ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 8 august

2008, C.I.T. SPRL Cluj Napoca a chemat în judecată Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Comisia de selecție a practicienilor în insolvență,

solicitând anularea parțială, respectiv a punctului 1 din procesul-verbal din

22 ianuarie 2008 prin care s-a decis descalificarea ofertei depusă de

reclamantă, care, alături de SC R.V.A.I.S. SPRL București, funcționau ca

lichidatori judiciari provizorii ai SC R. SA Brașov, proces-verbal prin care a

fost desemnată ca practician în insolvență în Dosarul nr. 4395/62/2007 al

Tribunalului Brașov SC E.C. SPRL București.

La data de 9

octombrie 2008, reclamanta și-a extins acțiunea și față de SC E.C. SPRL

București, desemnată câștigătoare a licitației în dosarul de insolvență

referitor la SC R. SA Brașov, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

În cauză, la data de

15 decembrie 2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC

R.V.A.I.S. SPRL București prin care a solicitat, ca și reclamanta, anularea

pct. 1 din procesul-verbal din 22 ianuarie 2008 prin care s-a decis

descalificarea ofertei sale depusă în consorțiu și desemnarea în calitate de

câștigătoare a SC E.C. SPRL București. În subsidiar, s-a solicitat a-i fi

considerată solicitarea ca o cerere de intervenție în interesul reclamantei.

La data de 25 martie

2009, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și anularea parțială a

Ordinului nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în

insolvență agreate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv art.

13-16 și 17 din anexa 1.

Cererea de intervenție

a fost admisă în principiu prin încheierea din 1 iunie 2009.

Prin sentința civilă

nr. 289 din 11 iunie 2009, completată prin sentința civilă nr. 112 din 29 septembrie

2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins excepțiile invocate de Agenția Națională de Administrare Fiscală privind

lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive

a Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență și a admis în parte acțiunea

extinsă și completată, dispunând anularea parțială a punctului 1 al procesului verbal

prin care a fost descalificată oferta depusă de reclamantă în consorțiu cu intervenienta

și declararea ca fiind câștigătoare a pârâtei SC E.C. SPRL București.

De asemenea, instanța

a admis cererea de intervenție în interes propriu și a respins capătul de acțiune

privind anularea parțială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenția Națională de

Administrare Fiscală.

Împotriva sentinței au

declarat recurs reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca și pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat

greșita respingere a cererii de anulare a Ordinului nr. 1009/2007, întrucât, pe

de o parte, soluția nu este motivată, iar pe de altă parte, nelegalitatea actului

este evidentă.

În acest sens, reclamanta

a precizat că unele dintre criteriile de selecție stabilite sunt contrare principiului

proporționalității între scopul urmărit de administrație și mijloacele utilizate.

Reclamanta s-a referit la criteriul colaborării cu organele fiscale, vag și subiectiv,

la strategia de reorganizare și lichidare cu program în timp, la criteriul numărului

de personal alocat lichidării și la cel al onorariilor propuse, care sunt dezechilibrate

și disproporționate.

S-a mai arătat de reclamantă

că ordinul atacat instituie alte criterii pentru propunerea practicienilor în insolvență

decât acelea pentru numire, contravenind astfel prevederilor Legii nr. 85/2006 și

O.U.G. nr. 86/2006.

În recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost criticată sentința în primul rând

sub aspectul greșitei respingeri atât a excepției lipsei calității procesuale active,

cât și a lipsei calității procesuale pasive.

Astfel, pârâta a învederat

că, întrucât oferta descalificată a fost depusă de un consorțiu care este o entitate

juridică distinctă și nu de reclamantă, aceasta nu poate promova acțiunea, neavând

calitatea de titulară a dreptului dedus judecății.

Tot astfel, pârâta a precizat

că doar Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă

în cauză, Comisia de selecție a practicienilor în insolventă nefiind organism de

sine stătător pentru a sta separat în proces.

S-a mai criticat sentința

și sub aspectul admiterii cererii de intervenție în interes propriu, în condițiile

în care nici SC R.V.A.I.S. SPRL, membră a consorțiului care a depus oferta, nu are

calitate procesuală activă, fiind o persoană juridică distinctă.

Referitor la soluția de

anulare parțială a procesului verbal încheiat la 22 ianuarie 2008, pârâta a invocat

aplicarea greșită a legii, întrucât prin actul în litigiu a fost descalificată oferta

depusă de reclamantă și intervenientă, întrucât nu erau îndeplinite cerințele legale

privind asocierea în participațiune și raporturile acesteia cu terții.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 2759

din 26 mai 2010 pronunțata in Dosarul nr. 1223/33/2008, a admis recursul declarat

de Agenția Națională de Administrare Fiscală, a modificat sentința atacată în sensul

că a respins acțiunea formulată de C.I.T. SPRL Cluj Napoca precum și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de SC R.V.A.I.S SPRL București ca neîntemeiate.

