ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2014

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele 1. Tribunalul Botoșani, prin Sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7777/40/2012 a respins cererea inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen. în cea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. A fost condamnat inculpatul S.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 8 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la data de 26 septembrie 2012 și până la 21 decembrie 2012, când a fost pus efectiv în libertate. S-a menținut măsura preventivă luată față de inculpat prin Încheierea nr. 107 din 20 decembrie 2012, până la rămânerea definitivă a hotărârii. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.G. suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale și 15.000 RON cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor solicitate ca neîntemeiate. A fost de asemenea obligat să plătească părților civile Spitalul Județean Mavromati Botoșani suma de 7.085,61 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate și Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani suma de 379,60 RON, reprezentând contravaloarea transportului și asistenței medicală acordate părții vătămate.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict înregistrat în registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Botoșani la poziția nr. 8/2012, respectiv un cuțit cu lungime de 25 cm, lungimea lamei de 12 cm, lățimea lamei de 1,5 cm, cu mâner de tablă ruginit cu 3 nituri. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 19 decembrie 2012 consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. anterior s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului S.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c), i C. pen.

În esență, actul de inculpare a reținut că în seara de 25 septembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat cu un cuțit partea vătămată C.G., vărul său, cauzându-i o plagă înjunghiată abdomeno-toracică cu secție hepatică și de diafragm, hemoperitoneu și șoc hemoragic, leziuni care au necesitat pentru vindecare 24 - 25 zile îngrijiri medicale. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 din același Cod, în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptului ilicit dedus judecății și vinovăția penală a autorului acesteia, sens în care a reținut următoarele: Inculpatul era văr primar cu partea vătămată C.G.

și cu martorul C.T.V., locuința sa fiind situată vis-à-vis de locuința martorului, despărțindu-le un drum comunal, locuința părții vătămate fiind amplasată după cea a fratelui său, în planul 2. În seara zilei de 25 septembrie 2012, în jurul orelor 21:45, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului C.T.V., întrucât cu două zile înainte îi împrumutase acestuia un motoscuter, restituindu-l defect. Întrucât inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, vărul său i-a spus că vor discuta cu privire la reparația motoscuterului a doua zi, însă acesta s-a enervat și a început să scoată scânduri din gardul care împrejmuiește locuința martorului și să-i adreseze injurii și amenințări. Scandalul a fost auzit de partea vătămată C.G., care a ieșit din locuința lui, traversând curtea fratelui său și ajungând în fața inculpatului.

Partea vătămată l-a văzut pe inculpat scoțând scânduri din gardul fratelui său, lângă cel de-al doilea aflându-se și fiul său, S.D.D. L-a rugat pe inculpat să se liniștească, însă aceasta a scos din buzunar un cuțit, cu care l-a înjunghiat în zona abdominală o singură dată, după care a intrat în locuința sa. Partea vătămată s-a retras până în veranda locuinței fratelui său, ulterior fiind solicitat Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani, în aceeași noapte aceasta suportând o intervenție chirurgicală. Fiind examinată medico-legal de către Serviciul de Medicină Legală Botoșani, s-a constatat că partea vătămată a suferit: o plagă înjunghiată toraco-abdominală penetrantă toracică și abdominală; hemoperitoneu; plagă de diafragm; plagă hepatică VI - VII; hematom latero-toracic prin secțiune de pachet intercostal 8,9; șoc hemoragic.

Leziunile au fost produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, necesitând pentru vindecare lor 24 - 25 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața părții vătămate. Inculpatul, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței a recunoscut că a înjunghiat-o pe partea vătămată, însă a arătat că a acționat în acest mod pentru că ea a venit înarmată cu o scândură pe care a ridicat-o cu intenția de a lovi, precizând că, la lumina becului din strada principală aflată la o distanță de aproximativ 50 m de locul agresiunii, a văzut în scândura respectivă un cui. La termenul de judecată din data de 14 februarie 2013 a solicitat a se reține în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Apărarea inculpatului a fost susținută doar de declarațiile soției acestuia, S.M. și a fiului său, S.D.D., pe care instanța fondului le-a apreciat ca fiind subiective. A fost adevărat că scândura despre care se face vorbire a fost găsită la fața locului de către organele de cercetare penală și a fost luată din curtea martorului C.T.V. dintr-o stivă de lemne, însă așa cum a rezultat din declarația soției acestuia, putea oricine să o ia, întrucât locuința era împrejmuită doar cu gard, fără poartă. Nu s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, motivat de faptul că acesta a fost cel care a declanșat agresiunea, conduita sa agresivă, provocatoare manifestându-se prin distrugerea gardului martorului C.T.V.

