ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 32/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5027/99/2011 la data de 18 martie 2011 pe rolul Tribunalul Iași, secția I civilă, reclamanta SC M.T. SA, prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 480, 482, 584 C. civ. și a dispozițiilor art. 34 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 7/1996, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din bloc administrativ- etaj 6, 7 2, 5 în anumite suprafețe, părți și dependințe comune, precum și curte interioară, situat în Iași; să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților; să se rectifice C.F.

a municipiului Iași în vederea intabulării imobilului revendicat. În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că este proprietara imobilului descris în petit, titlul ei de proprietate fiind reprezentat de H.G. nr. 810/1995 prin care s-a dispus transmiterea cu titlu gratuit a imobilului de mai sus în patrimoniul reclamantei. Titlul pârâtei SC I. SA Iași, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Ministerul Industriilor la data de 03 august 1995, este anterior H.G. nr. 810/1995. Acest titlu cuprinde toate imobilele intabulate în C.F., inclusiv cele ce s-au transmis către ea prin H.G. nr. 810/1995. Susține că pârâta nu a înțeles niciodată să respecte H.G.

nr. 810/1995 pe care a și încercat să o anuleze la instanța de contencios administrativ. Astfel, prin Decizia civilă nr. 1611 din 10 iunie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, titlul de proprietate al reclamantei s-a consolidat, acțiunea pârâtei SC I. SA privind anularea H.G. nr. 810/1995, fiind respinsă în mod irevocabil. Deși a căzut în pretenții în acțiunea în anularea titlului reclamantei, pârâta a refuzat și refuză în continuare să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilelor ce s-au transmis în patrimoniul ei prin actul administrativ de autoritate cu caracter individual și se opune prin orice mijloace încercărilor sale de a grănițui și de a-și intabula imobilele. Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC I. SA Iași a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea acestei poziții procesuale pârâta a arătat că H.G. nr. 810/1995 de care se prevalează reclamanta nu ține loc de titlu de proprietate ci, în conformitate cu prevederile actului mai sus menționat, părțile trebuiau să încheie protocolul de predare-primire în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii, respectiv acum 16 ani, lucru care nu s-a realizat nici până în prezent, termenul fiind unul de decădere așa cum rezultă și din adresa A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) București. Pe de altă parte, susține pârâta, în procesul verbal încheiat la data de 29 septembrie 1994, având ca obiect delimitarea incintei SC I. SA în vederea stabilirii și evaluării terenului din str. Iași, SC M.T. SA Iași prin conducerea de atunci, a semnat ca vecin al societății pârâte, așa cum era normal și nu a ridicat nici o pretenție asupra proprietății.

După obținerea Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate, acesta a fost transcris în Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni de pe lângă Judecătoria Iași. Acțiunile SC M.T. SA Iași privind rectificarea C.F. și obligarea la semnarea protocolului de predare-primire a cotelor din imobilul Bloc Administrativ au fost respinse de Judecătoria Iași. În aceste litigii s-a constatat că, potrivit H.G. nr. 810/1995, predarea-preluarea părților din imobil urma să se facă în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a H.G. nr. 810/1995, iar termenul de 10 zile a fost un termen de decădere și nu a mai fost prelungit la solicitarea SC M.T. SA Iași. Consideră acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă deoarece numai cei care sunt proprietari și a căror proprietate este intabulată conform Legii nr. 7/1996, Legea cadastrului pot introduce și solicita revendicarea unui bun imobil.

Prin sentința nr. 3260 din 3 octombrie 2013 Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta își fundamentează pretențiile corespunzătoare calității de proprietar pe H.G. nr. 810/1995, prin care s-a aprobat transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobilul situat în Iași, compus din construcție și terenul aferent, identificat potrivit anexei care face parte din prezenta hotărâre, din patrimoniul SC I. SA Iași în patrimoniul SC M.T. SA Iași. La art. 2 din aceeași hotărâre s-a menționat că părțile din construcțiile speciale de folosință comună care se transmit între cele două societăți comerciale, se stabilesc pe baza studiului de fezabilitate pentru delimitarea dreptului de proprietate al SC M.T.

