ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 181/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 181/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.H.I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele A.C.S.P.B.J., SC T. SA și C.S.U.A.T. CLUJ NAPOCA, să se constate caracterul simulat al contractului de sponsorizare, să se constate că în realitate între părți s-a încheiat un contract de transfer al jucătoarelor junioare care activau în cadrul asociației C.S.P.B.J. către C.S.U.A.T. CLUJ NAPOCA, și să fie obligate pârâtele la plata unei cote părți din suma primită pentru transfer, care în realitate reprezintă indemnizația de transfer. De asemenea, s-a solicitat să se constate opozabilitatea față de reclamant a actului încheiat între primele două pârâte.
Acțiunea a fost precizată în dosarul nr. 17041/2004 de reclamant care a solicitat să se constate că între prima pârâtă și cea de-a treia s-a încheiat în realitate un contract de transfer al jucătoarelor, cu titlu oneros, din echipele de junioare care activau la C.S.P.B.J. către C.S.U.A.T. CLUJ NAPOCA și că sponsorizarea reprezintă în realitate indemnizația de transfer. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința nr. 5606/2006, a admis acțiunea în parte cu privire la capetele de cerere formulate și a respins restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată. În considerentele sentinței s-a reținut că în cauză au fost ridicate excepții în legătură cu instanța competentă raportate la calitatea părților în proces care însă au fost respinse, în cele din urmă cauza fiind trimisă în vederea soluționării fondului, tribunalului comercial.
Pe fond, din probele administrate s-a reținut că intenția reală a părților prin încheierea actului a fost de a transfera jucătoarele, astfel că citând articolul 1175 C. civ., instanța a dat eficiență contractului aparent, cu concluzia că încheierea actului simulat a fost determinată de faptul că regulamentul F.R.B. la acea dată nu permitea ca transferul jucătoarelor să fie făcut cu titlu oneros, dovadă în acest sens fiind și faptul că în bugetul anului 2004 s-a alocat o sumă de 35.000 Euro care urma să fie achitată în tranșe. Sentința tribunalului comercial nr. 5606/2006 a fost schimbată în parte de Curtea de Apel București, secția comercială, care prin decizia nr. 69 din 19 martie 2007, a admis apelul pârâtei A.C.S.P.B.J.
și în fond a respins acțiunea reclamantului P.H.I. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că poziția reclamantului în raport de actul simulat este aceea de terț, situație în care actul secret nu poate produce nici un efect împotriva lui, dar poate fi invocat de el când efectele pe care le-ar produce i-ar fi favorabile. După această precizare instanța de apel a constatat că nu s-a făcut proba simulației și că de principiu deși simulația nu constituie prin ea însăși o cauză de nulitate a vreunuia din cele două acte încheiate de părți, dacă prin actul secret se urmărește un scop ilicit, acest fapt atrage nulitatea întregii operațiuni. Întrucât la data efectuării transferului acesta se putea face numai cu titlu gratuit, Curtea a apreciat că presupusul transfer oneros nu-i poate profita reclamantului.
În privința contractelor de transfer instanța de apel a stabilit că acestea nu au fost semnate de club și de finanțator prin reprezentanții legali, iar în ce privește semnătura reclamantului pe aceste contracte, s-a reținut că nu poate fi vorba de un mandat de reprezentare în sensul art. 1532 și 1535 C. civ., întrucât mandatul trebuia dat de organele statutare în mod expres, cerință obligatorie în cazul actelor de dispoziție. Drepturile reclamantului au fost analizate de Curte și din perspectiva contractelor nevalabile care nu cuprindeau însă nici o clauză în legătură cu eventuale drepturi bănești cuvenite reclamantului din trasnferul jucătoarelor. Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamantul P.H.I.
