ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată următoarele

Botoșani, prin Sentința penală nr. 83 din 19 aprilie 2013, pronunțată în

Dosarul nr. 7777/40/2012 a respins cererea inculpatului cu privire la

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20

raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen. în cea prev. de art. 20

raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b)

C. pen.

A fost condamnat

inculpatul S.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c), 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea

pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 8 ani, atrăgându-se

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Pe durata termenului

de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dedus din

pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la data de 26

septembrie 2012 și până la 21 decembrie 2012, când a fost pus efectiv în

libertate.

S-a menținut măsura

preventivă luată față de inculpat prin Încheierea nr. 107 din 20 decembrie

2012, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile C.G. suma de 15.000 RON cu titlu de daune

materiale și 15.000 RON cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor

solicitate ca neîntemeiate.

A fost de asemenea

obligat să plătească părților civile Spitalul Județean Mavromati Botoșani suma

de 7.085,61 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate

și Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani suma de 379,60 RON, reprezentând

contravaloarea transportului și asistenței medicală acordate părții vătămate.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict înregistrat în

registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Botoșani la poziția nr. 8/2012,

respectiv un cuțit cu lungime de 25 cm, lungimea lamei de 12 cm, lățimea lamei

de 1,5 cm, cu mâner de tablă ruginit cu 3 nituri.

Instanța a fost

sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 19

decembrie 2012 consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. anterior s-a

și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a

inculpatului S.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la

art. 174, art. 175 lit. c), i C. pen.

În esență, actul de

inculpare a reținut că în seara de 25 septembrie 2012, pe fondul unui conflict

spontan, a înjunghiat cu un cuțit partea vătămată C.G., vărul său, cauzându-i o

plagă înjunghiată abdomeno-toracică cu secție hepatică și de diafragm,

hemoperitoneu și șoc hemoragic, leziuni care au necesitat pentru vindecare 24 -

25 zile îngrijiri medicale.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu art. 345 alin. (2)

C. proc. pen. anterior după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile

art. 288 - art. 291 din același Cod, în cursul căreia au fost administrate

probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța fondului a

examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptului ilicit

dedus judecății și vinovăția penală a autorului acesteia, sens în care a

reținut următoarele:

Inculpatul era văr

primar cu partea vătămată C.G. și cu martorul C.T.V., locuința sa fiind situată

vis-à-vis de locuința martorului, despărțindu-le un drum comunal,

locuința părții vătămate fiind amplasată după cea a fratelui său, în planul 2.

În seara zilei de 25

septembrie 2012, în jurul orelor 21:45, inculpatul s-a deplasat la locuința

martorului C.T.V., întrucât cu două zile înainte îi împrumutase acestuia un

motoscuter, restituindu-l defect. Întrucât inculpatul se afla sub influența

băuturilor alcoolice, vărul său i-a spus că vor discuta cu privire la reparația

motoscuterului a doua zi, însă acesta s-a enervat și a început să scoată

scânduri din gardul care împrejmuiește locuința martorului și să-i adreseze

injurii și amenințări.

Scandalul a fost

auzit de partea vătămată C.G., care a ieșit din locuința lui, traversând curtea

fratelui său și ajungând în fața inculpatului.

Partea vătămată l-a

văzut pe inculpat scoțând scânduri din gardul fratelui său, lângă cel de-al

doilea aflându-se și fiul său, S.D.D. L-a rugat pe inculpat să se liniștească,

însă aceasta a scos din buzunar un cuțit, cu care l-a înjunghiat în zona

abdominală o singură dată, după care a intrat în locuința sa.

Partea vătămată s-a

retras până în veranda locuinței fratelui său, ulterior fiind solicitat

Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani, în aceeași noapte aceasta suportând o

intervenție chirurgicală.