SA Iași și al SC I. SA Iași, aprobat de adunarea generală a acționarilor a fiecărei societăți comerciale. La art. 3 s-a menționat necesitatea modificării capitalului social al celor două societăți, conform art. 1 și 2, fără diminuarea cotei de capital social aferentă F.P.P. II Moldova, iar în art. 4 s-a menționat că predarea-preluarea părților din imobil care se transmit potrivit art. 1 și 2 se face pe bază de protocol încheiat între cele două părți, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii de guvern. În anexa la hotărâre, s-a identificat partea din imobil transmisă în patrimoniul SC M.T.

SA Iași, după cum urmează: etajul 6 în suprafață de 401,6 mp, reprezentând, birouri, holuri, grupuri sanitare, părți și dependințe comune 3/8 cotă indiviză; etajul 7 în suprafață de 401,6 mp, reprezentând, birouri, holuri, grupuri sanitare, părți și dependințe comune 3/8 cotă indiviză; etajul 2 în suprafață de 178,43 mp, (coridor și birouri situate în aripa de este a clădirii), etajul 5 în suprafață de 178,43 mp, (coridor și birouri situate în aripa de este a clădirii), părți și dependințe comune etaj 2, 3/8 cotă indiviză; părți și dependințe comune etaj 5 3/8 cotă indiviză; grup sanitar etaj 2, 1/2 cotă indiviză; grup sanitar etaj 5 1/2 cotă indiviză; teren aferent construcției 3/8 cotă indiviză; curte interioară -68 mp, (la nord cu lățimea de 8,92 mp, măsurată paralel cu blocul administrativ).

La momentul publicării acestei hotărâri de guvern, pârâta SC I. SA era proprietară asupra întregului imobil, compus din teren în suprafață de 125.131,23 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor, dreptul de proprietate cu privire la teren fiind înscris în C.F. a Municipiului Iași sub nr. 11021 potrivit încheierii nr. 11433 din 15 septembrie 2000 a Biroului de C.F. Iași. Tribunalul a reținut că H.G. nr. 810/1995 a declanșat o serie de litigii între părți; într-o primă fază, pârâta SC I. SA Iași a contestat în contencios administrativ actul sus-menționat, prin Decizia nr. 1611 din 10 iunie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în Dosarul nr. 1973/1998, fiind respinsă acțiunea formulată de aceasta, în urma admiterii recursului declarat de SC M.T.

SA Iași împotriva sentinței nr. 132 din 11 iulie 1997 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 1746/1996. Pe de altă parte, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 23067/245/2008, reclamanta SC M.T. SA Iași a contestat înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la suprafața de 125.131,23 mp teren situat în Iași, operată potrivit încheierii nr. 11433 din 15 septembrie 2000 a Judecătoriei Iași - Biroul de C.F., a solicitat instanței să constate că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, că înscrierea nu este în concordanță cu situația reală a imobilului, obligarea SC I. SA Iași la încheierea Protocolului de predare-primire a părții din imobil proprietatea sa, constatarea nulității încheierii de intabulare nr. 11433 din 15 septembrie 2000 și, în subsidiar, rectificarea cărții funciare a pârâtei în sensul radierii din aceasta a părții de imobil construit și neconstruit, proprietatea reclamanta SC M.T.

SA Iași. Acțiunea în întregul ei, a fost respinsă prin sentința nr. 6032 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 23067/245/2007, irevocabilă, instanța reținând în principal că înscrierea dreptului de proprietate în baza încheierii nr. 11433 din 15 septembrie 2000 a operat în favoarea SC I. SA în mod corect, în baza H.G. nr. 834/1991 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 03 august 1995. Tribunalul a reținut și demersul inițiat de reclamanta SC M.T. SA Iași pentru înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, solicitarea formulată în acest sens la O.C.P.I. Iași fiind respinsă prin încheierea nr. 34196 din 01 iunie 2007, plângerea formulată împotriva acestei încheieri fiind respinsă prin sentința nr. 8545 din 14 iulie 2008 a Judecătoriei Iași pronunțată în Dosarul nr. 12775/245/2007, reținându-se, în esență, că imobilul asupra căruia reclamanta SC M.T.

