ÎCCJ, decizie (scj.ro #87114)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă. Constatarea de către instanța de revizuire a conținutului nereal al unui înscris.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic :

înscriere în fals

- neglijență în serviciu

- neînceperea urmăririi penale

- proces-verbal de afișare

- nulitate

Codul de procedură civilă de la 1865, art. 100, art. 322 pct. 4

Înscrisul la care se face referire în conținutul dispozițiilor art. 322 pct. 4 C.proc.civ. nu este

doar înscrisul constatat ca fiind fals odată cu stabilirea săvârșirii unei infracțiuni, ci și înscrisul al cărui conținut nu este real, chiar dacă prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune, urmând ca dovada conținutului nereal al înscrisului să fie făcută în fața instanței de revizuire.

În această ipoteză se încadrează și situația în care s-a dispus neînceperea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, nedovedindu-se intenția agentului poștal de a realiza un fals, în contextul în care, îndeplinind o procedură de afișare a unei recomandate, în mod eronat, din neglijență, a trecut în procesul verbal de predare o dată nereală, aspect care însă, afectează valabilitatea actului procedural.

Secția I civilă, decizia nr. 1287 din 6 mai 2014

Prin decizia civilă nr. 7062 din data 16 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr, 102/A din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apei Pitești, Secția I civilă.

La pronunțarea hotărârii, Înalta Curte a reținut următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar conform art. 303 alin. (1) din același cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Totodată, în conformitate cu art. 303 alin. (2) C.proc.civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

În speță, din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, care cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 100 C.proc.civ., rezultă că recurentului-reclamant B.I. i s-a comunicat, prin afișare, decizia nr. 102/A din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă la data de 23.12.201l, dată completată pe procesul-verbal de persoana însărcinată cu comunicarea actului procedural.

În raport de această dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1) C.proc.civ. pentru termenele procedurale pe zile, s-a constatat că termenul de recurs s-a împlinit pentru reclamant la data de 09.01.2012.

Data poștei - 27.12.2011 - invocată de recurent ui-reclamant, cu ocazia dezbaterilor orale, ca fiind data când i-a fost comunicată decizia reprezintă, de fapt, data restituirii procesului-verbal - după comunicarea hotărârii către reclamant -, în vederea atașării la dosarul de apel, ca dovadă a comunicării.

Recurentul-reclamant, deși a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C.proc.civ., nu l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menționat, termen care a început să curgă de la data de 23.12. 2011 și care s-a împlinit la 09.01.2012.

Recurentul-reclamant a formulat motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de art.301 C.proc.civ., respectiv la data de 10.01.2012 (data poștei), astfel cum reiese din ștampila aplicată pe plicul cu care au fost expediate motivele de recurs.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea precum și prevederile art. 306 alin. (1) din același cod, în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și văzând că în cauză nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs pentru a le pune în discuție părților, în temeiul art.306 alin. (2) C.proc.civ., s-a constatat că recursul declarat de recurentul-reclamant este nul.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire recurentul B.I., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C.proc.civ., în susținerea căreia a arătat următoarele:

A formulat plângere penală împotriva agentului care a comunicat actul de procedură ce a determinat soluția instanței de recurs, pentru comiterea faptelor de neglijență în serviciu și fals intelectual, prin înscrierea unei date nereale în procesul verbal de predare de afișare la domiciliul său.

Dosarul penal a fost soluționat la data de 19.07.2013, prin ordonanță dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, cu aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 400 lei, și neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual.

S-a reținut că "învinuitul (...) a recunoscut faptul că deși s-a prezentat la domiciliul părții vătămate pe data de 27.12.2011, îndeplinind o procedură poștală de afișare a unei recomandate, în mod eronat, din neglijență, a trecut în cuprinsul procesului - verbal de predare, la rubrica datei, ziua de 23.12.2011, în loc de 27.12.2011, cum de altfel era corect, învinuitul motivând această eroare pe baza ”volumului mare de lucru."

Cu toate că organul de urmărire penală a luat act de recunoașterea de către agentul poștal a faptei de înscriere a unei date nereale în procesul verbal de comunicare, a constatat totuși că impedimentul legal în obținerea unei hotărâri penale de constatare a falsului îl reprezintă neîntrunirea elementelor constitutive ale faptei, respectiv, nedovedirea intenției făptuitorului de a realiza un fals - art. 10 lit. d) C.proc.pen. - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

A solicitat instanței de revizuire să constate pe cale incidentală faptul că procesul-verbal de predare a deciziei din apel, care a stat la baza constatării nulității recursului, este fals deoarece cuprinde o dată nereală la care aceasta i-ar fi fost comunicată.