și folosirea de injurii și amenințări pe care le adresa acestuia. Chiar dacă partea vătămată, în aceste împrejurări, ar fi venit cu o scândură în mână, ar fi luat-o tocmai în ideea de a se apăra în fața unui atac în desfășurare și nicidecum pentru a-l ataca pe inculpat. Prin urmare, a fost respinsă cererea formulată de inculpat de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, ca neîntemeiată. La același termen, din oficiu, s-a pus în discuție înlăturarea din încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 175 lit. c) C. pen. Având în vedere înțelesul expresiei de rude apropiate, explicat în Tratatul de Drept penal - Partea generală, dispozițiile alin. (1) al art. 149 C. pen.

prevăd o enumerare limitativă a persoanelor care în înțelesul legii penale sunt considerate rude apropiate.

Aceste persoane sunt: „- ascendenții și descendenții - adică acele persoane care coboară unele din altele unite fiind printr-o legătură de sânge (art. 46 lit. a) Cod familie); - frații și surorile - adică acele persoane care, fără a coborî unele din altele, au cu toate acestea un ascendent comun, rude în linie colaterală de gradul II (art. 46 lit. b) Cod familie); - unchii sau mătușile și nepoții sau nepoatele - rude în linie colaterală de gradul III; - copiii aparținând fraților și surorilor, adică verii primari, rude colaterale de gradul IV.” Având în vedere situația de fapt descrisă mai sus și dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor V.Ș., C.T.V., C.M., S.M., S.D.D., Raportul de constatare medico-legală nr. 1519/D din 5 decembrie 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Botoșani, coroborate și cu declarațiile inculpatului și jurisprudența în materie, instanța a constatat că încadrarea corectă a faptei reținută în sarcina inculpatului este cea prevăzută în actul de sesizare, respectiv fapta prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. c) și i) C. pen.

Reținând vinovăția sa pentru această faptă, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă în baza textului de lege mai sus-arătat. La stabilirea și individualizarea pedepsei a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, a avut comportări bune în familie și societate, are un loc de muncă, a recunoscut și regretat fapta comisă, apreciind că în favoarea acestuia se pot reține circumstanțe atenuante, care să permită coborârea pedepsei sub minimul special. Date fiind aceleași aspecte și faptul că acesta a fost arestat preventiv aproximativ 3 luni de zile, timp care i-a fost suficient să reflecteze la consecințele faptei sale, a apreciat că pentru reeducarea sa este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoare care să beneficieze de dispozițiile art. 86 1 C. pen., cu impunerea unor obligații pe care să le respecte.

Totodată, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. A aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., care a fost suspendată pe durata termenului stabilit pentru pedeapsa principală. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la data de 26 septembrie 2012 și până la 21 decembrie 2012, când a fost pus efectiv în libertate. Instanța a apreciat că se impune menținerea măsurii preventive luată față de inculpat prin Încheierea nr. 107 din 21 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii. În ceea ce privește latura civilă, a constatat că în cauză s-au constituit părți civile partea vătămată C.G.

cu suma de 25.000 RON cu titlu de daune materiale și 25.000 RON daune morale, Spitalul Județean Mavromati Botoșani cu suma de 7.085,61 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare și Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani cu suma de 379,60 RON, reprezentând contravaloarea transportului și asistența medicală acordată părții vătămate. Apreciind ca întemeiate pretențiile civile solicitate de către cele două unități spitalicești, l-a obligat pe inculpat să le despăgubească cu sumele solicitate.