SA Iași a pretins un drept de proprietate, nu este individualizat printr-un identificator unic potrivit cerințelor impuse de art. 48 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 7/1996, precum și faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost intabulat în favoarea SC I. SA Iași. Tribunalul a reținut astfel că, deși legalitatea H.G. nr. 810/1995 a fost confirmată de ÎCCJ prin Decizia nr. 1611 din 10 iunie 1999 pronunțată în Dosarul nr. 1973/1998, reclamantei nu i s-a recunoscut și nu i se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra părții din imobil la care face referire actul normativ menționat întrucât, în realitate, hotărârea nu și-a produs efectele, transferul proprietății nu a operat, nefiind îndeplinite condițiile impuse de chiar H.G.

nr. 810/1995 în art. 3-4. Astfel, reclamanta nu a produs nici o dovadă care să ateste modificarea capitalului social al celor două societăți conform dispozițiilor de la art. 1 și 2 ale H.G. nr. 810/1995 și nici încheierea unui protocol de predare-primire între cele două părți, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii. Se reține doar, legat de acest aspect, că la data de 12 mai 1995 (anterior publicării H.G. nr. 810/1995 în M. Of. nr. 239), s-a redactat un proiect de protocol de predare-primire a părților de patrimoniu ce urmau a fi transferate între SC I. SA Iași și SC M.T. SA Iași în cadrul căruia se face referire la hotărârile A.G.A. ale celor două societăți din 07 martie 1995, fundamentate pe un studiu de fezabilitate elaborat de I.P.I.U.

București și înregistrat la F.P.S. București sub nr. 2639 din 14 martie 1995, proiect care a fost semnat doar de directorul de la acea dată a SC M.T. SA Iași, pentru A.G.A. SC I. SA existând doar semnăturile a doi reprezentanți ai F.P.S. și mențiunea că predarea-primirea va opera numai după aprobarea în C.A. al F.P.P. II M. Semnarea de către reprezentantul F.P.S. a proiectului de protocol este explicată de hotărârea A.G.A. la SC I. SA emisă în ședință extraordinară la aceeași dată cu cea a redactării proiectului, hotărâre potrivit căreia, față de refuzul directorului SC I. SA de semnare a procesului-verbal de primire, A.G.A., conform contractului de reprezentare, urma să semneze în locul acestuia, protocolul urmând a fi supus aprobării C.A.

al F.P.S. București (conform mențiunii de pe proiectul de protocol). Ulterior publicării H.G. nr. 810/1995, A.G.A. de la SC I. SA Iași reprezentată de cei doi reprezentanți de la F.P.S. dar și de reprezentantul F.P.P. II Moldova, interpelează F.P.S. București cu privire la aplicabilitatea H.G. nr. 810/1995 față de faptul că aceasta a intervenit după privatizarea SC M.T. SA Iași, prin metoda M.E.B.O. și față de refuzul conducerii SC I. SA Iași de a-și însuși și semna documentația și protocolul de predare-primire a cotei părți din patrimoniu către SC M.T. SA Iași, invocând dispozițiile art. 14 din H.G. nr. 740/1990 potrivit cărora fără acordul proprietarului, nu este posibil transferul cu titlu gratuit a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat către societăți comerciale private; prin aceeași adresă, s-a făcut referire și la faptul că A.G.A.

nu poate hotărî modificarea capitalului social, conform clauzelor din contractul de reprezentare decât în baza mandatului special eliberat de F.P.S. Deși la dosarul cauzei nu a fost depus răspunsul F.P.S. la această adresă, cert este că protocolul de predare-primire nu a fost semnat (o dovedește promovarea acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 23067/245/2008 și care avea un capăt de cerere constând în obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare-primire) și nici modificarea de capital social al celor două societăți (în sensul diminuării pentru SC I. SA Iași și majorării pentru SC M.T. SA Iași) nu a operat. Așadar, transferul proprietății asupra părții din imobilul situat în Iași, compus din teren și construcții, individualizat în H.G.

nr. 810/1995 nu a operat de la SC I. SA Iași la SC M.T. SA Iași, hotărârea de guvern menționată neproducându-și efectele. Dată fiind caducitatea H.G. nr. 810/1995, instanța reține lipsa unui titlu al reclamantei care să probeze calitatea de proprietar al acesteia asupra imobilului revendicat, condiție impusă pentru legitimare procesual activă în cadrul acțiunii în revendicare cât și a celei în grănițuire cu care reclamanta a investit instanța.