Cererea poate fi formulată nu numai atunci când falsul este stabilit printr-o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și atunci când organul de cercetare penală a constatat că prin

operațiunile de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune.

Înalta Curte a constatat că se impune admiterea cererii de revizuire, în considerarea argumentelor ce succed:

a. Intimata a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire sub două aspecte, susținând că revizuirea este o cale extraordinară de atac destinată îndreptării erorilor de fapt, datorată unor probe false din dosar, determinante în soluționarea pricinii, și că revizuentul nu mai are deschisă calea revizuirii în condițiile în care nu a urmat procedura impusă de art.100 alin.(4) C.proc.civ., ce prevede că dovada de comunicare trebuie să fie primită ca atare până la înscrierea în fals.

Sub primul aspect invocat urmează a fi avute în vedere aceleași considerente consemnate în încheierea din data de 11.03.2014, prin care s-a respins excepția inadmisibilității susținută pe cerința evocării fondului de decizia atacată și prin care s-au arătat motivele pentru care este necesar să se înlăture și pentru ipoteza în speța această cerință, așa cum s-a acceptat deja în literatura juridică și jurisprudență și pentru alte motive de revizuire, subliniindu-se totodată caracterul determinant al actului vizat.

În ceea ce privește al doilea aspect pus în discuție, revizuentul a respectat dispozițiile art. 322 pct. 4 C.proc.civ., care impun cerința constatării infracțiunii de fals printr-o hotărâre penală, adresându-se organului de cercetare penală. Cu referire la aceste dispoziții procedurale, revizuentul invocă faptul că nu se mai poate face constatarea infracțiunii printr-o hotărâre penală, pentru motivele reținute în ordonanța procurorului, și solicită ca instanța de revizuire să constate pe cale incidentală faptul că procesul verbal de predare a deciziei din apel, care a stat la baza constatării nulității recursului, este fals deoarece cuprinde o dată nereală la care aceasta i-ar fi fost comunicată.

b. Literatura juridică și jurisprudență au acceptat că, în sensul dispozițiilor art.322 pct. 4 C.proc.civ., înscrisul la care se face referire nu este doar înscrisul constatat ca fiind fals odată cu stabilirea săvârșirii unei infracțiuni, ci și înscrisul al cărui conținut nu este real, chiar dacă prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune, urmând ca dovada conținutului nereal al înscrisului să fie făcută în fața instanței de revizuire. Aceasta în ipoteza în care instanța penală nu a mai fost sesizată, deoarece organele de urmărire penală au considerat că nu s-a săvârșit o infracțiune. Altfel, erorile judiciare a căror înlăturare este urmărită ar rămâne în ființă, lucru de neconceput.

Prin ordonanță s-a dispus neînceperea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 10 lit. d) C.proc.pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, probatoriul dosarului nedovedind intenția făptuitorului de a realiza un fals; pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 248 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 10 lit. b

1

) C.proc.pen. și reținerea faptului că prin săvârșirea faptei s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, i s-a aplicat învinuitului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 400 Iei.

În susținerea acestei soluții s-a reținut că învinuitul, agent poștal, a recunoscut faptul că deși s-a prezentat la domiciliul revizuentului la data de 27.12.2011, îndeplinind o procedură de afișare a unei recomandate, în mod eronat, din neglijență, a trecut în procesul verbal de predare, la rubrica datei, ziua de 23.12.2011, în loc de 27.12.2011, cum de altfel era corect, învinuitul motivând această eroare pe volumul mare de muncă. împotriva ordonanței a formulat plângere revizuentul, care a fost respinsă ca nefondată prin hotărârea nr. 936 din 22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina.

Considerentele ordonanței organului de cercetare penală dovedesc faptul că data din procesul verbal întocmit de agentul poștal, de comunicare a deciziei de apel către revizuent, nu este reală - aspect ce

afectează valabilitatea actului procedural.

În considerarea acestor argumente și cu aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) coroborate cu 322 pct. 4 C.proc.civ., Înalta Curte a admis cererea de revizuire și a desființat decizia atacată, urmând a se fixa termen pentru judecarea recursului declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr.102/A din 21.11.2011 a Curții de Apel Pitești.