ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1426/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 8108 din 30 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 18837/3/2008, judecătorul din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta C.S.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA. În considerentele sentinței, judecătorul fondul a reținut că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 404 1 și 404 2 C. proc. civ., întoarcerea executării silite prin reintegrarea sa în spațiul situat în București, b-dul Constantin Brâncoveanu, în suprafață de 295 mp. Reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 3089 din 28 iunie 2005 s-a dispus evacuarea sa din spațiul menționat, sentință desființată prin decizia nr. 2227 din 07 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Judecătorul a apreciat caracterul netemeinic al cererii de întoarcere a executării silite, în condițiile în care contractul ce a justificat folosirea spațiului în litigiu a expirat. S-a reținut că expirarea contractului de închiriere dintre părți este necontestată, situația fiind constatată și prin sentința nr. 6009/2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. în raport de această situație, judecătorul a apreciat că reclamanta, după expirarea contractului de închiriere nu justifică nici un drept asupra spațiului în litigiu, iar dacă s-ar dispune reintegrarea sa în spațiu s-ar crea o situație inechitabilă, limitându-se nejustificat dreptul de proprietate al pârâtei.

Sentința de fond a fost apelată de reclamantă, aceasta solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de întoarcere a executării silite, apreciind că judecătorul fondului a procedat în mod greșit și cu ignorarea textelor legale incidente la analiza titlului său locativ. Prin decizia comercială nr. 20 din 21 ianuarie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu următoarele considerente: a reținut corecta interpretare și aplicare a textelor legale incidente de către judecătorul fondului, apreciind că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului recunoscut de lege.

In acest context a apreciat că judecătorul fondului nu a depășit limitele investirii sale când a verificat dacă mai subzistă situația juridică anterioară punerii în executare a sentinței de evacuare. In măsura în care nu ar fi efectuat această analiză, s-ar fi adus atingere dreptului intimatei de a dispune de bunurile proprii, iar apelanta ar beneficia ce efectele contractului de închiriere în condițiile în care acest contract a expirat, situație confirmată prin sentință judecătorească irevocabilă. Decizia de apel a fost recurată de reclamanta C.S.S.L., care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii cererii sale de întoarcere a executării silite.

Reclamanta a criticat decizia de apel sub aspectul greșitei aprecieri de către judecători a nedepășirii limitelor investirii date prin cererea de chemare în judecată; a mai susținut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, susținând că art. 404 și 404 C.proC. civ. nu fac distincții în ce privește limitele repunerii în situația anterioară, statuând doar asupra desființării sentinței în baza căreia a fost executată. în consecință, a apreciat că dreptul său la restabilirea situației anterioare executării silite este actual. Prin întâmpinare, pârâta SC C.A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind corecta interpretare și aplicare a legii la litigiul dedus judecății.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. La data de 14 ianuarie 2010 recursul a fost suspendat, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea Dosarului nr. 362/3/2008, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar care avea ca obiect cererea SC C.A. SA de constatare a încetării contractului de închiriere încheiat cu C.S.S.L. și evacuarea acestuia din imobil. Recursul a fost repus pe rol la data de 11 noiembrie 2010, când s-a constatat soluționarea irevocabilă a dosarului ce a determinat luarea măsurii de suspendare. Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.

Nu poate fi reținută critica reclamantei în sensul depășirii limitelor investirii prin cererea de chemare în judecată. în mod legal a apreciat completul de apel că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului recunoscut de lege.

Se observă că încă de la data înregistrării de către reclamantă a cererii de repunere în situația anterioară, judecătorul se pronunțase asupra cauzei ce a vizat încetarea contractului de închiriere dintre părți și evacuarea pârâtei: sentința de fond în urma casării cu trimitere spre rejudecare a fost pronunțată la data de 7 aprilie 2008, cererea de întoarcere a executării silite fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 19 mai 2008. în raport de aceste date, se apreciază că judecătorii apelului au reținut corect că nu a existat o depășire a limitelor investirii, în condițiile în care se pronunțase deja o hotărâre de primă instanță (executorie, conform art. 720 8 C. proc.

civ.). În aceste condiții, judecătorul fondului avea obligația de a verifica în ce măsură în urma desființării sentinței pronunțate în primul ciclu procesual se poate dispune repunerea părților în situația anterioară. Nu poate fi reținută nici critica referitoare la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 404 1 și 404 2 C. proc. civ., în raport de situația din speță, din care rezultă că la data formulării cererii de întoarcere a executării silite fondul cauzei, trimis spre rejudecare, era deja soluționat, nemaiexistând posibilitatea legală de restabilire a situației anterioare primei hotărâri de evacuare. In consecință, atât la momentul formulării cererii de întoarcere a executării silite, cât și ulterior, în cursul soluționării cererii în căile de atac, reclamanta nu mai avea un drept actual care să vizeze repunerea în situația anterioară executării.

Pentru considerentele arătate și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.S.S.L. împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 18837/3/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.