ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel
Galați prin declinare de la Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ
și fiscal, potrivit Sentinței nr. 2023/Fca din 2 noiembrie 2010, reclamanta SC
„B.P.C.” SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de
Administrare a Marilor Contribuabili București și A.N.A.F. - Direcția Juridică
pentru a se dispune obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.795,59 RON,
reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule achitată, ce
urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective,
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii
reclamanta a arătat că potrivit contractului din data de 06 iunie 2008, a
dobândit dreptul de proprietate asupra unui autoturism M., iar pentru a o putea
înmatricula în România a plătit o taxă specială de primă înmatriculare în
valoare totală de 1.795,59 RON, apreciată ca fiind ilegal încasată de pârâtă.
S-a precizat că
dispozițiile art. 214
1
- 214
3
din C. fisc. (abrogate în
prezent), care reglementau nivelul taxei speciale contravin dispozițiilor art.
90 parag. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, ce interzice
statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre,
impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor
naționale similare. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.A.F. a
solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că prima înmatriculare a
autoturismelor în România a fost condiționată de plata unei taxe, atât pentru
perioada în care reclamanta a plătit-o, cât și ulterior, în baza modificărilor
intervenite în legislație, în acord cu cerințele Uniunii Europene.
Prin Sentința nr. 110
din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „B.P.C.” SRL, în
contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor
Contribuabili București și A.N.A.F. - Direcția Juridică și a anulat Decizia nr.
1002276/29 din 31 iulie 2008 emisă de pârâtă.
A obligat autoritatea
pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
București să restituie reclamantei SC „B.P.C." SRL, suma de 1.795,59 RON
reprezentând taxă specială pentru autoturisme, cu dobânda legală aferentă până
la achitarea integrală a sumei.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că la momentul încasării taxei speciale
temeiul juridic îl reprezentau dispozițiile art. 214
1
- 214
3
din C. fisc., abrogate în prezent, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei
înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres,
în cuantumul prevăzut de lege.
S-a reținut că taxa
specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România,
ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii
Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate.
A constatat prima
instanță că legea română nu a făcut diferența între autoturismele noi și cele
rulate, deja înmatriculate, astfel că s-a încălcat principiul comunitar al
liberei circulații a mărfurilor iar pentru egalitate de tratament juridic se
impune restituirea taxei speciale de primă înmatriculare plătită în baza
dispozițiilor menționate din C. fisc.
În drept, a reținut
instanța de fond, sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. (2) din
Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene
au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne", iar conform
alin. (4) „autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a
obligațiilor rezultat din alin. (2) menționat”.
În acest sens
instanța a constatat că dispozițiile art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității
Europene, invocate de reclamantă interzic statelor membre să instituie taxe
contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul
nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
De asemenea, potrivit
art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, între statele membre
sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsuri cu
efect echivalent.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F., care a invocat motivele prevăzute
de dispozițiile art. 304
1
coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost
pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii, susținând, în esență, că instanța de fond a adoptat o hotărâre
netemeinică și nelegală.
Așa cum s-a arătat în
practicaua acestei decizii, instanța de recurs a pus în discuția părților ca
motiv de ordine publică, problema competenței Curții de Apel de a judeca în
fond această cauză.
Soluția instanței
de recurs
Recursul este
întemeiat pentru motivul de ordine publică, ridicat din oficiu, prevăzut la
art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele care vor fi prezentate în
continuare.
În cauză, este
necontestat că acțiunea formulată are ca obiect anularea unui act administrativ
fiscal - Decizia nr. 2186 din 7 august 2008 privind plata unei taxe de 1.952
RON la bugetul de stat, emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor
Contribuabili din cadrul A.N.A.F.
Instanțele anterioare
au soluționat problema competenței materiale în raport cu rangul autorității
fiscale care a emis actul administrativ fiscal atacat, ajungând la concluzia
potrivit căreia competența ar aparține Curții de Apel, ca urmare a
interpretării greșite a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art.
10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele
care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii
ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel”.
Din interpretarea
acestei norme, rezultă că pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor
de contencios administrativ, pentru a judeca în fond litigiile care au ca
obiect acte administrative fiscale (acte care privesc taxe și impozite,
contestații, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora) legiuitorul a
instituit criteriul valoric, pe când, în cazul celorlalte acte administrative,
a instituit criteriul rangului central sau local al autorității emitente a actului
administrativ litigios.
De altfel, după
intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, secția contencios administrativ și
fiscal a Înaltei Curți a avut o jurisprudență constantă, în sensul că litigiile
care au ca obiect acte administrativ-fiscale cu valori de până la 500.000 RON
sunt de competența tribunalelor, ca instanțe de drept administrativ de fond,
indiferent dacă actele fiscale respective fuseseră emise de autorități fiscale
locale sau centrale.
În concluzie, Curtea
de Apel a pronunțat o hotărâre nelegală pentru motivul de recurs prevăzut la
art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că va fi casată, cauza urmând să fie
trimisă la Tribunalul Brăila pentru competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 110 din 7 aprilie 2011 a
Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul Brăila,
secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 martie 2012.
Procesat de GGC - AS