ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 1989/104/2009 reclamantul K.C., a chemat în judecată

pârâtele SC K.F.P.A. SRL și SC C.S.L. SRL, membră a grupului O.G. București

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea

contractului de vânzare cumpărare de părți sociale din 06 iunie 2007 și

obligarea pârâtei SC C.S.L. SRL la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

sentința nr. 836 din 23 iunie 2009, Tribunalul Olt și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului București, secția comercială, iar prin decizia nr. 1300

din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis recursul reclamantului și

a casat sentința trimițând cauza spre competentă soluționare Tribunalului Olt, cu

motivarea că, în cauză există elemente certe din care rezultă voința părților

de executare a contractului în municipiul Slatina, prima tranșă achitându-se în

contul reclamantei de la Piraeus Bank Slatina, contractul fiind încheiat în

Slatina unde a și primit dată certă.

Dosarul

a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 3746/104/2009, în cauză

administrându-se proba cu acte și interogatorii luate părților, reclamantul

renunțând la cererea privind efectuarea unei expertize.

Prin

sentința nr. 355 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.

3746/104/2009 s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului K.C., în

contradictoriu cu pârâtele SC K.F.P.A. SRL și SC C.S.L. SRL membră a grupului O.G..

Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei SC K.F.P.A. SRL privind

plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamantul K.C., soluționat de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială prin Decizia nr. 168 din 7 septembrie 2010, în

sensul anulării căii ordinare de atac ca netimbrate.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că, deși legal citat

pentru termenul din 7 septembrie 2010 cu mențiunea achitării taxei de timbru în

cuantum de 4.149,20 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, reclamantul nu s-a

conformat acestei dispoziții, astfel încât, Curtea a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995

și a anulat apelul pentru nesatisfacerea taxei de timbru.

Împotriva

Deciziei nr. 168 din 7 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate,

arătând că nu a fost legal citat în fața instanței de apel pentru termenul la

care au avut loc dezbaterile asupra fondului căii ordinare de atac și

solicitând admiterea recursului fără să solicite cheltuieli de judecată.

Deși

recurentul nu și-a circumscris criticile formulate motivelor prevăzute de art. 304

C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea lor permite, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în motivul de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia

hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod.

Recursul

este fondat.

Astfel,

din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că,

pentru termenul de judecată din data de 7 septembrie 2010, când Curtea de Apel

Craiova, secția comercială a reținut în pronunțare apelul declarat de

reclamantul K.C., numele acestuia, menționat pe dovada de comunicare a

procedurii de citare, aflată la fila 18 dos. apel, a fost SC K.C., situație de

natură să creeze confuzie asupra persoanei reclamantului cu o persoană

juridică, societate comercială.

Având

în vedere situația mai sus expusă, Înalta Curte reține că, procedura de citare

a reclamantului, pentru termenul la care au avut loc dezbaterile în fața

instanței de apel, a fost nelegal îndeplinită, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 88 alin. (2) raportat la art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., care sancționează cu nulitatea neindicarea corectă a numelui părți în

citație.

În

considerarea celor mai sus expuse raportate la textele legale menționate,

constatându-se că soluționarea apelului declarat împotriva sentinței nr. 355

din 30 martie 2010 pronunțate de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3746/104/2009

s-a făcut cu neobservarea formelor legale prevăzute sub sancțiunea nulității,

conform dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art.

312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de

reclamantul K.C., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul K.C. împotriva Deciziei nr. 168 din 7

septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 31 martie 2011.