ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1426/2011

Deliberând asupra recursului comercial

de față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 8108 din

30 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 18837/3/2008, judecătorul din cadrul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea formulată

de reclamanta C.S.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA.

În considerentele sentinței, judecătorul

fondul a reținut că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 404

1

și

404

2

C. proc. civ., întoarcerea executării silite prin reintegrarea

sa în spațiul situat în București, b-dul Constantin Brâncoveanu, în suprafață

de 295 mp. Reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 3089 din 28 iunie 2005

s-a dispus evacuarea sa din spațiul

menționat, sentință

desființată prin decizia nr. 2227 din 07 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, care a dispus casarea și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Judecătorul a apreciat caracterul

netemeinic al cererii de întoarcere a executării silite, în condițiile în care

contractul ce a justificat folosirea spațiului în litigiu a expirat. S-a

reținut că expirarea contractului de închiriere dintre părți este necontestată,

situația fiind constatată și prin sentința nr. 6009/2006 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială. în raport de această situație,

judecătorul a apreciat că reclamanta, după expirarea contractului de închiriere

nu justifică nici un drept asupra spațiului în litigiu, iar dacă s-ar dispune

reintegrarea sa în spațiu s-ar crea o situație inechitabilă, limitându-se

nejustificat dreptul de proprietate al pârâtei.

Sentința de fond a fost apelată de

reclamantă, aceasta solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în

sensul admiterii cererii sale de întoarcere a executării silite, apreciind că

judecătorul fondului a procedat în mod greșit și cu ignorarea textelor legale

incidente la analiza titlului său locativ.

Prin decizia comercială nr. 20 din 21

ianuarie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu următoarele

considerente: a reținut corecta interpretare și aplicare a textelor legale

incidente de către judecătorul fondului, apreciind că drepturile procedurale

trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului recunoscut de lege. In

acest context a apreciat că judecătorul fondului nu a depășit limitele

investirii sale când a verificat dacă mai subzistă situația juridică anterioară

punerii în executare a sentinței de evacuare. In măsura în care nu ar fi

efectuat această analiză, s-ar fi adus atingere dreptului intimatei de a

dispune de bunurile proprii, iar apelanta ar beneficia ce efectele contractului

de închiriere în condițiile în care acest contract a expirat, situație

confirmată prin sentință judecătorească irevocabilă.

Decizia de apel a fost recurată de

reclamanta C.S.S.L., care a solicitat admiterea recursului și modificarea

hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii cererii sale de întoarcere

a executării silite.

Reclamanta a criticat decizia de apel

sub aspectul greșitei aprecieri de către judecători a nedepășirii limitelor

investirii date prin cererea de chemare în judecată; a mai susținut o greșită

aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, susținând că art. 404  și

404

C.proC. civ. nu fac distincții în ce

privește limitele repunerii în situația anterioară, statuând doar asupra

desființării sentinței în baza căreia a fost executată. în consecință, a

apreciat că dreptul său la restabilirea situației anterioare executării silite

este actual.

Prin întâmpinare, pârâta SC C.A. SA a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind corecta interpretare și

aplicare a legii la litigiul dedus judecății.

Nu au fost administrate înscrisuri noi

în recurs.

La data de 14 ianuarie 2010 recursul a

fost suspendat, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea Dosarului nr. 362/3/2008, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, dosar care avea ca obiect cererea SC C.A. SA de constatare a

încetării contractului de închiriere încheiat cu C.S.S.L. și evacuarea acestuia

din imobil.

Recursul a fost repus pe rol la data

de 11 noiembrie 2010, când s-a constatat soluționarea irevocabilă a dosarului

ce a determinat luarea măsurii de suspendare.

Analizându-se legalitatea deciziei de

apel în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că

recursul nu este fondat.

Nu poate fi reținută critica

reclamantei în sensul depășirii limitelor investirii prin cererea de chemare în

judecată. în mod legal a apreciat completul de apel că drepturile procedurale

trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului recunoscut de lege. Se

observă că încă de la data înregistrării de către reclamantă a cererii de

repunere în situația anterioară, judecătorul se pronunțase asupra cauzei ce a

vizat încetarea contractului de închiriere dintre părți și evacuarea pârâtei:

sentința de fond în urma casării cu trimitere spre rejudecare a fost pronunțată

la data de 7 aprilie 2008, cererea de întoarcere a executării silite fiind

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data

de 19 mai 2008. în raport de aceste date, se apreciază că judecătorii apelului

au reținut corect că nu a existat o depășire a limitelor investirii, în

condițiile în care se pronunțase deja o hotărâre de primă instanță (executorie,

conform art. 720

8

C. proc. civ.). În aceste condiții, judecătorul

fondului avea obligația de a verifica în ce măsură în urma desființării

sentinței pronunțate în primul ciclu procesual se poate dispune repunerea părților

în situația anterioară.

Nu poate fi reținută nici critica

referitoare la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 404

1

și 404

2

C. proc. civ., în raport de situația

din

speță, din care rezultă că la data formulării cererii de întoarcere a executării

silite fondul cauzei, trimis spre rejudecare, era deja soluționat,

nemaiexistând posibilitatea legală de restabilire a situației anterioare primei

hotărâri de evacuare. In consecință, atât la momentul formulării cererii de

întoarcere a executării silite, cât și ulterior, în cursul soluționării cererii

în căile de atac, reclamanta nu mai avea un drept actual care să vizeze

repunerea în situația anterioară executării.

Pentru considerentele arătate și

constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta C.S.S.L. împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 21 ianuarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în Dosarul

nr. 18837/3/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

31 martie 2011.