Fiind examinată

medico-legal de către Serviciul de Medicină Legală Botoșani, s-a constatat că

partea vătămată a suferit: o plagă înjunghiată toraco-abdominală penetrantă

toracică și abdominală; hemoperitoneu; plagă de diafragm; plagă hepatică VI -

VII; hematom latero-toracic prin secțiune de pachet intercostal 8,9; șoc

hemoragic.

Leziunile au fost

produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, necesitând pentru vindecare lor

24 - 25 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața părții vătămate.

Inculpatul, atât la

urmărirea penală, cât și în fața instanței a recunoscut că a înjunghiat-o pe

partea vătămată, însă a arătat că a acționat în acest mod pentru că ea a venit

înarmată cu o scândură pe care a ridicat-o cu intenția de a lovi, precizând că,

la lumina becului din strada principală aflată la o distanță de aproximativ 50

m de locul agresiunii, a văzut în scândura respectivă un cui.

La termenul de

judecată din data de 14 februarie 2013 a solicitat a se reține în încadrarea

juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată circumstanța atenuantă

prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Apărarea inculpatului

a fost susținută doar de declarațiile soției acestuia, S.M. și a fiului său,

S.D.D., pe care instanța fondului le-a apreciat ca fiind subiective.

A fost adevărat că

scândura despre care se face vorbire a fost găsită la fața locului de către

organele de cercetare penală și a fost luată din curtea martorului C.T.V.

dintr-o stivă de lemne, însă așa cum a rezultat din declarația soției acestuia,

putea oricine să o ia, întrucât locuința era împrejmuită doar cu gard, fără

poartă.

Nu s-a reținut în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, motivat de faptul că

acesta a fost cel care a declanșat agresiunea, conduita sa agresivă,

provocatoare manifestându-se prin distrugerea gardului martorului C.T.V. și

folosirea de injurii și amenințări pe care le adresa acestuia.

Chiar dacă partea

vătămată, în aceste împrejurări, ar fi venit cu o scândură în mână, ar fi

luat-o tocmai în ideea de a se apăra în fața unui atac în desfășurare și nicidecum

pentru a-l ataca pe inculpat.

Prin urmare, a fost

respinsă cererea formulată de inculpat de a se reține în favoarea sa

circumstanța atenuantă a provocării, ca neîntemeiată.

La același termen,

din oficiu, s-a pus în discuție înlăturarea din încadrarea juridică a faptei

reținută în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 175 lit. c) C. pen.

Având în vedere

înțelesul expresiei de rude apropiate, explicat în Tratatul de Drept penal -

Partea generală, dispozițiile alin. (1) al art. 149 C. pen. prevăd o enumerare

limitativă a persoanelor care în înțelesul legii penale sunt considerate rude

apropiate.

Aceste persoane sunt:

„- ascendenții și

descendenții - adică acele persoane care coboară unele din altele unite fiind

printr-o legătură de sânge (art. 46 lit. a) Cod familie);

- frații și surorile

- adică acele persoane care, fără a coborî unele din altele, au cu toate

acestea un ascendent comun, rude în linie colaterală de gradul II (art. 46 lit.

b) Cod familie);

- unchii sau mătușile

și nepoții sau nepoatele - rude în linie colaterală de gradul III;

- copiii aparținând

fraților și surorilor, adică verii primari, rude colaterale de gradul IV.”

Având în vedere

situația de fapt descrisă mai sus și dovedită cu procesul-verbal de cercetare

la fața locului, însoțit de planșe fotografice, plângerea și declarațiile

părții vătămate, declarațiile martorilor V.Ș., C.T.V., C.M., S.M., S.D.D.,

Raportul de constatare medico-legală nr. 1519/D din 5 decembrie 2012 emis de

Serviciul de Medicină Legală Botoșani, coroborate și cu declarațiile

inculpatului și jurisprudența în materie, instanța a constatat că încadrarea

corectă a faptei reținută în sarcina inculpatului este cea prevăzută în actul

de sesizare, respectiv fapta prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1),

175 lit. c) și i) C. pen.