Mai subliniază instanța că posesia exercitată de reclamantă asupra unei părți importante din spațiul în litigiu (mai puțin etajul 7 conform expertizei G.) se datorează unei situații preexistente momentului 12 mai 1995 (când a fost redactat proiectul de protocol); din nota de fundamentare întocmită de Ministerul Industriilor (anterior întocmirii acestui act), reiese că întregul bloc administrativ format din P+ 8 nivele, construit în perioada 1962-1964 conform aprobărilor Întreprinderii de tricotaje M. Iași, a fost preluat pentru definitivare de Întreprinderea Țesătura devenită SC I. SA Iași, în contabilitatea căreia a intrat întreaga valoare patrimonială în baza H.G. nr. 1254/1990. SC M.T. SA Iași deținea o parte din spațiu, în calitate de chiriaș, neînțelegerile între cele două societăți apărând la nivelul anului 1994 când SC I. SA a solicitat majorarea substanțială a chiriei SC M.T.

SA Iași. Prin urmare, nici posesia exercitată de reclamantă nu a putut fi apreciată din această perspectivă ca fiind rezultatul recunoașterii de către pârâtă a drepturilor conferite reclamantei de H.G. nr. 810/1995. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC M.T. SA prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl, arătând că prin H.G. nr. 810/1995 s-a aprobat transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobilul situat în Iași, transfer ce nu a fost condiționat de încheierea unui protocol de predare-primire. Totodată, H.G. nr. 810/1995 face referire și la faptul că H.G. nr. 1254/1990 și H.G. nr. 1213/1990 (prin care s-au înființat cele două societăți) se modifică în mod corespunzător. În temeiul acestei hotărâri, reclamanta susține că a dovedit proprietatea asupra imobilelor descrise în mod expres în Anexa la H.G.

nr. 810/1995. Apreciază că neîncheierea unui protocol între cele două societăți nu are relevanță în transmiterea proprietății, titlul său fiind valabil consolidat prin Decizia C.S.J. nr. 1611 din 10 iunie 1999. Prin Decizia nr. 140 din 2 iunie 2014 Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta și-a întemeiat dreptul de proprietate pe H.G. nr. 810/1995 publicată în M. Of. din 17 octombrie 1995, drept consolidat prin Decizia nr. 1611/1999 a Curții Supreme de Justiție, iar pârâta a contestat dreptul de proprietate al reclamantei, susținând că, dimpotrivă, ea este proprietara imobilelor în litigiu conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 03 august 1995 emis de Ministerul Industriilor, drept intabulat în cartea funciară.

Instanța de apel a mai reținut că prin titlu se înțelege nu numai cel translativ de proprietate (vânzarea, donația (…) care creează un drept în patrimoniul dobânditorului, ci și cel declarativ, care recunoaște numai un drept anterior (hotărârea judecătorească, partajul, tranzacția). Prin H.G. nr. 810 din 17 octombrie 1995 publicată în M. Of. nr. 239/1995, la art. 1 s-a aprobat transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobilul situat în municipiul Iași, din patrimoniul SC I. SA în patrimoniul SC M.T. SA. În hotărârea de guvern se menționează transmiterea cu titlu gratuit, fără a se specifica faptul că se transmite dreptul de proprietate asupra imobilului or, numai această hotărâre de guvern nu poate constitui titlu de proprietate pentru partea din imobil ce constituie obiectul prezentei acțiuni.

De altfel, prin Decizia nr. 1611 din 10 iunie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, deși s-a admis recursul declarat de SC M.T. SA și Guvernul României împotriva sentinței nr. 132/1997 a Curții de Apel Iași, s-a casat această hotărâre și s-a respins acțiunea reclamantei SC I. SA în contradictoriu cu SC M.T. SA privind anularea H.G. nr. 810/1995, nu s-a reținut că prin acest act administrativ s-ar fi transmis de către emitent dreptul de proprietate asupra imobilului identificat. Dimpotrivă, pârâta își dovedește dreptul de proprietate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor la data de 03 august 1995 în temeiul H.G. nr. 451/1994, înregistrat în registrul de transcripțiuni din 24 august 1995 a Județului Iași și apoi intabulat în C.F.

prin încheierea nr. 1433/2000. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC M.T. SA prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl, arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut că prin H.G. nr. 810/1995 nu a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat. Susține că mențiunea transmiterii cu titlu gratuit a unei părți din imobilul aparținând SC I. SA nu putea privi decât dreptul de proprietate și nu un alt drept. Pe de altă parte, hotărârea de fond nu a statuat în sensul motivării instanței de apel, cum că transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobil nu ar însemna transmiterea dreptului de proprietate, ci doar că hotărârea de guvern nu și-a produs efectele, transferul proprietății nu a operat, nefiind îndeplinite condițiile impuse de chiar H.G.