care a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., pentru a susține că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1175 C. civ., care reglementează simulația. Autorul a reluat condițiile simulației argumentând că probele administrate în cauză au dovedit caracterul secret al contractului în sensul că transferul s-a făcut cu titlu oneros și nu gratuit cum rezultă din actul public. S-au mai formulat critici și în legătură cu faptul că în anul 2003 transferul jucătoarelor nu se putea face cu titlu oneros și că dispozițiile referitoare la mandat, art. 1536 și 1533 C. civ., au fost interpretate greșit. Referitor la contractele de transfer, recurentul a considerat că acestea au fost însușite de Club prin însăși pregătirea sportivă efectuată în cadrul clubului ceea ce demonstrează justețea cererii pentru plata indemnizației de transfer.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și în fond respingerea apelului pârâtei. Intimatele prin întâmpinare au solicitat să se respingă recursul, în esență, susținând că pretențiile reclamantului nu au justificare legală întrucât acesta a semnat contracte de pregătire sportivă fără să aibă calitatea de reprezentant legal al C.S.P.B.J. și fără un mandat legal, cu nesocotirea art. 1532 C. civ. Aceleași intimate au susținut că recurentul a avut calitatea de salariat al clubului sportiv, iar singurul venit asumat față de reclamant era plata salariului. Cu privire la sponsorizare, s-a precizat de către intimata A.C.S.P.B.J., că aceasta a fost făcută de SC T. în favoarea clubului și nu a secției de fete și că potrivit Regulamentului Compionatului Național de Juniori, transferurile de jucători se pot face numai cu acordul F.R.B.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția de necomercialitate a litigiului dedus judecății și pe cale de consecință excepția necompetenței instanțelor comerciale care au judecat cauza. Asupra excepției invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Acțiunea precizată, formulată de reclamantul P.H.I. a avut ca obiect: constatarea că între pârâte s-a încheiat un contract (cu titlu oneros) de transfer al jucătoarelor din echipele de junioare care activau în cadrul A.C.S.P.B.J. către Clubul Sportiv U.A.T.C.N.; constatarea că sponsorizarea făcută de SC T. SA către A.C.S.P.B.J. reprezintă indemnizația aferentă transferului jucătoarelor; obligarea clubului la plata indemnizației de trasfer cuvenită reclamantului, determinată ca fracție din suma sponsorizată.
Pornind de la obiectul acțiunii astfel precizate, este de observat că raportul juridic dedus judecății nu este comercial, iar prezența în litigiu a unei societăți comerciale nu este de natură să atragă competența instanței comerciale întrucât reglementările comerciale nu sunt rezervate persoanelor ci actelor și faptelor de comerț. Cu alte cuvinte se urmărește comercialitatea raportului juridic în raport de criteriul obiectiv și nu de cel subiectiv care este dat de calitatea persoanei. Aceasta înseamnă că numai operațiunile care sunt considerate fapte de comerț sunt supuse legilor comerciale și ca o consecință, rezolvarea acestor litigii se îndreaptă la o instanță comercială. În speță, așa cum s-a mai arătat în fața instanței de fond s-a pus în discuție simulația în raport de convenția de transfer a jucătoarelor, operațiune civilă prin natura sa supusă reglementărilor pe care părțile le-au pus în discuție și care sunt de natură civilă.
Prezența în cauză și a unui contract de sponsorizare privește numai chestiunea determinării indemnizației reclamate care are tot natură civilă așa încât se poate reține că izvorul obligațiilor nu se regăsește în acest contract ci acesta a fost indicat ca probă în susținerea capătului de cerere privind plata indemnizației, ca bază de calcul pentru suma solicitată.
Criteriul subiectiv reținut de instanțele care și-au declinat competența este greșit întrucât în litigiu nu sunt fapte de comerț (în sens larg) care ar putea să dobândească un caracter comercial datorită calității persoanelor care le săvârșesc.
Prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com., a fost greșit interpretată și ca o consecință, s-au aplicat greșit prevederile art. 56 C. com., întrucât se socotesc ca fapte de comerț (în afară de cele obiective) celelalte contracte, „dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăși actul”. Fiind în prezența unei operațiuni care vizează transferul de jucătoare între cluburi este evidentă natura necomercială a actului astfel încheiat, cât și destinația necomercială a obiectului transferului. În plus la momentul realizării transferului s-a cunoscut caracterul necomercial al operațiunii juridice privită în sens de negotium.
Litigiul pune în discuție legalitatea transferului de jucătoare sub aspectul aplicării articolului 1175 C. civ. și numai consecința acestei operațiuni privește determinarea unei eventuale indemnizații conform modului de calcul propus de reclamant așa încât competența de a se pronunța asupra acestor cereri revine instanțelor civile determinate în conformitate cu art. 1 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, constatând că instanțele anterioare au încălcat normele de competență, norme imperative, conform art. 304 alin. (3) raportat la art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., decizia nr. 69/2007 pronunțată de curtea de apel și sentința nr. 5606/2006 pronunțată de tribunal vor fi casate și se va trimite cauza instanței competente conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite excepția de necompetență a instanțelor comerciale. Admite recursul declarat de reclamantul P.H.I. împotriva deciziei civile nr. 69/ Ap din 19 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și sentința comercială nr. 5606 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj și trimite cauza la Judecătoria Cluj Napoca pentru judecata în fond a acțiunii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.