ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1439/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 4 septembrie 3012 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în Dosarul nr. 6285/40/2011*, a fost condamnat inculpatul G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen.

și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 și art. 86 2 și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, pe o perioadă de 7 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; - să nu schimbe domiciliu sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială a județului Botoșani, decât în condițiile fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului din perioada 6-8 iunie 2012. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile M.G., cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 1.900 RON daune materiale, plus suma de 20.000 RON daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani suma de 6.133,69 RON cheltuieli de spitalizare, iar Serviciului Județean de Ambulanță suma de 656 RON pentru transportul și asistența medicală acordată victimei M.G. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, onorar avocat oficiu se va achita Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 79/P/2010 din 7 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că, în seara zilei de 28 mai 2009, i-a aplicat părții vătămate M.G. mai multe lovituri cu un cuțit, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 38-40 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie. Dosarul a fost înregistrat sub nr. 6981/193/2010 la data de 7 mai 2010, pe rolul Judecătoriei Botoșani. Prin sentința penală nr. 1136 din 9 mai 2011, Judecătoria Botoșani a dispus, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. iar, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 27 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția penală. Prin sentința penală nr. 166 din 6 septembrie 2011, Tribunalul Botoșani a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul G.I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., în favoarea Judecătoriei Botoșani și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a trimis cauza pentru soluționarea acestui conflict Curții de Apel Suceava.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că, sub aspect subiectiv, inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, ci cu aceea de a o vătăma corporal, punerea în primejdie a vieții survenind ca rezultat mai grav, rezultat ce nu a fost însă urmărit sau acceptat, fapta inculpatului caracterizându-se prin praeterintenție, astfel încât s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Suceava, prin sentința penală nr. 111 din 30 septembrie 201, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., a stabilit competența de soluționarea a cauzei privind pe inculpatul G.I.

în favoarea Tribunalului Botoșani și a trimis dosarul acestei instanțe spre competentă soluționare. Reinvestindu-se cu judecarea cauzei, tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt: În seara zilei de 28 mai 2009, în jurul orelor 19:30, inculpatul G.I. aflat în stare de ebrietate, pe o stradă din satul J., comuna A., a acostat-o pe martora F.M., căreia i-a adresat injurii și amenințări. Această martoră l-a strigat pe fiul ei, B.V., iar când acesta a ieșit să vorbească cu inculpatul, acesta a refuzat să stea de vorbă și a continuat să profereze amenințări și injurii, după care a plecat spre locuința concubinei sale B.M. În după amiaza aceleiași zile, martorul M.A.M., în vârstă de 21 de ani, fiind în compania unor tineri din localitate, l-a observat pe inculpat în stare de ebrietate, mergând singur prin sat și proferând injurii și expresii jignitoare la adresa celor cu care se întâlnea.

În jurul orelor 21:00, partea vătămată M.G., a cărui locuință se învecinează cu cea a martorei B.M., a fost strigat de către martorul B.V. să meargă împreună la cumnatul acestuia, A.N., pentru a consuma bere, pe drum alăturându-li-se și martorul M.A.M. Ajungând în dreptul locuinței martorului A.N., situată la circa 50 metri de cea a părții vătămate, cei trei s-au oprit și au început să stea de vorbă, partea vătămată aflându-se mai aproape de partea carosabilă a drumului. La un moment dat, de grupul celor trei s-a apropiat inculpatul, care fără să spună ceva, s-a îndreptat direct către partea vătămată și a încercat să-l lovească cu un cuțit în zona feței.

Partea vătămată s-a ferit, întorcând capul, fiind lovită în obrazul stâng, după care inculpatul s-a aplecat și i-a mai aplicat două lovituri cu cuțitul, una în partea stângă a abdomenului și alta direct în abdomen, după care a fugit la circa 20 de metri, unde s-a oprit și a continuat să înjure și să-i amenințe pe cei trei. Întrucât partea vătămată a căzut la pământ, martorii B.V. și M.A.M. l-au târât și l-au sprijinit de gardul gospodăriei martorului A.N., după care B.V. a intrat în locuința acestuia, cerându-i să apeleze serviciul de urgență 112. După ce a chemat salvarea, martorul A.N. a ieșit în stradă cu un cearșaf, cu care l-a bandajat pe partea vătămată, după care a strigat la inculpat, iar acesta s-a îndepărtat în fugă, fiind identificat a doua zi, însă fără cuțitul-corp delict despre care a afirmat că l-a aruncat, însă nu reține unde.