În ceea ce privește solicitarea părții vătămate, instanța a reținut că aceasta a solicitat cu titlu de daune materiale suma de 1.000 RON lunar venit, pe care îl obținea prin diferite munci pe care le practica atunci când era sănătos, suma de 5.000 RON cheltuieli ocazionate cu spitalizarea și medicamentele, 10.000 RON reprezentând cheltuieli suplimentare pe care le-a efectuat cu transportul la spital, cât și plata persoanelor angajate pentru ajutarea sa în gospodărie pentru o perioadă de 60 zile, cât nu a putut să se dea jos din pat. În dovedirea pretențiilor solicitate, a solicitat proba cu martorii B.V., C.D. și O.V., depunând totodată la dosar înscrisuri.

Analizând probele administrate în ce privește latura civilă, instanța a reținut că partea vătămată a suferit, urmare a agresiunii, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 24 - 25 zile îngrijiri medicale fiind internată în spital în perioada 25 septembrie - 9 octombrie 2012, pentru intervenție chirurgicală. Conform biletului de ieșire din spital, partea vătămată a avut ca recomandare evitarea eforturilor fizice timp de 6 luni, pansarea plăgii la două zile și suprimarea firelor la 3 săptămâni. Din scrisoarea medicală trimisă la 8 martie 2013 rezultă că părții vătămate i-a fost recomandată evitarea eforturilor fizice încă o perioadă de 6 luni. Martorii audiați în cauză au arătat că partea vătămată avea mai multe animale în gospodărie, iar după incident a avut persoane care au muncit în locul său, atât pe mașinile agricole pe care le are în proprietate, cât și la îngrijirea animalelor, fiind plătiți cu câte 50 RON/zi plus o masă și un pachet de țigări.

Prin prisma celor de mai sus, instanța a apreciat că partea vătămată era îndreptățită să primească de la inculpat suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând: 1.000 RON lunar x 12 luni - plata persoanei care a muncit în locul său în gospodărie și 3.000 RON - cheltuieli suportate de aceasta și familie pe perioada spitalizării, a deplasării pentru pansat, a hranei suplimentare și contravaloarea medicamentelor. Totodată, a apreciat că partea vătămată a fost îndreptățită să fie despăgubită și cu daune morale în sumă de 15.000 RON, sumă care să echivaleze suferința fizică și psihică a acesteia datorită agresiunii inculpatului. Celelalte pretenții au fost respinse ca nefiind întemeiate.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat corpul delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani la poziția nr. 8/2012. 2. Împotriva acestei sentințe au formulat în termen legal apeluri inculpatul S.C.C. și partea vătămată C.G., aducând critici de nelegalitate și netemeinicie. Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta au fost întemeiate, pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul apelant a comis fapta, pe care de altfel a recunoscut-o, dar care a rezultat și din coroborarea mijloacelor de dovadă efectuate în cauză, prezentate și argumentate, în împrejurările reținute și pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate. Astfel, în seara zilei de 25 septembrie 2012, în jurul orelor 21:45, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului C.T.V., provocând scandal. Partea vătămată, care l-a văzut pe inculpat, aflat în drum, scoțând scânduri din gardul martorului, l-a rugat să se liniștească, însă aceasta a scos din buzunar un cuțit, cu care l-a înjunghiat în zona abdominală o singură dată, după care a intrat în locuința sa. Partea vătămată s-a retras până în veranda locuinței fratelui său, ulterior fiind solicitat Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani, în aceeași noapte suportând o intervenție chirurgicală.

Fiind examinată medico-legal de către Serviciul de Medicină Legală Botoșani, s-a constatat că partea vătămată a suferit: o plagă înjunghiată toraco-abdominală penetrantă toracică și abdominală; hemoperitoneu; plagă de diafragm; plagă hepatică VI - VII; hematom latero-toracic prin secțiune de pachet intercostal 8,9; șoc hemoragic. Leziunile au fost produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, necesitând pentru vindecare 24 - 25 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața părții vătămate. A susținut inculpatul că nu a fost dată forma calificată a infracțiunii de omor reglementată de prevederile lit. c) a art. 175 C. pen., astfel că se justifică o schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul arătat.