Reținând vinovăția sa

pentru această faptă, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă în baza textului

de lege mai sus-arătat.

La stabilirea și

individualizarea pedepsei a avut în vedere gradul de pericol social al faptei

comise, împrejurările săvârșirii ei, persoana inculpatului, care este fără

antecedente penale, a avut comportări bune în familie și societate, are un loc

de muncă, a recunoscut și regretat fapta comisă, apreciind că în favoarea

acestuia se pot reține circumstanțe atenuante, care să permită coborârea

pedepsei sub minimul special.

Date fiind aceleași

aspecte și faptul că acesta a fost arestat preventiv aproximativ 3 luni de

zile, timp care i-a fost suficient să reflecteze la consecințele faptei sale, a

apreciat că pentru reeducarea sa este suficientă aplicarea unei pedepse cu

închisoare care să beneficieze de dispozițiile art. 86

1

C. pen., cu

impunerea unor obligații pe care să le respecte.

Totodată, instanța a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

A aplicat

inculpatului și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., care a fost suspendată pe durata termenului stabilit pentru

pedeapsa principală.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive

de la data de 26 septembrie 2012 și până la 21 decembrie 2012, când a fost pus

efectiv în libertate.

Instanța a apreciat

că se impune menținerea măsurii preventive luată față de inculpat prin

Încheierea nr. 107 din 21 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a

hotărârii.

În ceea ce privește

latura civilă, a constatat că în cauză s-au constituit părți civile partea

vătămată C.G. cu suma de 25.000 RON cu titlu de daune materiale și 25.000 RON

daune morale, Spitalul Județean Mavromati Botoșani cu suma de 7.085,61 RON,

reprezentând cheltuieli de spitalizare și Serviciul Județean de Ambulanță

Botoșani cu suma de 379,60 RON, reprezentând contravaloarea transportului și

asistența medicală acordată părții vătămate.

Apreciind ca

întemeiate pretențiile civile solicitate de către cele două unități

spitalicești, l-a obligat pe inculpat să le despăgubească cu sumele solicitate.

În ceea ce privește

solicitarea părții vătămate, instanța a reținut că aceasta a solicitat cu titlu

de daune materiale suma de 1.000 RON lunar venit, pe care îl obținea prin

diferite munci pe care le practica atunci când era sănătos, suma de 5.000 RON

cheltuieli ocazionate cu spitalizarea și medicamentele, 10.000 RON reprezentând

cheltuieli suplimentare pe care le-a efectuat cu transportul la spital, cât și

plata persoanelor angajate pentru ajutarea sa în gospodărie pentru o perioadă

de 60 zile, cât nu a putut să se dea jos din pat.

În dovedirea

pretențiilor solicitate, a solicitat proba cu martorii B.V., C.D. și O.V., depunând

totodată la dosar înscrisuri.

Analizând probele

administrate în ce privește latura civilă, instanța a reținut că partea

vătămată a suferit, urmare a agresiunii, leziuni ce au necesitat pentru

vindecare un număr de 24 - 25 zile îngrijiri medicale fiind internată în spital

în perioada 25 septembrie - 9 octombrie 2012, pentru intervenție chirurgicală.

Conform biletului de

ieșire din spital, partea vătămată a avut ca recomandare evitarea eforturilor

fizice timp de 6 luni, pansarea plăgii la două zile și suprimarea firelor la 3

săptămâni.

Din scrisoarea

medicală trimisă la 8 martie 2013 rezultă că părții vătămate i-a fost

recomandată evitarea eforturilor fizice încă o perioadă de 6 luni.

Martorii audiați în

cauză au arătat că partea vătămată avea mai multe animale în gospodărie, iar

după incident a avut persoane care au muncit în locul său, atât pe mașinile

agricole pe care le are în proprietate, cât și la îngrijirea animalelor, fiind

plătiți cu câte 50 RON/zi plus o masă și un pachet de țigări.