Victima M.G. a fost transportată cu o salvare la Spitalul Județean Botoșani, fiind internat în secția de chirurgie în perioada 28 mai 2009-15 iunie 2009 cu diagnosticul: „plagă tăiată hemifacies stâng; plagă tăiată penetrantă hipocondrul stâng și plagă tăiată fosă iliacă stângă”. După externare, partea vătămată s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Botoșani unde a fost examinat și i s-a eliberat certificatul medico-legal din 15 iunie 2009. Din acest act medical, rezultă că M.G. a prezentat un traumatism facial deschis cu plagă tăiată/înțepat-tăiată și un traumatism abdominal deschis cu două plăgi înțepat-tăiate, din care una penetrantă, cu dublă plagă de colon descendent pentru care s-a intervenit chirurgical.

Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu un obiect înțepător-tăietor și pot data din data de 28 mai 2009. Medicul legist a mai concluzionat că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate și au necesitat pentru vindecare 38-40 zile de îngrijiri medicale. Concluziile certificatului medico-legal au fost confirmate și prin raportul de expertiză medico-legală din 26 noiembrie 2010 a Institutului de Medicină Legală Iași. Situația de fapt prezentată rezultă din plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor B.V., A.N. și M.A.M. și certificatul medico-legal din 15 iunie 2009, cât și raportul de expertiză medico-legală. Inculpatul nu a negat că în seara zilei de 28 mai 2009 ar fi avut un conflict cu partea vătămată și cu cei trei martori menționați anterior, însă a susținut că, în realitate, în acea seară în timp ce se îndrepta spre locuința concubinei sale B.M., a fost acostat de cei patru bărbați, iar martorul B.V.

l-a și prins de mână și l-a lovit. De frică, a intrat în curtea locuinței numitului G.G. de unde a luat un cuțit de curățat sape și s-a apropiat din nou de grupul celor trei sau patru persoane, care i-au ieșit din nou în față, iar B.V. având un par în mână, l-a lovit cu acesta în cap, iar el a căzut. Fiind la pământ și lovit de către cei prezenți cu picioarele, inculpatul susține că a început să se apere, lovind la întâmplare cu cuțitul, fiind lăsat doar când s-a apropiat un autoturism cu farurile aprinse, agresorii fugind și ascunzându-se. Susținerile inculpatului nu numai că sunt contradictorii, în declarațiile date la urmărire penală, cât și în fața celor două instanțe, dar sunt și infirmate de susținerile constante ale părții vătămate și ale martorilor B.V., M.A.M.

și A.N. În primul rând, niciunul dintre aceștia nu a observat ca în acea seară pe ulița unde s-a desfășurat conflictul să fi trecut vreun autoturism. Acest aspect nu a fost sesizat nici măcar de martorul M.G.A. propus de inculpat în apărare. De altfel, între declarația acestui martor și declarațiile inculpatului există evidente contradicții. Astfel, martorul a susținut că atât prima dată, cât și după ce inculpatul s-a dus la un vecin de-al său, pe nume G.G., iar după ce a ieșit, s-a îndreptat din nou spre grupul celor patru bărbați, de fiecare dată i-a ieșit în față partea vătămată M.G. și l-a lovit cu pumnii și picioarele, pe când inculpatul a susținut că acest fapt ar fi fost făcut de martorul B.V.

De asemenea, martorul M.G.A. a mai arătat că, conflictul din seara zilei de 28 mai 2009 a fost observat mai bine de fiica sa M.L., care se afla sprijinită de gardul locuinței sale, situată în apropierea locului conflictului. Acest aspect este însă infirmat de fiul martorului M.G.A. și fratele martorei M.L., care într-o declarație dată la urmărirea penală a arătat că, în luna mai 2009, sora sa nici nu se afla în țară, ci era la muncă în Italia, unde se află și în prezent. Totodată, susținerile inculpatului, în sensul că în acea seară ar fi intrat în curtea martorului G.G. de unde ar fi luat un cuțit de curățat sape, este infirmată de declarația acestui martor care a declarat că din curtea lui nu lipsește nimic, iar un nepot i-ar fi spus că inculpatul ar fi trecut pe la poarta locuinței lui, însă nu a intrat în curte.

