ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3354/2014

Decizia nr. 3354/2014

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinței nr. 223 din 13 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) și Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița privind anularea Ordinului de destituire nr. S/11/2476 din 22 martie 2004, comunicarea ordinului și repunerea în drepturile deținute anterior emiterii ordinului de destituire din poliție.

Prin sentința nr. 6378 din 08 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția tardivității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul invocând ca „înscris nou”, în sensul de instrumentum, forma Ordinului nr. 11/2746 din 22 martie 2004, desecretizat la 21 aprilie 2011, prezentată de intimatul M.A.I. la data de 13 august 2012 în procedura de asigurare de dovezilor desfășurată în fața Judecătoriei sectorului 1 București.

Cu privire la excepția tardivității, invocată de intimatul M.A.I., instanța a apreciat că nu poate fi primită, în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că revizuentul a cunoscut forma actului invocat ca fiind „înscris nou” cel mai devreme la data înregistrării lui la Judecătoria sectorului 1 București, adică la 13 august 2012, neputându-se concluziona că înscrisul invocat în prezenta cerere de revizuire este același cu cel prezentat, ca fiind original, de partea intimată-pârâtă M.A.I. în faza recursului judecat de Înalta Curte.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că înscrisul la care se face referire, fie nu prezintă un caracter determinant pentru soluționarea cauzei, fie, sub alte aspecte, nu constituie un înscris nou.

Astfel, instanța a constatat că mențiunea invocată de revizuent cu privire la antedatarea înscrisului, nu transformă înscrisul existent la Dosarul nr. x/2/2012 într-unui „nou” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât aspectul în discuție a fost cunoscut de instanța de recurs, având în vedere cererea depusă la data de 08 decembrie 2006 în Dosarul nr. x/2/2005, prin care reclamantul-recurent sublinia tocmai acest fapt, respectiv că documentul prezentat în cursul dezbaterilor din 14 noiembrie 2006 a fost întocmit la 07 aprilie 2004, conform notiței din subsolul paginii principale.

De asemenea, instanța a constatat că este lipsită de relevanță și face ca înscrisul că nu fie „determinant” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apărarea revizuentului referitoare la clasificarea fictivă a actului atacat ca „secret de serviciu” fără respectarea procedurii reglementate prin Anexa H.G. nr. 585/2002, deoarece această chestiune nu privește și nu condiționează legalitatea actului administrativ contestat, ci se referă la un aspect ulterior emiterii actului, și anume procedura de clasificare a informațiilor și eficiența implementării acesteia.

Nici sub aspectul lipsei unor mențiuni referitoare la: propunerea inspectorului general de destituire din funcție; motivul inexistenței acestui act, termenul de contestare a sancțiunii disciplinare sau instanța competentă la care se poate contesta, înscrisul invocat nu constituie unul „nou” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La dosarul de fond - nr. x/2/2005 - se regăsește forma prezentată inițial de M.A.I. pentru Ordinul nr. S/II/2476 din 22 martie 2004, or, nici în conținutul acesteia nu se indicau chestiunile puse în discuție de revizuent.

În opinia instanței, înscrisul original descoperit ulterior ar fi putut fi într-adevăr unul „nou” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. dacă din conținutul său lipseau mențiuni care ar fi existat în conținutul celui înfățișat inițial instanței de fond și pe care s-ar fi întemeiat constatarea primei instanțe în sensul legalității actului administrativ pe care îl conținea.

Cu privire la caracterul fals al înscrisului în discuție, Curtea de apel a observat că acest aspect nu intră sub incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci eventual poate privi art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, din perspectiva temeiului de drept pe care s-a întemeiat prezenta cerere de revizuire, caracterul pretins fals al unui înscris este lipsit de relevanță, neputând determina admiterea căii de atac de retractare.

Împotriva sentinței nr. 6378 din 08 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., în temeiul art. 304 pct. 4 și pct. 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a omis să pună în discuția contradictorie a părților motivele de inadmisibilitate, invocate din oficiu, care să facă de prisos cerecetarea în fond a cauzei, fiind în imposibilitate de a-și formula apărările.

- instanța nu a examinat fondul cererii de revizuire refuzând să se pronunțe asupra indiciilor de fals ale înscrisului nou, sub pretextul „lipsei de relevanță”, ceea ce nu corespunde nici scopului legii și nici interesului general al cetățeanului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în raport cu art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamantul A. a învestit Curtea de Apel București cu o cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 223 din 13 ianuarie 2006 a aceleiași instanțe, invocând drept temei descoperirea unui înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ. admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanță a ajuns la concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă, soluție pe care și instanța de control judiciar o împărtășește.

Răspunzând punctual criticilor formulate, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., și nu ale art. 304 pct. 4 și pct. 10 (abrogat) C. proc. civ., cum în mod greșit a indicat recurentul.

Astfel, critica recurentului ce vizează încălcarea principiului contradictorialității, prin omisiunea instanței de a pune în discuție motivele de inadmisibilitate ale cererii de revizuire, care se circumscrie motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este vădit nefondată.

Din cuprinsul încheierii de dezbateri din data de 08 noiembrie 2012 rezultă că instanța a pus în discuția contradictorie a părților admisibilitatea cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., recurentul-revizuent, asistat de apărătorul ales, formulând concluzii orale cu privire la acest aspect.

Soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este rezultatul neîntrunirii condițiilor de admisibilitate instituite de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., iar nu ca efect a admiterii excepției inadmisibilității căii de atac, ca și excepție procedurală.

În consecință, în cauză nu se poate reține existența unei vătămări care să atragă incidența prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., asocierea greșită din punct de vedere juridic și logic expusă de partea recurentă nu poate fi împărtășită de instanța de control judiciar.

Nici critica referitoare Ia refuzul instanței de a examina fondul cauzei prin nepronunțarea asupra indiciilor de fals ale înscrisului nou, nu are suport.

Concluzia instanței de fond privind lipsa de relevanță a caracterului pretins fals al înscrisului este corectă, pentru că, într-adevăr, față de acest cadru procesual, problema falsității unui înscris nu intră sub incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. neputând fi pusă în discuție, din acest punct de vedere, o necercetare a fondului cauzei.

Pe de altă parte, argumentația instanței referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale pentru a se considera că înscrisul nou se circumscrie temeiului de revizuire invocat, este la adăpost de orice critică.

În cauză nu există nici un element care să contureze ideea că forma desecretizată a Ordinului nr. 11/2746 din 22 martie 2004 emis de M.A.I., constituie un „act nou” - „determinat” în sensul textului legal incident.

IIl. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Ca urmare, nefiind identificate motive apte să conducă la modificarea ori casarea sentinței atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 6378 din 08 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2014.