Prin prisma celor de

mai sus, instanța a apreciat că partea vătămată era îndreptățită să primească

de la inculpat suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând:

1.000 RON lunar x 12 luni - plata persoanei care a muncit în locul său în

gospodărie și 3.000 RON - cheltuieli suportate de aceasta și familie pe

perioada spitalizării, a deplasării pentru pansat, a hranei suplimentare și

contravaloarea medicamentelor.

Totodată, a apreciat

că partea vătămată a fost îndreptățită să fie despăgubită și cu daune morale în

sumă de 15.000 RON, sumă care să echivaleze suferința fizică și psihică a

acesteia datorită agresiunii inculpatului.

Celelalte pretenții

au fost respinse ca nefiind întemeiate.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat corpul delict înregistrat în

Registrul de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani la poziția nr. 8/2012.

sentințe au formulat în termen legal apeluri inculpatul S.C.C. și partea

vătămată C.G., aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Analizând apelurile

prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și

de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a

constatat că acesta au fost întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a

reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă

interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul apelant a

comis fapta, pe care de altfel a recunoscut-o, dar care a rezultat și din

coroborarea mijloacelor de dovadă efectuate în cauză, prezentate și

argumentate, în împrejurările reținute și pe larg expuse în considerentele

hotărârii atacate.

Astfel, în seara

zilei de 25 septembrie 2012, în jurul orelor 21:45, inculpatul s-a deplasat la

locuința martorului C.T.V., provocând scandal.

Partea vătămată, care

l-a văzut pe inculpat, aflat în drum, scoțând scânduri din gardul martorului,

l-a rugat să se liniștească, însă aceasta a scos din buzunar un cuțit, cu care

l-a înjunghiat în zona abdominală o singură dată, după care a intrat în

locuința sa.

Partea vătămată s-a

retras până în veranda locuinței fratelui său, ulterior fiind solicitat

Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani, în aceeași noapte suportând o

intervenție chirurgicală.

Fiind examinată

medico-legal de către Serviciul de Medicină Legală Botoșani, s-a constatat că

partea vătămată a suferit: o plagă înjunghiată toraco-abdominală penetrantă

toracică și abdominală; hemoperitoneu; plagă de diafragm; plagă hepatică VI -

VII; hematom latero-toracic prin secțiune de pachet intercostal 8,9; șoc

hemoragic.

Leziunile au fost

produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, necesitând pentru vindecare 24 -

25 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața părții vătămate.

A susținut inculpatul

că nu a fost dată forma calificată a infracțiunii de omor reglementată de

prevederile lit. c) a art. 175 C. pen., astfel că se justifică o schimbare a

încadrării juridice a faptei, în sensul arătat. Or, o asemenea cerere nu poate

fi primită.

Astfel, sunt

considerate rude apropiate, în accepțiunea dispozițiilor alin. (1) al art. 149

C. pen., inclusiv copiii aparținând fraților și surorilor, adică verii primari,

rude colaterale de gradul IV, după cum a statuat atât doctrina, cât și

jurisprudența în materie.

Nici reținerea în

favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării nu a fost justificată. Chiar

dacă între inculpat și fratele părții vătămate s-a ivit o neînțelegere cauzată

de avarierea, de către cel dintâi, a unui scuter aparținând acestuia, un astfel

de diferend nu se soluționează prin distrugerea, pe timp de noapte, a gardului

celui care i-a cauzat pretinsul prejudiciu. În plus, aspectul că partea

vătămată, pe fondul manifestării violente prealabile a inculpatului asupra

bunurilor fratelui său, a venit în întâmpinarea acestuia purtând în mână o

scândură, dar fără să încerce să îl lovească (gest firesc de apărare, în

condițiile în care nu putea cunoaște intenția acestuia și modul în care s-ar

putea manifesta), nu poate fi reținut ca fiind de natură a produce agresorului

o puternică tulburare, pe fondul căreia să fi reacționat.