Prin aceiași hotărâre

a respins recursul declarat de C.I.T. SPRL Cluj Napoca ca nefondat.

A reținut in motivarea

hotărârii următoarele considerente:

I. Cu privire la criticile

privind modul de soluționare a celor două excepții ridicate de pârâtă, instanța

de recurs a apreciat ca sunt nefondate întrucât reclamanta a invocat tocmai încălcarea

unui drept prevăzut de lege sau a unui interes legitim prin actul administrativ

atacat, care justifică vătămarea la care se referă art. 1 Legea nr. 554/2004.

Pentru aceleași considerente

și critica privind lipsa calității procesuale a intervenientei SC R.V.A.I.S.

SPRL București s-a apreciat a fi nefondată.

II. Relativ la excepția

lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte a constatat ca a fost in mod corect

soluționată de prima instanța.

Comisia de selecție a

practicienilor în insolventă, deși nu are personalitate juridică și își desfășoară

activitatea în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și sub coordonarea

președintelui agenției, a fost corect citată în cauză în calitate de emitent al

actului administrativ atacat, ce a prestat un serviciu public,în regim de putere

publică.

III. Pe fondul cauzei,

Înalta Curte a reținut ca soluția de anulare a mențiunilor din actul administrativ

atacat, privind descalificarea ofertei depuse în comun de reclamantă și intervenientă,

precum și desemnarea altui câștigător al licitației privind pe debitorul SC R.

SA Brașov, este neîntemeiată, cât timp consorțiul ca atare nu se află înscris pe

lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

Deși cele două firme de

lichidare figurează fiecare pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția

Națională de Administrare Fiscală, a constatat instanța de recurs, oferta a fost

depusă de către un consorțiu ca entitate juridică distinctă ce nu figurează pe lista

amintită pentru a se putea verifica experiența acestuia în colaborarea cu organele

fiscale în vederea asigurării unui grad cât; mai mare de acoperire a creanțelor

înregistrate.

Astfel, potrivit art.

4 Ordinul nr. 1009/2007 emis în baza Legii nr. 85/2006 și a O.U.G. nr. 86/2006,

organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect

procedura insolvenței vor propune judecătorului sindic desemnarea administratorului

sau a lichidatorului numai dintre cei înscriși pe lista practicienilor în insolventă

agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Această listă, a reținut

instanța de recurs, se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Națională de

Administrare Fiscală, se actualizează semestrial, se publică pe pagina de internet

a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se transmite și Uniunii Naționale

a Practicienilor în Insolventă din România.

Atât reclamanta, cât și

intervenientă aveau posibilitatea de a participa anterior, în consorțiu, la selecția

pentru completarea listei practicienilor în insolventă în vederea depunerii ofertei

de desemnare a practicianului în insolventă în dosarul privind pe SC R. SA Brașov.

Neprocedând în acest mod,

a apreciat Înalta Curte, oferta depusă de consorțiu a fost corect descalificată,

fiind fără relevanță faptul că ambele firme de lichidare, fiecare separat, figurau

pe lista practicienilor în insolventă agreați de Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

Nu se poate susține că

prin actul contestat s-ar fi încălcat dreptul constituțional la libera asociere,

cât timp colaborarea celor două societăți nu îndeplinește cerințele pentru a fi

considerată o asociere în participațiune, în cadrul căreia, asociatul titular să

deruleze în nume propriu, toate operațiunile comerciale pe seama asocierii, pe care

să o reprezinte în raporturile cu terții.

În consecință, a reținut

instanța de recurs, cum soluția de anulare parțială a procesului-verbal din 22 ianuarie

2008 este neîntemeiată, se impune modificarea sentinței in sensul respingerii ca

nefondat a acestui capăt de cerere și a cererii de intervenție în interes propriu.

Referitor la recursul

declarat de reclamantă, Înalta Curte a reținut ca fiind fără suport legal critica

privind respingerea cererii de anulare parțială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, actul administrativ fiind elaborat în

baza și în executarea Legii nr. 85/2006 și a O.U.G. nr. 86/2006.

Aspectele invocate de

reclamantă referitoare la criteriile de desemnare a administratorului sau a lichidatorului

judiciar și de stabilire a onorariilor acestora nu demonstrează încălcarea normelor

cu putere de lege în materie, dimpotrivă, ordinul reglementează doar procedurile

de selecție a practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală

și de selecție a acestora pentru numire în dosare de insolventă, strict pentru uzul

organelor fiscale, în timp ce desemnarea efectivă a practicienilor în insolventă

și confirmarea acestora se realizează conform dispozițiilor art. 11 și 19 Legea

nr. 85/2006.