nr. 810/1995 în art. 3-4. Recurenta-reclamantă mai arată că în H.G. nr. 810/1995 se specifică la pct. 2 că părțile din construcțiile speciale de folosință comună care se transmit între cele două societăți se stabilesc pe baza studiului de fezabilitate pentru delimitarea dreptului de proprietate al SC M.T. SA și SC I. SA, studiu ce există la dosarul cauzei, dar pe care instanța de apel nu l-a luat în considerare. În protocolul de predare-primire a părților din patrimoniu ce urmează a fi transferate între SC I. SA și SC M.T. SA încheiat la data de 12 mai 1995 se specifică că predarea-primirea se face în baza hotărârilor A.G.A. a celor două societăți din 07 martie 1995, pe baza studiului de fezabilitate elaborat de I.P.I.U.

București și înregistrat la F.P.S. București sub nr. 2639 din 14 martie 1995, asupra clădirilor, construcțiilor speciale și terenurilor de folosință comună în vederea separării patrimoniale, fiind enumerate bunurile ce urmau fi primite în proprietate de către reclamantă, protocol semnat de ambele părți și în baza căruia s-a emis H.G. nr. 810/1995. Prin această hotărâre s-a transmis cu titlu gratuit o parte in imobil, art. 5 menționând că hotărârile de înființare a celor două societăți se vor modifica corespunzător. În temeiul acestei hotărâri reclamanta susține că a devenit proprietarul etajelor 2, 5, 6, 7 din blocul administrativ, precum și coproprietară în indiviziune în cotă de 3/8 asupra unor părți și dependințe comune și asupra terenului și curții interioare, imobile descrise în mod expres în Anexa la H.G.

nr. 810/1995. Menționează că pârâta SC I. SA nu a respectat niciodată titlul de proprietate al SC M.T. SA, deși acesta era consolidat prin Decizia Curții Supreme nr. 1611/1999 pronunțată în Dosarul nr. 1973/1998. De asemenea, deși H.G. nr. 810/1995, la data intrării sale în vigoare, obliga cele două societăți la întocmirea unui protocol de predare-primire, pârâta SC I. SA nu s-a conformat dispoziției statuate de normativ, reclamanta fiind nevoită să recurgă la procedura judiciară pentru obligarea acesteia la semnarea protocolului. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Recurenta reclamantă a criticat greșita interpretare a legii cu privire la recunoașterea calității de proprietar asupra imobilului în litigiu ca efect al adoptării H.G.

nr. 810/1995, prin care s-ar fi transferat în patrimoniul propriu dreptul de proprietate asupra imobilului, în proporția identificată în acest act normativ. Prima susținere a recurentei vizează aprecierea greșită a instanței de apel asupra dreptului ce ar fi putut face obiectul transferului cu titlu gratuit reglementat H.G. nr. 810/1995. Susținerea este, în esență, judicioasă însă nu este de natură a determina reformarea hotărârii atacate. Astfel, instanța de apel a apreciat corect că hotărârea de guvern nu poate constitui titlu de proprietate pentru partea din imobil revendicată în prezenta acțiune, însă a utilizat un argument eronat, și anume că din sintagma conținută în hotărârea de guvern, „transmiterea cu titlu gratuit”, în lipsa unei specificații exprese, nu rezultă faptul că obiectul transmisiunii este dreptul de proprietate asupra imobilului.

Aceasta reprezintă o interpretare trunchiată a textului actului administrativ, întrucât este evident că transmisiunea cu titlu gratuit a dreptului patrimonial din patrimoniul SC I. SA în cel al SC M.T. SA se referă la un drept real de proprietate asupra căruia societățile respective puteau dispune prin hotărârea organelor de conducere. În acest sens, art. 2 din H.G. nr. 810/1995 se referă la efectuarea unui studiu de fezabilitate pentru delimitarea dreptului de proprietate din părțile comune, astfel că obiectul actului normativ vizează clar și neechivoc dreptul litigios disputat de părți.