S-a reținut că între

inculpat și partea vătămată nu a existat vreun conflict anterior care să-i fi

creat acestuia din urmă o stare de animozitate, de tulburare și pe fondul

căreia să se fi manifestat.

Date fiind aceste

argumente, care s-au adăugat celor menționate de către prima instanță, în mod

temeinic s-a statuat că circumstanța atenuantă legală a provocării,

reglementată de prevederile art. 73 lit. b) C. pen., nu își găsește

aplicabilitatea în cauză.

Reținând vinovăția

inculpatului, în mod temeinic prima instanță a procedat la condamnarea sa sub

aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Relativ la cuantumul

pedepsei, dar și la modalitatea individualizării judiciare a executării ei, a

apreciat curtea că se justifică, prin raportare la circumstanțele cauzei și la

persoana inculpatului, pe de o parte, reducerea acestuia la 3 (trei) ani

închisoare, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea sa, iar pe de altă parte, executarea ei în regim privativ

de libertate.

Totodată, instanța a

reținut ca fiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., în loc de

cele ale art. 76 lit. b) C. pen., având în vedere natura infracțiunii comise de

către inculpat.

S-a impus a se

observa, în sprijinul celor aici arătate, că inculpatul a manifestat o

atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, dar ulterior, date fiind

consecințele manifestării sale agresive la adresa părții vătămate, nu a depus

niciun fel de diligențe pentru repararea prejudiciului încercat de aceasta. Mai

mult, a continuat să întrețină animozitățile existente între familiile

părților, ceea ce constituie o amenințare la adresa relațiilor de normalitate

care trebuie păstrate între vecini, respectiv rude.

Numai procedându-se

astfel din punct de vedere sancționator, a apreciat curtea că pedeapsa aplicată

a fost de natură a determina atingerea scopului ei educativ-preventiv și a

produs o schimbare a comportamentului inculpatului, începând cu atitudinea sa

față de valorile sociale și morale pe care le-a negat prin săvârșirea

infracțiunii și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită

ulterioare.

Avându-se totodată în

vedere și importanța valorii sociale ocrotite de lege, respectiv dreptul la

viață al fiecărei ființe umane, și căreia, prin manifestările sale agresive,

inculpatul i-a adus atingere, reeducarea acestuia și crearea unei conduite

sociale corespunzătoare nu pot fi asigurate prin suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei aplicate.

Stabilind în sarcina

inculpatului o pedeapsă executabilă în regim privativ de libertate, curtea a

înlăturat, din sentința penală apelată, dispozițiile art. 71 alin. (5), precum

și cele ale art. 86

1

și urm. C. pen.

În latură civilă,

constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta

proprie, având în vedere consecințele produse asupra integrității corporale și

sănătății părții vătămate, astfel cum mai sus au fost expuse, în mod temeinic

prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta de daune

materiale, în măsura dovedirii acestora și de daune morale, într-un cuantum

adecvat reparării traumelor fizice și psihice încercate.

Prin raportare la

mijloacele de dovadă administrate în cauză, dar și la elementele de notorietate

în materia costurilor pe care le presupune o zi de muncă în agricultură ori

administrarea de medicamente, având în vedere și numărul de zile de îngrijiri

medicale, cu incapacitate funcțională corespunzătoare, care i-au fost necesare

părții vătămate pentru vindecarea leziunilor, a constatat curtea că întinderea

prejudiciului material cauzat acesteia a fost corect stabilită.

În ceea ce privește

daunele morale, este real că nicio sumă de bani nu poate compensa durerea și

suferințele inerente unei astfel de agresiuni, însă pronunțarea unei hotărâri

de condamnare a inculpatului, alături de obligarea sa la plata a 15.000 RON cu

titlu de daune morale, este de natură a compensa, în limite rezonabile, durerea

fizică și suferința psihică pe care partea vătămată le-a încercat.

Prin urmare,

majorarea ori diminuarea cuantumului despăgubirilor civile (daune materiale și

morale) nu s-a justificat în cauză, sumele stabilite de către prima instanță

fiind temeinic apreciate.

