ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față,
constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 7062 din data de 16
noiembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a
constatat nul recursul formulat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 102
A din 21 noiembrie 2011, a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Pentru a se pronunța
astfel instanța, a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor
art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea
hotărârii, iar conform art. 303 alin. (1) din același cod, recursul se va
motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Totodată, în
conformitate cu art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea
motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a
făcut mai înainte.
În speță, din dovada
de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, aflat la dosarul de apel,
care cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 100 C. proc. civ., rezultă că
recurentului-reclamant B.I. i s-a comunicat, prin afișare, Decizia nr. 102/A
din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă la
data de 23 decembrie 2011, dată completată pe procesul-verbal de persoana
însărcinată cu comunicarea actului procedural.
Data poștei - 27
decembrie 2011 - invocată de recurentul-reclamant, cu ocazia dezbaterilor
orale, ca fiind data când i-a fost comunicată decizia reprezintă, de fapt, data
restituirii procesului-verbal - după comunicarea hotărârii către reclamant -,
în vederea atașării la dosarul de apel, ca dovadă a comunicării.
Această comunicare
s-a făcut; la data de 23 decembrie 2011, astfel cum a consemnat în cuprinsul
aceluiași proces-verbal, persoana însărcinată cu comunicarea actului
procedural, respectiv agent B.I.
În raport de această
dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1)
C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile, s-a constatat că termenul
de recurs s-a împlinit pentru reclamant la data de 09 ianuarie 2012.
Recurentul-reclamant
B.I., deși a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., nu
l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menționat, termen
care a început să curgă de la data de 23 decembrie 2011 și care s-a împlinit la
09 ianuarie 2012.
Recurentul-reclamant
a formulat motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de art. 301 C.
proc. civ., respectiv la data de 10 ianuarie 2012 (data poștei), astfel cum
reiese din ștampila aplicată pe plicul de expediere a motivelor de recurs,
aflat la dosar recurs.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare B.I., în temeiul art 318 alin. (1) C.
proc. civ. arătând că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială.
Astfel, s-a susținut
că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale întrucât
instanța de recurs a reținut în mod eronat că data comunicării hotărârii
instanței de apel este 23 decembrie 2011, însă data corectă la care a fost
comunicată hotărârea este 27 decembrie 2011. În raport de această dată recursul
declarat de B.I. este formulat în cadrul termenului legal.
Se solicită admiterea
contestației în anulare, desființarea Deciziei nr. 7062 din data de 16
noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,
repunerea în termenul de recurs și fixarea unui termen pentru judecarea
acestuia.
Analizând contestația
în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în
considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 318
alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestator ca temei de drept al cererii
sale, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare, textul
de lege care reglementează contestația în anulare specială instituie
posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac în două ipoteze, respectiv
o greșeală materială sau omiterea cercetării unui motiv de recurs.
În sensul textului
mai sus citat, greșeală materială înseamnă greșeală de ordin procedural de o
asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu
alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța
prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care
determină soluția pronunțată.
În speță, din
dezvoltarea motivelor contestației în anulare, se constată faptul că B.I.
reiterează apărările din etapa procesuală a recursului cu privire la motivarea
în termen a recursului.
Așadar, contestatorul
nu formulează critici privind o eventuală greșeală materială esențială în
sensul textului legal mai sus enunțat ci invocă în fapt o greșeală de judecată.
Ca urmare, motivul
invocat de contestator nu poate fi primit, întrucât nu se circumscrie ipotezei
prevăzute de textul de lege invocat ca temei de drept al contestației în
anulare.
Față de cele ce
preced, nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.,
așa încât contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva
Deciziei nr. 7062 din data de 16 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2013.
Procesat
de GGC - NN