ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1287/2014

Asupra cererii de

revizuire de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 7062 din data 16

noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a

constatat nul recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr.

102/A din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

La pronunțarea

hotărârii, Înalta Curte a reținut următoarele considerente:

Potrivit prevederilor

art. 301 din C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, iar conform art. 303 alin. (1) din același cod, recursul

se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Totodată, în

conformitate cu art. 303 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru depunerea

motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a

făcut mai înainte.

În speță, din dovada

de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, care cuprind toate

mențiunile prevăzute de art. 100 din C. proc. civ., rezultă că

recurentului-reclamant B.I. i s-a comunicat, prin afișare, Decizia nr. 102/A

din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, la

data de 23 decembrie 2011, dată completată pe procesul-verbal de persoana

însărcinată cu comunicarea actului procedural.

În raport de această

dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1)

din C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile, s-a constatat că

termenul de recurs s-a împlinit pentru reclamant la data de 9 ianuarie 2012.

Data poștei - 27

decembrie 2011 - invocată de recurentul-reclamant, cu ocazia dezbaterilor

orale, ca fiind data când i-a fost comunicată decizia reprezintă, de fapt, data

restituirii procesului-verbal - după comunicarea hotărârii către reclamant -,

în vederea atașării la dosarul de apel, ca dovadă a comunicării.

Recurentul-reclamant

B.I., deși a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 din C. proc.

civ., nu l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menționat,

termen care a început să curgă de la data de 23 decembrie 2011 și care s-a

împlinit la 9 ianuarie 2012.

Recurentul-reclamant

a formulat motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de art. 301

din C. proc. civ., respectiv la data de 10 ianuarie 2012 (data poștei), astfel

cum reiese din ștampila aplicată pe plicul cu care au fost expediate motivele

de recurs.

Așa fiind, având în

vedere dispozițiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea precum și prevederile art. 306

alin. (1) din același cod, în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal și văzând că în cauză nu sunt motive de ordine

publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs pentru a le pune în

discuție părților, în temeiul art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., s-a

constatat că recursul declarat de recurentul-reclamant este nul.

Împotriva acestei

decizii, a formulat cerere de revizuire recurentul B.I., întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., în susținerea căreia a arătat

următoarele:

A formulat plângere

penală împotriva agentului care a comunicat actul de procedură ce a determinat

soluția instanței de recurs, pentru comiterea faptelor de neglijență în

serviciu și fals intelectual, prin înscrierea unei date nereale în

procesul-verbal de predare de afișare la domiciliul său.

Dosarul penal a fost

soluționat la data de 19 iulie 2013, prin ordonanță dispunându-se scoaterea de

sub urmărirea penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

neglijență în serviciu, cu aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în

cuantum de 400 RON, și neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de fals intelectual.

S-a reținut că

"învinuitul (..) a recunoscut faptul că deși s-a prezentat la domiciliul

părții vătămate pe data de 27 decembrie 2011, îndeplinind o procedură poștală

de afișare a unei recomandate, în mod eronat, din neglijență, a trecut în

cuprinsul procesului-verbal de predare, la rubrica datei, ziua de 23 decembrie

2011, în loc de 27 decembrie 2011, cum de altfel era corect, învinuitul

motivând această eroare pe baza volumului mare de lucru."

Cu toate că organul

de urmărire penală a luat act de recunoașterea de către agentul poștal a faptei

de înscriere a unei date nereale în procesul-verbal de comunicare, a constatat

totuși că impedimentul legal în obținerea unei hotărâri penale de constatare a

falsului îl reprezintă neîntrunirea elementelor constitutive ale faptei,

respectiv, nedovedirea intenției făptuitorului de a realiza un fals - art. 10

lit. d) din C. proc. pen. - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive

ale infracțiunii.

Solicită instanței de

revizuire să constate pe cale incidentală faptul că procesul-verbal de predare

a deciziei din apel, care a stat la baza constatării nulității recursului, este

fals deoarece cuprinde o dată nereală la care aceasta i-ar fi fost comunicată.

Cererea poate fi

formulată nu numai atunci când falsul este stabilit printr-o hotărâre de

condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și atunci când organul de

cercetare penală a constatat că prin operațiunile de alterare a realității nu

s-a comis o infracțiune.