Or, o asemenea cerere nu poate fi primită. Astfel, sunt considerate rude apropiate, în accepțiunea dispozițiilor alin. (1) al art. 149 C. pen., inclusiv copiii aparținând fraților și surorilor, adică verii primari, rude colaterale de gradul IV, după cum a statuat atât doctrina, cât și jurisprudența în materie. Nici reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării nu a fost justificată. Chiar dacă între inculpat și fratele părții vătămate s-a ivit o neînțelegere cauzată de avarierea, de către cel dintâi, a unui scuter aparținând acestuia, un astfel de diferend nu se soluționează prin distrugerea, pe timp de noapte, a gardului celui care i-a cauzat pretinsul prejudiciu.

În plus, aspectul că partea vătămată, pe fondul manifestării violente prealabile a inculpatului asupra bunurilor fratelui său, a venit în întâmpinarea acestuia purtând în mână o scândură, dar fără să încerce să îl lovească (gest firesc de apărare, în condițiile în care nu putea cunoaște intenția acestuia și modul în care s-ar putea manifesta), nu poate fi reținut ca fiind de natură a produce agresorului o puternică tulburare, pe fondul căreia să fi reacționat. S-a reținut că între inculpat și partea vătămată nu a existat vreun conflict anterior care să-i fi creat acestuia din urmă o stare de animozitate, de tulburare și pe fondul căreia să se fi manifestat. Date fiind aceste argumente, care s-au adăugat celor menționate de către prima instanță, în mod temeinic s-a statuat că circumstanța atenuantă legală a provocării, reglementată de prevederile art. 73 lit. b) C. pen., nu își găsește aplicabilitatea în cauză.

Reținând vinovăția inculpatului, în mod temeinic prima instanță a procedat la condamnarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Relativ la cuantumul pedepsei, dar și la modalitatea individualizării judiciare a executării ei, a apreciat curtea că se justifică, prin raportare la circumstanțele cauzei și la persoana inculpatului, pe de o parte, reducerea acestuia la 3 (trei) ani închisoare, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, iar pe de altă parte, executarea ei în regim privativ de libertate. Totodată, instanța a reținut ca fiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., în loc de cele ale art. 76 lit. b) C. pen., având în vedere natura infracțiunii comise de către inculpat.

S-a impus a se observa, în sprijinul celor aici arătate, că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, dar ulterior, date fiind consecințele manifestării sale agresive la adresa părții vătămate, nu a depus niciun fel de diligențe pentru repararea prejudiciului încercat de aceasta. Mai mult, a continuat să întrețină animozitățile existente între familiile părților, ceea ce constituie o amenințare la adresa relațiilor de normalitate care trebuie păstrate între vecini, respectiv rude. Numai procedându-se astfel din punct de vedere sancționator, a apreciat curtea că pedeapsa aplicată a fost de natură a determina atingerea scopului ei educativ-preventiv și a produs o schimbare a comportamentului inculpatului, începând cu atitudinea sa față de valorile sociale și morale pe care le-a negat prin săvârșirea infracțiunii și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.

Avându-se totodată în vedere și importanța valorii sociale ocrotite de lege, respectiv dreptul la viață al fiecărei ființe umane, și căreia, prin manifestările sale agresive, inculpatul i-a adus atingere, reeducarea acestuia și crearea unei conduite sociale corespunzătoare nu pot fi asigurate prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate. Stabilind în sarcina inculpatului o pedeapsă executabilă în regim privativ de libertate, curtea a înlăturat, din sentința penală apelată, dispozițiile art. 71 alin. (5), precum și cele ale art. 86 1 și urm. C. pen.