A solicitat Postul de

Poliție Răchiți, județul Botoșani luarea față de inculpat a măsurii arestării

preventive, întrucât și-a încălcat obligațiile impuse prin Încheierea nr. 107

din data de 20 decembrie 2012 a Tribunalului Botoșani (și prin care s-a dispus

măsura obligării sale de a nu părăsi țara), în sensul că, la data de 19 iunie

2013, a adresat amenințări cu acte de violență, din curtea locuinței proprii,

numiților C.M. și C.T.V., deși prin încheierea aici arătată i se interzisese să

comunice, direct sau indirect, cu aceștia.

Din probatoriul

administrat în prezentul cadru procesual, incluzând aici declarațiile

martorilor C.M., S.M., C.T.V., P.I. și C.C. a reieșit că, la data critică,

între inculpat și cei doi a existat un incident, împrejurare în care acesta

le-a adresat, din curtea locuinței sale, cuvinte și expresii nepotrivite. Având

însă în vedere condițiile concrete de derulare a evenimentului, prin raportare

la natura și cerințele impuse de prevederile art. 145 alin. (1

1

)

lit. c) C. proc. pen., a apreciat curtea că nu s-a produs o încălcare a acestei

obligații de natură a atrage revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara și

luarea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive.

Așa fiind, curtea a

respins cererea formulată în acest sens ca nefondată.

Pentru considerentele

arătate, curtea, constatând întemeiate apelurile declarate în cauză, în

conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., le-a admis.

A desființat în parte

sentința penală mai sus-arătată și, în rejudecare, a procedat în sensul celor

mai sus-arătate.

În consecință, Curtea

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauzei cu minori a pronunțat Decizia

nr. 128 din 14 octombrie 2013, în sensul celor înfățișate în precedent.

evocate au formulat în termen legal recursuri inculpatul și partea vătămată,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, prin cererea

de recurs, inculpatul S.C.C. a criticat greșita încadrare juridică a faptei,

din perspectiva reținerii eronate în cauză a agravantei prev. de art. 175 lit.

c) C. pen. anterior, în condițiile în care partea vătămată nu este frate ori

tată al inculpatului și nici nepot.

De asemenea, invocând

același caz de casare, anume disp. art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

anterior, recurentul inculpat consideră nelegală și nereținerea circumstanței

agravante prev. de art. 76 lit. b) C. pen. anterior, relevând că a comis fapta

sub influența unei puternice tulburări provocate de conduita părții vătămate.

În fine, o altă

critică vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate în raport cu art.

72 C. pen. anterior, de către instanța de control judiciar, solicitându-se

menținerea modalității prin care prima instanță a procedat la stabilirea

pedepsei.

Recurentul parte

civilă C.G. a criticat hotărârea instanțelor atât în latura lor penală, cât și

în cea civilă. Astfel, a evocat greșita reținere în favoarea inculpatului a

circumstanței atenuante judiciare, apreciind că se impune, în raport de

circumstanțele reale ale cauzei cu cele personale ale inculpatului, aplicarea

unei pedepse mai aspre.

Referitor la

aspectele de natură civilă, recurentul parte civilă invocă lipsa unei analize

concrete, pe baza probelor dosarului a instanțelor și greșita rezolvare a

acțiunii civile exercitate în cauză în concret se arată că deși dovedise

prejudiciile suferite - 25.000 RON cu titlu de daune materiale și 25.000 RON

daune morale - instanțele au admis parțial cererile, fără a acorda compensația

bănească ce i se cuvenea.

În cauză sunt

incidente disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare

a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Examinând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma cazurilor de casare

invocate, a criticilor aduse de inculpat și partea civilă, precum și cu

respectarea art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior și, desigur,

procedând la respectarea principiului aplicării legii penale mai favorabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Instanța de fond, pe

baza unui material probator corect și complet administrat, a stabilit o situație

de fapt judicioasă și o justă încadrare juridică a faptei comise de inculpat,

procedând fundamentat la tragerea la răspundere penală a acestuia.