Susținerile inculpatului, în sensul că în seara zilei de 28 mai 2009 ar fi fost lovit cu pumnii și picioarele de către partea vătămată și de către martorii B.V., M.A.M. și A.N. au fost infirmate de parchet, care prin rechizitoriul de punere în mișcare a acțiunii penale și de trimitere în judecată a inculpatului, în temeiul art. 228 alin. (4) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei martori pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. Această dispoziție din rechizitoriu nu a fost atacată de către inculpat cu plângere la primul-procuror și nici la instanță, conform art. 278 1 C. proc.

pen. În legătură cu acest aspect, trebuie observat și faptul că, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a afirmat că nu s-a prezentat la medicul legist pentru a-și scoate certificatul medico-legal.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, avându-se în vedere natura leziunilor descrise în certificatul medico-legal, regiunile anatomice vizate, obiectul vulnerant folosit (cuțit, în contextul în care nici partea vătămată și nici inculpatul nu au contestat natura obiectului înțepător-tăietor, iar în cuprinsul protocolului operator se menționează cauza plăgilor tăiate acest obiect), numărul și intensitatea loviturilor aplicate, urmările acestora, poziția subiectivă a inculpatului (care a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, ceea ce se deduce din materialitatea acțiunii săvârșite), cât și doctrina și jurisprudența consacrată în materie, instanța a apreciat că fapta inculpatului este susceptibilă a fi încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Nu poate fi primită cererea avocatului care l-a asistat pe inculpat de achitare a acestuia conform art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât, pe de o parte, inculpatul a susținut că atât în prima parte a conflictului, cât și după ce a revenit cu un cuțit în mână, de fiecare dată a fost lovit de martorul B.V. și nu de partea vătămată, mai întâi cu pumnii și apoi cu un par, iar pe de altă parte, probele aflate la dosar infirmă în totalitate ipoteza că ar fi lovit cu cuțitul doar pentru a se apăra de agresiunea a patru persoane.

De altfel, situația de fapt reținută de tribunal și confirmată prin probe, exclude existența vreunui atac din partea părții vătămate și a celorlalte două persoane cu care se afla, atac care să presupună o apărare, chiar disproporționată din partea inculpatului, pentru a se putea vorbi de o apărare legitimă, Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel inculpatul G.I., pentru motivele pe larg expuse în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2012. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371, art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul apelant a comis fapta dedusă judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței atacate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită. Curtea și-a însușit în întregime situația de fapt reținută, a cărei argumentație a fost redată în considerentele hotărârii apelate, astfel după cum această posibilitate este conferită de practica C.E.D.O. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei). Astfel, din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că în seara zilei de 28 mai 2009, în jurul orelor 19:30, inculpatul G.I. aflat în stare de ebrietate, pe o stradă din satul J., comuna A., a acostat-o pe martora F.M., căreia i-a adresat injurii și amenințări.

Această martoră l-a strigat pe fiul ei, B.V., iar când acesta a ieșit să vorbească cu inculpatul, acesta a refuzat să stea de vorbă și a continuat să profereze amenințări și injurii, după care a plecat spre locuința concubinei sale B.M. În după amiaza aceleiași zile, martorul M.A.M., în vârstă de 21 de ani, fiind în compania unor tineri din localitate, l-a observat pe inculpat în stare de ebrietate, mergând singur prin sat și proferând injurii și expresii jignitoare la adresa celor cu care se întâlnea. În jurul orelor 21:00, partea vătămată M.G., a cărui locuință se învecinează cu cea a martorei B.M., a fost strigat de către martorul B.V. să meargă împreună la cumnatul acestuia, A.N., pentru a consuma bere, pe drum alăturându-li-se și martorul M.A.M.

Ajungând în dreptul locuinței martorului A.N., situată la circa 50 metri de cea a părții vătămate, cei trei s-au oprit și au început să stea de vorbă, partea vătămată aflându-se mai aproape de partea carosabilă a drumului. La un moment dat, de grupul celor trei s-a apropiat inculpatul, care fără să spună ceva, s-a îndreptat direct către partea vătămată și a încercat să-l lovească cu un cuțit în zona feței. Partea vătămată s-a ferit, întorcând capul, fiind lovită în obrazul stâng, după care inculpatul s-a aplecat și i-a mai aplicat două lovituri cu cuțitul, una în partea stângă a abdomenului și alta direct în abdomen, după care a fugit la circa 20 de metri, unde s-a oprit și a continuat să înjure și să-i amenințe pe cei trei.

Întrucât partea vătămată a căzut la pământ, martorii B.V. și M.A.M. l-au târât și l-au sprijinit de gardul gospodăriei martorului A.N., după care B.V. a intrat în locuința acestuia, cerându-i să apeleze serviciul de urgență 112. După ce a chemat salvarea, martorul A.N. a ieșit în stradă cu un cearșaf, cu care l-a bandajat pe partea vătămată, după care a strigat la inculpat, iar acesta s-a îndepărtat în fugă, fiind identificat a doua zi, însă fără cuțitul-corp delict despre care a afirmat că l-a aruncat, însă nu reține unde. Victima M.G. a fost transportată cu o salvare la Spitalul Județean Botoșani, fiind internat în secția de chirurgie în perioada 28 mai 2009-15 iunie 2009 cu diagnosticul: „plagă tăiată hemifacies stâng; plagă tăiată penetrantă hipocondrul stâng și plagă tăiată fosă iliacă stângă”.

După externare, partea vătămată s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Botoșani unde a fost examinat și i s-a eliberat certificatul medico-legal din 15 iunie 2009. Din acest act medical, rezultă că M.G. a prezentat un traumatism facial deschis cu plagă tăiată/înțepat-tăiată și un traumatism abdominal deschis cu două plăgi înțepat-tăiate, din care una penetrantă, cu dublă plagă de colon descendent pentru care s-a intervenit chirurgical. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu un obiect înțepător-tăietor și pot data din data de 28 mai 2009. Medicul legist a mai concluzionat că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate și au necesitat pentru vindecare 38-40 zile de îngrijiri medicale.

Concluziile certificatului medico-legal au fost confirmate și prin raportul de expertiză medico legală din 26 noiembrie 2010 a Institutului de Medicină Legală Iași. Această situație de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor B.V., A.N. și M.A.M. și certificatul medico-legal din 15 iunie 2009, cât și raportul de expertiză medico-legală, coroborate cu declarațiile părților.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei deduse judecății, Curtea a constatat că aceasta a fost în mod corect stabilită în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., având în vedere natura leziunilor descrise în certificatul medico-legal, regiunile anatomice vizate, obiectul vulnerant folosit, respectiv un cuțit, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, urmările acestora, precum și poziția subiectivă a inculpatului, care a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, forma de vinovăție cu care acesta a acționat fiind intenția indirectă. Astfel, sub aspectul laturii subiective, în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă infractorul acționează cu intenția generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează cu intenția de a ucide.

Prin urmare, în cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul, trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost comise, că infractorul a avut intenția de a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma. Î n practica judiciară, s-a decis că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția de ucidere, apreciindu-se că există intenția de a ucide în funcție de intensitatea loviturii, zona anatomică vitală vizată, aptitudinea de a leza a obiectului cu care s-a acționat.

Prin urmare, în vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracțiunea de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele situației de fapt, începând cu obiectul folosit la agresarea victimei, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, zona corpului uman spre care au fost îndreptate acestea, precum și urmările ce se puteau produce. Or, în speță, având în vedere obiectul vulnerant folosit, respectiv un cuțit, numărul și intensitatea loviturilor, zonele corpului vizate, cea a feței și a abdomenului, precum și leziunile cauzate, care au pus în primejdie viața părții vătămate, evidențiază faptul că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului acțiunii sale pe care l-a acceptat, chiar dacă nu l-a urmărit, ceea ce evident caracterizează intenția indirectă de a ucide.