În latură civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, având în vedere consecințele produse asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate, astfel cum mai sus au fost expuse, în mod temeinic prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta de daune materiale, în măsura dovedirii acestora și de daune morale, într-un cuantum adecvat reparării traumelor fizice și psihice încercate. Prin raportare la mijloacele de dovadă administrate în cauză, dar și la elementele de notorietate în materia costurilor pe care le presupune o zi de muncă în agricultură ori administrarea de medicamente, având în vedere și numărul de zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate funcțională corespunzătoare, care i-au fost necesare părții vătămate pentru vindecarea leziunilor, a constatat curtea că întinderea prejudiciului material cauzat acesteia a fost corect stabilită.

În ceea ce privește daunele morale, este real că nicio sumă de bani nu poate compensa durerea și suferințele inerente unei astfel de agresiuni, însă pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, alături de obligarea sa la plata a 15.000 RON cu titlu de daune morale, este de natură a compensa, în limite rezonabile, durerea fizică și suferința psihică pe care partea vătămată le-a încercat. Prin urmare, majorarea ori diminuarea cuantumului despăgubirilor civile (daune materiale și morale) nu s-a justificat în cauză, sumele stabilite de către prima instanță fiind temeinic apreciate.

A solicitat Postul de Poliție Răchiți, județul Botoșani luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, întrucât și-a încălcat obligațiile impuse prin Încheierea nr. 107 din data de 20 decembrie 2012 a Tribunalului Botoșani (și prin care s-a dispus măsura obligării sale de a nu părăsi țara), în sensul că, la data de 19 iunie 2013, a adresat amenințări cu acte de violență, din curtea locuinței proprii, numiților C.M. și C.T.V., deși prin încheierea aici arătată i se interzisese să comunice, direct sau indirect, cu aceștia. Din probatoriul administrat în prezentul cadru procesual, incluzând aici declarațiile martorilor C.M., S.M., C.T.V., P.I. și C.C. a reieșit că, la data critică, între inculpat și cei doi a existat un incident, împrejurare în care acesta le-a adresat, din curtea locuinței sale, cuvinte și expresii nepotrivite.

Având însă în vedere condițiile concrete de derulare a evenimentului, prin raportare la natura și cerințele impuse de prevederile art. 145 alin. (1 1 ) lit. c) C. proc. pen., a apreciat curtea că nu s-a produs o încălcare a acestei obligații de natură a atrage revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara și luarea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive. Așa fiind, curtea a respins cererea formulată în acest sens ca nefondată. Pentru considerentele arătate, curtea, constatând întemeiate apelurile declarate în cauză, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., le-a admis. A desființat în parte sentința penală mai sus-arătată și, în rejudecare, a procedat în sensul celor mai sus-arătate.

În consecință, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauzei cu minori a pronunțat Decizia nr. 128 din 14 octombrie 2013, în sensul celor înfățișate în precedent. 3. Împotriva deciziei evocate au formulat în termen legal recursuri inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, prin cererea de recurs, inculpatul S.C.C. a criticat greșita încadrare juridică a faptei, din perspectiva reținerii eronate în cauză a agravantei prev. de art. 175 lit. c) C. pen. anterior, în condițiile în care partea vătămată nu este frate ori tată al inculpatului și nici nepot. De asemenea, invocând același caz de casare, anume disp. art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat consideră nelegală și nereținerea circumstanței agravante prev. de art. 76 lit. b) C. pen.

anterior, relevând că a comis fapta sub influența unei puternice tulburări provocate de conduita părții vătămate. În fine, o altă critică vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate în raport cu art. 72 C. pen. anterior, de către instanța de control judiciar, solicitându-se menținerea modalității prin care prima instanță a procedat la stabilirea pedepsei. Recurentul parte civilă C.G. a criticat hotărârea instanțelor atât în latura lor penală, cât și în cea civilă. Astfel, a evocat greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare, apreciind că se impune, în raport de circumstanțele reale ale cauzei cu cele personale ale inculpatului, aplicarea unei pedepse mai aspre.