De asemenea, instanța

de prim control judiciar a procedat la o justă reindividualizare judiciară a

pedepsei, răspunzând exigențelor art. 72 C. pen. anterior, prin pedeapsa

stabilită - cuantum, modalitate de executare - asigurând îndeplinirea

funcțiilor pedepsei, atingerea scopului preventiv educativ.

Analizând criticile

formulate de recurentul inculpat S.C.C., din perspectiva greșitei încadrări

juridice a faptei, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea este contrară legii sau

prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - (deși inculpatul invocase

disp. art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., se constată că deși abrogate

aceste dispoziții prin Legea nr. 2/2013, criticile pot fi circumscrise

reglementării din art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.) -

invocat cu respectarea disp. art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior,

Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în cazul hotărârilor supuse atât

căii de atac a apelului, cât și căii de atac a recursului, precum în cauza de

față - corecta încadrare juridică a faptei prin prisma corespondenței

elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu norma de incriminare,

fără a putea proceda la verificarea situației de fapt, o asemenea evaluare

nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

Or, recurentul

inculpat prin criticile avansate, solicită, în concret Înaltei Curți de Casație

și Justiție a reevalua aspecte de fapt, prin pretinsa tulburare în care s-ar fi

aflat când a comis infracțiunea, ceea ce, conform celor înfățișate, instanța de

recurs nu poate reaprecia.

Legat de greșita

reținere a disp. art. 175 lit. c) C. pen. anterior, formă calificată a

infracțiunii în cazul în care victima este rudă apropiată, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată, contrar susținerilor apărării și în deplin acord

cu concluziile instanței inferioare că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.

175 lit. c) C. pen. anterior, doctrina, dar și jurisprudența în materie

statuând, într-o corectă interpretare a art. 149 C. pen. anterior, că în

accepțiunea acestor dispoziții, inclusiv copiii aparținând fraților și

surorilor, adică verii primari, rude colaterale de grad IV, sunt considerate

rude apropiate.

Nici critica ce

vizează greșita individualizare judiciară a pedepsei de către instanța de apel

nu poate fi cenzurată de către Înalta Curte de Casație și Justiție atâta vreme

cât potrivit disp. Legii nr. 3/2012 acest caz de casare și-a restrâns sfera de

aplicare numai pentru ipoteza în care s-ar fi aplicat pedepse în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Constatându-se că

inculpatul a beneficiat de o atenuare a răspunderii penale prin reținerea în

favoarea sa a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit.

a), c) - cu consecința art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, beneficiul ce rămâne

câștigat acestuia, în condițiile în care aceste circumstanțe nu se mai regăsesc

în Noul C. pen. și observând, de asemenea, că deși de la data săvârșirii faptei

până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, legea

mai favorabilă rămâne legea veche (urmare a circumstanțelor atenuante judiciare

reținute în favoarea inculpatului și a consecințelor produse în planul

răspunderii penale), Înalta Curte de Casație și Justiție nu va proceda la o

proporționalizare a sancțiunii stabilite.

În ceea ce privește

recursul declarat de partea civilă C.G., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că greșita individualizare judiciară a pedepsei stabilite inculpatul

nu poate fi examinat în virtutea rațiunilor expuse anterior.

Pe de altă parte,

criticile privind greșita rezolvare a acțiunii civile exercitate în cauză, prin

neacordarea completă a sumelor de bani solicitate cu titlu de daune materiale

și morale - nu pot fi circumscrise niciunui caz de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurată această reglementare prin Legea

nr. 2/2013.

În virtutea

considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

recursurile declarate de inculpatul S.C.C. și de partea civilă C.G. împotriva

deciziei penale nr. 128 din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul S.C.C. și de partea civilă C.G.

împotriva Deciziei penale nr. 128 din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM