ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2012

HOTĂRÂRE
01.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Galați prin declinare de la Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ

și fiscal, potrivit Sentinței nr. 2023/Fca din 2 noiembrie 2010, reclamanta SC

„B.P.C.” SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili București și A.N.A.F. - Direcția Juridică

pentru a se dispune obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.795,59 RON,

reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule achitată, ce

urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că potrivit contractului din data de 06 iunie 2008, a

dobândit dreptul de proprietate asupra unui autoturism M., iar pentru a o putea

înmatricula în România a plătit o taxă specială de primă înmatriculare în

valoare totală de 1.795,59 RON, apreciată ca fiind ilegal încasată de pârâtă.

S-a precizat că

dispozițiile art. 214

1

- 214

3

din C. fisc. (abrogate în

prezent), care reglementau nivelul taxei speciale contravin dispozițiilor art.

90 parag. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, ce interzice

statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre,

impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor

naționale similare. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.A.F. a

solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că prima înmatriculare a

autoturismelor în România a fost condiționată de plata unei taxe, atât pentru

perioada în care reclamanta a plătit-o, cât și ulterior, în baza modificărilor

intervenite în legislație, în acord cu cerințele Uniunii Europene.

Prin Sentința nr. 110

din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „B.P.C.” SRL, în

contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili București și A.N.A.F. - Direcția Juridică și a anulat Decizia nr.

1002276/29 din 31 iulie 2008 emisă de pârâtă.

A obligat autoritatea

pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

București să restituie reclamantei SC „B.P.C." SRL, suma de 1.795,59 RON

reprezentând taxă specială pentru autoturisme, cu dobânda legală aferentă până

la achitarea integrală a sumei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că la momentul încasării taxei speciale

temeiul juridic îl reprezentau dispozițiile art. 214

1

- 214

3

din C. fisc., abrogate în prezent, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei

înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres,

în cuantumul prevăzut de lege.

S-a reținut că taxa

specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România,

ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii

Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate.

A constatat prima

instanță că legea română nu a făcut diferența între autoturismele noi și cele

rulate, deja înmatriculate, astfel că s-a încălcat principiul comunitar al

liberei circulații a mărfurilor iar pentru egalitate de tratament juridic se

impune restituirea taxei speciale de primă înmatriculare plătită în baza

dispozițiilor menționate din C. fisc.

În drept, a reținut

instanța de fond, sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. (2) din

Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene

au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne", iar conform

alin. (4) „autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a

obligațiilor rezultat din alin. (2) menționat”.

În acest sens

instanța a constatat că dispozițiile art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității

Europene, invocate de reclamantă interzic statelor membre să instituie taxe

contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul

nediscriminării produselor importate față de produsele interne.

De asemenea, potrivit

art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, între statele membre

sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsuri cu

efect echivalent.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F., care a invocat motivele prevăzute

de dispozițiile art. 304

1

coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost

pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, susținând, în esență, că instanța de fond a adoptat o hotărâre

netemeinică și nelegală.

Așa cum s-a arătat în

practicaua acestei decizii, instanța de recurs a pus în discuția părților ca

motiv de ordine publică, problema competenței Curții de Apel de a judeca în

fond această cauză.

de recurs

Recursul este

întemeiat pentru motivul de ordine publică, ridicat din oficiu, prevăzut la

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

În cauză, este

necontestat că acțiunea formulată are ca obiect anularea unui act administrativ

fiscal - Decizia nr. 2186 din 7 august 2008 privind plata unei taxe de 1.952

RON la bugetul de stat, emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili din cadrul A.N.A.F.

Instanțele anterioare

au soluționat problema competenței materiale în raport cu rangul autorității

fiscale care a emis actul administrativ fiscal atacat, ajungând la concluzia

potrivit căreia competența ar aparține Curții de Apel, ca urmare a

interpretării greșite a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Din interpretarea

acestei norme, rezultă că pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor

de contencios administrativ, pentru a judeca în fond litigiile care au ca

obiect acte administrative fiscale (acte care privesc taxe și impozite,

contestații, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora) legiuitorul a

instituit criteriul valoric, pe când, în cazul celorlalte acte administrative,

a instituit criteriul rangului central sau local al autorității emitente a actului

administrativ litigios.

De altfel, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, secția contencios administrativ și

fiscal a Înaltei Curți a avut o jurisprudență constantă, în sensul că litigiile

care au ca obiect acte administrativ-fiscale cu valori de până la 500.000 RON

sunt de competența tribunalelor, ca instanțe de drept administrativ de fond,

indiferent dacă actele fiscale respective fuseseră emise de autorități fiscale

locale sau centrale.

În concluzie, Curtea

de Apel a pronunțat o hotărâre nelegală pentru motivul de recurs prevăzut la

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că va fi casată, cauza urmând să fie

trimisă la Tribunalul Brăila pentru competentă soluționare.

Admite recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 110 din 7 aprilie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul Brăila,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 502/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC „L.T.” SRL, în contradictoriu cu pârâ
ÎCCJ 2013-10-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6999/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înaintată Tribunalului Brăila, reclamanta SC ”U.L.C. IF
ÎCCJ 2011-10-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5023/2011
abrogă art. 214 1 –art. 214 3 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.”, care reglementau taxa specială de primă înmatriculare, în situația de față nu există un vid legislativ, întrucât „taxa specială, stabilită potrivit legii” este reprezen
ÎCCJ 2012-09-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 336/45/2011, re
ÎCCJ 2012-10-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4007/2012
637 RON, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu. Împotriva ac
Sursă