Criteriile de selecție

prevăzute în ordin au fost stabilite în considerarea calității Agenției Naționale

de Administrare Fiscală de administrator al bugetului general consolidat și al interesului

public pe care îl presupune gestionarea acestuia, neputând fi calificate ca și criterii

discriminatorii.

În fine, a constatat instanța

de recurs, este fără suport legal susținerea reclamantei privind încălcarea principiului

proporționalității între scopul urmărit de organele fiscale și mijloacele utilizate,

nefiind prezentate argumente prin care să se demonstreze că modul de colaborare

al practicianului în insolvență cu organele fiscale ar fi lăsat la liberul arbitru

al acestora.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat contestație în anulare reclamanta.

În motivarea contestație

în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. a C. proc. civ. s-a arătat

în esență:

- Încheierea de respingere

a cererii reprezentantei contestatoarei de amânare a cauzei pentru motive medicale

a fost rezultatul unei erori materiale. Se arată astfel că, pârâta-intimată din

recurs a fost lipsită complet de posibilitatea exprimării poziției procesuale -

fiind încălcat dreptul de acces la justiție și la o procedură contradictorie.

- În ceea ce privește

cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 2759 din 26 mai 2010 se arată că punerea în executare a deciziei

va determina iminent anularea licitațiilor organizate de către societățile în consorțiu

pentru verificarea în bloc a Platformei Rulmentul, ceea ce va duce în final la diminuarea

patrimoniului debitoarei.

- În completarea motivelor

privind contestația în anulare se arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe

cu privire la nulitatea procesului verbal din 22 ianuarie, astfel a rezolvat cauza

și a omis să soluționeze speța sub toate aspectele - nu s-a pronunțat asupra unei

solicitări a părților iar exigența motivării este esențială în administrarea adecvată

a instanței.

-De asemenea în aceeași

idee s-a arătat că admițând recursul instanța de recurs nu a motivat rațiunile pentru

care soluția din fond ar fi nelegală și nici de ce punctul de vedere al pârâtei

este îndreptățit, practica judiciară fiind neunitară.

Prin încheierea din data

de 15 iunie 2010, s-a dispus în baza art. 319

1

și art. 403 alin. (4)

C. proc. civ. admiterea cererii de suspendare și suspendarea provizorie a executării

deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Secției Contencios Administrativ - Înalta Curte

de Casație și Justiție - până la soluționarea cererii de suspendare formulată în

cadrul contestației în anulare.

În ceea ce privește cererea

de suspendare formulată în cadrul contestației în anulare, aceasta nu a mai fost

reiterată de contestatoare având în vedere că s-a dispus suspendarea provizorie

prin încheierea din 15 iunie 2010 - iar Înalta Curte a trecut la analizarea motivelor

contestației în anulare.

Analizând contestația

în anulare Înalta Curte reține că este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318

alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârile instanțelor de recurs mai

pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,

a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare

.

Este cunoscut în jurisprudență

că greșelile materiale se referă la un act de procedură cu privire la care nu s-a

făcut nici o judecată și nu la stabilirea eronată a situației de fapt, la aprecierea

probelor pentru că acestea echivalează cu o greșeală de judecată.

Greșeala materială invocată

de contestatoare vizează respingerea cererii privind acordarea unui termen de judecată

pentru motive medicale.

Nici acest motiv nu reprezintă

în sine o greșeală materială în accepțiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ., nu

reprezintă un element esențial care ar fi condus la pronunțarea soluției.

De asemenea nepronunțarea

asupra unei solicitări a părților nu echivalează cu omisiunea de a se pronunța asupra

unui motiv de casare sau modificare. Neexaminarea tuturor argumentelor folosite

pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor

în bloc nu reprezintă o omisiune.

Contestatoarea însăși

arată că este vorba de o simplă susținere privind nulitatea procesului verbal din

ianuarie, considerând necesar ca instanța să se fi pronunțat asupra fiecărui motiv

de nulitate invocat.

Se observă că în ceea

ce privește acest motiv de recurs, instanța de recurs s-a pronunțat, analizând și

expunând argumentele pentru care a modificat sentința de fond.

- Nici motivul contestației

privind nemotivarea suficientă a instanței de recurs nu se încadrează în exigențele

art. 318 alin. (1) C. proc. civ., lipsa de claritate a considerentelor nu echivalează

cu nepronunțarea unui motiv de recurs. De asemenea invocarea practicii neunitare

nu este relevantă.

Având în vedere cele arătate

mai sus, se va respinge contestația ca neîntemeiată prin motivele invocate, practic

contestatoarea pune în discuție rejudecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce

nu este permis de art. 318 alin. (1) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC

R.V.A.I.S. SPRL București împotriva deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie

2011.