Înalta Curte constată

că se impune admiterea cererii de revizuire, în considerarea argumentelor ce

succed:

a. Intimata a invocat

inadmisibilitatea cererii de revizuire sub două aspecte, susținând că

revizuirea este o cale extraordinară de atac destinată îndreptării erorilor de

fapt, datorată unor probe false din dosar, determinante în soluționarea

pricinii, și că revizuentul nu mai are deschisă calea revizuirii în condițiile

în care nu a urmat procedura impusă de art. art. 100 alin. (4) din C. proc.

civ., ce prevede că dovada de comunicare trebuie să fie primită ca atare până

la înscrierea în fals.

Sub primul aspect

invocat urmează a fi avute în vedere aceleași considerente consemnate în

încheierea din data de 11 martie 2014, prin care s-a respins excepția

inadmisibilității susținută pe cerința evocării fondului de decizia atacată și

prin care s-au arătat motivele pentru care este necesar să se înlăture și

pentru ipoteza în speță această cerință, așa cum s-a acceptat deja în

literatura juridică și jurisprudență și pentru alte motive de revizuire,

subliniindu-se totodată caracterul determinant al actului vizat.

În ceea ce privește

al doilea aspect pus în discuție, revizuentul a respectat dispozițiile art. 322

pct. 4 din C. proc. civ., care impun cerința constatării infracțiunii de fals

printr-o hotărâre penală, adresându-se organului de cercetare penală. Cu

referire la aceste dispoziții procedurale, revizuentul invocă faptul că nu se

mai poate face constatarea infracțiunii printr-o hotărâre penală, pentru

motivele reținute în ordonanța procurorului, și solicită ca instanța de

revizuire să constate pe cale incidentală faptul că procesul-verbal de predare

a deciziei din apel, care a stat la baza constatării nulității recursului, este

fals deoarece cuprinde o dată nereală la care aceasta i-ar fi fost comunicată.

b. Literatura

juridică și jurisprudența au acceptat că, în sensul dispozițiilor art. 322 pct.

4 din C. proc. civ., înscrisul la care se face referire nu este doar înscrisul

constatat ca fiind fals odată cu stabilirea săvârșirii unei infracțiuni, ci și

înscrisul al cărui conținut nu este real, chiar dacă prin operațiunea de

alterare a realității nu s-a comis o infracțiune, urmând ca dovada conținutului

nereal al înscrisului să fie făcută în fața instanței de revizuire. Aceasta în

ipoteza în care instanța penală nu a mai fost sesizată, deoarece organele de

urmărire penală au considerat că nu s-a săvârșit o infracțiune. Altfel, erorile

judiciare a căror înlăturare este urmărită ar rămâne în ființă, lucru de

neconceput.

Prin ordonanță s-a

dispus neînceperea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 10

lit. d) din C. proc. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii, probatoriul dosarului nedovedind intenția

făptuitorului de a realiza un fals; pentru infracțiunea de neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 248 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 10

lit. b

1

) din C. proc. pen. și reținerea faptului că prin săvârșirea

faptei s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, i s-a aplicat

învinuitului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 400 RON.

În susținerea acestei

soluții s-a reținut că învinuitul, agent poștal, a recunoscut faptul că deși

s-a prezentat la domiciliul revizuentului la data de 27 decembrie 2011,

îndeplinind o procedură de afișare a unei recomandate, în mod eronat, din neglijență,

a trecut în procesul-verbal de predare, la rubrica datei, ziua de 23 decembrie

2011, în loc de 27 decembrie 2011, cum de altfel era corect, învinuitul

motivând această eroare pe volumul mare de muncă. Împotriva ordonanței a

formulat plângere revizuentul, care a fost respinsă ca nefondată prin Hotărârea

nr. 936 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Slatina.

Considerentele

ordonanței organului de cercetare penală dovedesc faptul că data din

procesul-verbal întocmit de agentul poștal, de comunicare a deciziei de apel

către revizuent, nu este reală - aspect ce afectează valabilitatea actului

procedural.

În considerarea

acestor argumente și cu aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) coroborate

cu 322 pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire și

va desființa decizia atacată, urmând a se fixa termen pentru judecarea

recursului declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 102/A din 21

noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de

revizuire formulată de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 7062 din data 16

noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Desființează decizia

și fixează termen la data de 17 iunie 2014 pentru judecarea recursului declarat

de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 102/A din 21 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2014.

Procesat de GGC - AS