Curtea a constatat că în mod corect prima instanță nu a dat curs solicitării inculpatului de a se reține dispozițiile art. 44 C. pen. referitoare la legitima apărare. În speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența legitimei apărări, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunui atac din partea părții vătămate și a celorlalte două persoane cu care se afla, atac care să presupună o apărare, chiar disproporționată din partea inculpatului, pentru a se putea reține faptul că inculpatul ar fi acționat în legitimă apărare. Pe de altă parte, inculpatul a susținut că atât în prima parte a conflictului, cât și după ce a revenit cu un cuțit în mână, a fost lovit de către martorul B.V., iar nu de către partea vătămată, mai întâi cu pumnii și apoi cu un par, iar pe de altă parte, probele aflate la dosar infirmă în totalitate ipoteza că ar fi lovit cu cuțitul doar pentru a se apăra de agresiunea a patru persoane.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului apelant, instanța de apel a apreciat că pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu suspendarea acesteia sub supraveghere și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, stabilite în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., sunt în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen. Întrucât raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit în mod legal încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, iar sancțiunea penală aplicată acestuia a fost în mod judicios individualizată în raport de criteriile sus-menționate, Curtea a apreciat că nu se impune reindividualizarea acesteia, prin reținerea unor circumstanțelor atenuante judiciare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că izvorul răspunderii civile îl reprezintă acele principii de echitate socială, consacrate în art. 998 din vechiul C. civ., potrivit căruia „Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.” Din prevederile legale sus-menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Curtea a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile sus-menționate pentru a fi antrenată răspunderea civilă în persoana inculpatului G.I., întrucât ca urmare a traumelor psihice și fizice cauzate de loviturile de cuțit ce i-au fost aplicate de către acesta, partea vătămată M.G. a încercat atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu moral. Curtea a apreciat că prejudiciul moral, adică reparația pentru traumele fizice și psihice cauzate de loviturile de cuțit ce i-au fost aplicate de către inculpat, a fost în parte acoperit prin însăși condamnarea acestuia, care este de natură să reprezinte o satisfacție echitabilă parțială a prejudiciului moral încercat de către partea vătămată. Având în vedere și cuantumul mediu al daunelor morale acordate de către C.E.D.O.

în cauzele în care aceasta constată încălcări ale drepturilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Curtea a apreciat că suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale, la plata căreia urmează să fie obligat inculpatul G.I., este de natură a compensa prejudiciul moral încercat de partea vătămată M.G., ca urmare a infracțiunii săvârșite de către inculpat. Prin urmare, prin decizia penală nr. 106 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpat, a casat în parte sentința penală nr. 195 din 4 septembrie 2012 a Tribunalului Botoșani și, rejudecând, a redus cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul de la suma de 20.000 RON la suma de 5.000 RON.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. Împotriva deciziei penale nr. 106 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât a comis fapta în legitimă apărare. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticii formulate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Pe baza probelor administrate în cauză, instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 28 mai 2009, în loc public, inculpatul i-a aplicat părții vătămate M.G. mai multe lovituri cu un cuțit, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 38-40 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. Săvârșirea faptei de către inculpat rezultă din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor B.V., A.N., M.A.M. ce se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală din 26 noiembrie 2010 al I.M.L. Iași și certificatul medico-legal din 15 iunie 2009 emis de S.M.L. Botoșani. Inculpatul a susținut că a săvârșit fapta în legitimă apărare fiind lovit de către partea vătămată și de către martorii B.V., A.N.

și M.A.M., iar pentru a se apăra a lovit la întâmplare cu cuțitul, fără a viza o persoană anume. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pun în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. De asemenea, conform alin. (2) se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv să fie un atac material, direct, imediat, injust, îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva altei persoanei ori împotriva unui interes obștesc și să pună în pericol grav persoana celui atacat sau drepturile acestuia ori interesul obștesc. Pentru a fi în prezența legitimei apărări, legea cere anumite condiții și cu privire la apărare și anume ca aceasta să fie necesară pentru înlăturarea atacatului și să fie proporțională cu gravitatea acestuia.

În speță, inculpatul nu a acționat pentru a înlătura vreun atac din partea părții vătămate sau a martorilor menționați, astfel că nu ne aflăm nici măcar în ipoteza unui atac pentru a analiza dacă acesta întrunește condițiile cerute de dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen. Probele administrate nu au confirmat susținerile inculpatului, în sensul că acesta ar fi fost lovit de cele patru persoane cu pumnii, picioarele și cu un par, ci, dimpotrivă, au demonstrat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată fără ca în prealabil să fi existat vreun conflict între inculpat și aceasta sau între inculpat și martorii acuzării.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret la faptei comise, modalitatea de săvârșire, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată și probleme de sănătate, iar din caracterizarea existentă la dosar judecătorie rezultă că are un comportament bun în societate, relații bune de comunicare cu cetățenii comunei. Față de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să îl respingă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I., împotriva deciziei penale nr. 106 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2013.