Referitor la aspectele de natură civilă, recurentul parte civilă invocă lipsa unei analize concrete, pe baza probelor dosarului a instanțelor și greșita rezolvare a acțiunii civile exercitate în cauză în concret se arată că deși dovedise prejudiciile suferite - 25.000 RON cu titlu de daune materiale și 25.000 RON daune morale - instanțele au admis parțial cererile, fără a acorda compensația bănească ce i se cuvenea. În cauză sunt incidente disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse de inculpat și partea civilă, precum și cu respectarea art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. anterior și, desigur, procedând la respectarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție expune: Instanța de fond, pe baza unui material probator corect și complet administrat, a stabilit o situație de fapt judicioasă și o justă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, procedând fundamentat la tragerea la răspundere penală a acestuia. De asemenea, instanța de prim control judiciar a procedat la o justă reindividualizare judiciară a pedepsei, răspunzând exigențelor art. 72 C. pen. anterior, prin pedeapsa stabilită - cuantum, modalitate de executare - asigurând îndeplinirea funcțiilor pedepsei, atingerea scopului preventiv educativ. Analizând criticile formulate de recurentul inculpat S.C.C., din perspectiva greșitei încadrări juridice a faptei, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - (deși inculpatul invocase disp. art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., se constată că deși abrogate aceste dispoziții prin Legea nr. 2/2013, criticile pot fi circumscrise reglementării din art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.) - invocat cu respectarea disp. art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în cazul hotărârilor supuse atât căii de atac a apelului, cât și căii de atac a recursului, precum în cauza de față - corecta încadrare juridică a faptei prin prisma corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu norma de incriminare, fără a putea proceda la verificarea situației de fapt, o asemenea evaluare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

Or, recurentul inculpat prin criticile avansate, solicită, în concret Înaltei Curți de Casație și Justiție a reevalua aspecte de fapt, prin pretinsa tulburare în care s-ar fi aflat când a comis infracțiunea, ceea ce, conform celor înfățișate, instanța de recurs nu poate reaprecia. Legat de greșita reținere a disp. art. 175 lit. c) C. pen. anterior, formă calificată a infracțiunii în cazul în care victima este rudă apropiată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, contrar susținerilor apărării și în deplin acord cu concluziile instanței inferioare că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 175 lit. c) C. pen. anterior, doctrina, dar și jurisprudența în materie statuând, într-o corectă interpretare a art. 149 C. pen.

anterior, că în accepțiunea acestor dispoziții, inclusiv copiii aparținând fraților și surorilor, adică verii primari, rude colaterale de grad IV, sunt considerate rude apropiate. Nici critica ce vizează greșita individualizare judiciară a pedepsei de către instanța de apel nu poate fi cenzurată de către Înalta Curte de Casație și Justiție atâta vreme cât potrivit disp. Legii nr. 3/2012 acest caz de casare și-a restrâns sfera de aplicare numai pentru ipoteza în care s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Constatându-se că inculpatul a beneficiat de o atenuare a răspunderii penale prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) - cu consecința art. 76 alin. (2) C. pen.

anterior, beneficiul ce rămâne câștigat acestuia, în condițiile în care aceste circumstanțe nu se mai regăsesc în Noul C. pen. și observând, de asemenea, că deși de la data săvârșirii faptei până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, legea mai favorabilă rămâne legea veche (urmare a circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului și a consecințelor produse în planul răspunderii penale), Înalta Curte de Casație și Justiție nu va proceda la o proporționalizare a sancțiunii stabilite. În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă C.G., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că greșita individualizare judiciară a pedepsei stabilite inculpatul nu poate fi examinat în virtutea rațiunilor expuse anterior.

Pe de altă parte, criticile privind greșita rezolvare a acțiunii civile exercitate în cauză, prin neacordarea completă a sumelor de bani solicitate cu titlu de daune materiale și morale - nu pot fi circumscrise niciunui caz de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurată această reglementare prin Legea nr. 2/2013. În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile declarate de inculpatul S.C.C. și de partea civilă C.G. împotriva deciziei penale nr. 128 din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul S.C.C. și de partea civilă C.G. împotriva Deciziei penale nr. 128 din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2014. Procesat de GGC - LM