Se arată astfel că, pârâta-intimată din recurs a fost lipsită complet de posibilitatea exprimării poziției procesuale - fiind încălcat dreptul de acces la justiție și la o procedură contradictorie. - În ceea ce privește cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2759 din 26 mai 2010 se arată că punerea în executare a deciziei va determina iminent anularea licitațiilor organizate de către societățile în consorțiu pentru verificarea în bloc a Platformei Rulmentul, ceea ce va duce în final la diminuarea patrimoniului debitoarei.

- În completarea motivelor privind contestația în anulare se arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la nulitatea procesului verbal din 22 ianuarie, astfel a rezolvat cauza și a omis să soluționeze speța sub toate aspectele - nu s-a pronunțat asupra unei solicitări a părților iar exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a instanței. -De asemenea în aceeași idee s-a arătat că admițând recursul instanța de recurs nu a motivat rațiunile pentru care soluția din fond ar fi nelegală și nici de ce punctul de vedere al pârâtei este îndreptățit, practica judiciară fiind neunitară. Prin încheierea din data de 15 iunie 2010, s-a dispus în baza art. 319 1 și art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. admiterea cererii de suspendare și suspendarea provizorie a executării deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Secției Contencios Administrativ - Înalta Curte de Casație și Justiție - până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației în anulare. În ceea ce privește cererea de suspendare formulată în cadrul contestației în anulare, aceasta nu a mai fost reiterată de contestatoare având în vedere că s-a dispus suspendarea provizorie prin încheierea din 15 iunie 2010 - iar Înalta Curte a trecut la analizarea motivelor contestației în anulare. Analizând contestația în anulare Înalta Curte reține că este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare . Este cunoscut în jurisprudență că greșelile materiale se referă la un act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată și nu la stabilirea eronată a situației de fapt, la aprecierea probelor pentru că acestea echivalează cu o greșeală de judecată. Greșeala materială invocată de contestatoare vizează respingerea cererii privind acordarea unui termen de judecată pentru motive medicale. Nici acest motiv nu reprezintă în sine o greșeală materială în accepțiunea art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., nu reprezintă un element esențial care ar fi condus la pronunțarea soluției. De asemenea nepronunțarea asupra unei solicitări a părților nu echivalează cu omisiunea de a se pronunța asupra unui motiv de casare sau modificare. Neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc nu reprezintă o omisiune. Contestatoarea însăși arată că este vorba de o simplă susținere privind nulitatea procesului verbal din ianuarie, considerând necesar ca instanța să se fi pronunțat asupra fiecărui motiv de nulitate invocat. Se observă că în ceea ce privește acest motiv de recurs, instanța de recurs s-a pronunțat, analizând și expunând argumentele pentru care a modificat sentința de fond.

- Nici motivul contestației privind nemotivarea suficientă a instanței de recurs nu se încadrează în exigențele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., lipsa de claritate a considerentelor nu echivalează cu nepronunțarea unui motiv de recurs. De asemenea invocarea practicii neunitare nu este relevantă. Având în vedere cele arătate mai sus, se va respinge contestația ca neîntemeiată prin motivele invocate, practic contestatoarea pune în discuție rejudecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce nu este permis de art. 318 alin. (1) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC R.V.A.I.S. SPRL București împotriva deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.