De altfel, litigiile precedente dintre părți au avut ca obiect disputa asupra transferului dreptului de proprietate, nu a unui alt tip de drept, de administrare sau de folosință, cu atât mai mult cu cât reclamanta a deținut, în calitate de chiriaș în spațiul revendicat, un drept de folosință și nu s-a impus în acest sens emiterea unui act administrativ al autorității administrative centrale. Prin respingerea apelului, instanța a validat dispozițiile primei instanțe prin care în mod corect a fost reținută situația de fapt și s-a apreciat că hotărârea de guvern nu și-a produs efectele întrucât transferul proprietății nu a operat, nefiind îndeplinite condițiile impuse de H.G. nr. 810 din 17 octombrie 1995 în art. 3-4.

În acest sens, chiar dacă prin hotărâre se menționează că se aprobă transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobil, aceasta reprezintă un aviz de principiu, emis după epuizarea operațiunilor de identificare a spațiilor și delimitare a dreptului de proprietate conform unui studiu aprobat de adunarea generală a acționarilor fiecărei societăți comerciale. Transferul efectiv urma să aibă loc la momentul realizării acordului de voință între părți, cu modificarea corespunzătoare a capitalurilor sociale, iar predarea părților din imobil, pe bază de protocol încheiat între cele două părți, în 10 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii. Faptul că hotărârea nu a transmis ea însăși dreptul de proprietate este dovedită și de împrejurarea că nu conține o dispoziție expresă de transmitere a acestui drept ci doar o aprobare, de principiu, a unei transmisiuni realizată prin acordul de voință exprimat de Adunările generale ale acționarilor din cele două societăți.

Cum societatea SC I. SA, prin directorul societății, s-a opus acestei transmisiuni, în lipsa unei hotărâri A.G.A. care să confirme actul de dispoziție, nu se poate aprecia că pârâta și-a dat acordul la înstrăinare. Reclamanta s-a prevalat, ca argument în interpretarea efectului translativ de proprietate al hotărârii de guvern, de faptul că acesta ar fi fost consolidat prin Decizia Curții Supreme nr. 1611/1999 pronunțată în Dosarul nr. 1973/1998 prin care a fost respinsă cererea pârâtei de anulare a H.G. nr. 810/1995. Verificând hotărârile pronunțate în litigiul de contencios administrativ (fond, recurs), se constată că, deși inițial hotărârea de guvern fusese anulată pe motiv că bunurile ce au făcut obiectul acesteia erau proprietatea SC I. SA singura care poate dispune prin organele sale de conducere asupra modificării patrimoniului propriu, (sentința civilă nr. 132 din 11 iulie 1997 a Curții de Apel Iași), a fost admis recursul SC M.T.

SA, prin Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1611/1999 și respinsă acțiunea, cu motivarea că nu se poate imputa guvernului așa numitul transfer al dreptului de proprietate când în realitate acesta a operat în baza acordului ambelor părți. Prin urmare Înalta Curte nu a constatat existența unui drept de proprietate în patrimoniul reclamantei și nu a interpretat hotărârea de guvern ca fiind un act translativ de proprietate între părți ci doar a constatat că guvernul nu deținea, între atribuțiile sale, pe aceea de a efectua transferul dreptului de proprietate între două societăți comerciale, acesta fiind valabil exclusiv în baza acordului de voință exprimat de societăți prin organele de conducere.

Or, în cauză, nu a fost probat un astfel de acord de voință, nedovedindu-se existența unor hotărâri A.G.A. de aprobare a transferului și modificare a capitalurilor sociale și nici încheierea protocolului de predare primire din 12 mai 1995, de către organele abilitate, prin eventuala suplinire a refuzului directorului societății de a semna protocolul, de o hotărâre A.G.A. pentru care s-au obținut aprobările necesare ale consiliului de administrație al F.P.S., respectiv F.P.P. II M., astfel că nu se poate reține că a operat transferul dreptului de proprietate. Referitor la termenul de 10 zile prevăzut de H.G. nr. 810/1995 pentru semnarea protocolului de predare primire, potrivit adresei F.P.S.

din decembrie 1995, acesta nu a putut fi modificat, dovadă a acestei interpretări fiind și faptul că cererea de obligare a pârâtei la încheierea acestui protocol, formulată de reclamantă pe cale judiciară, a fost respinsă. Astfel, din litigiile anterior derulate între părți, rezultă că în legătură cu problema transmisiunii dreptului de proprietate, pe de o parte, s-a reținut legalitatea intabulării dreptului de proprietate al pârâtei în C.F. în baza unor acte valabile, iar pe de altă parte, s-a respins cererea de obligare a pârâtei la încheierea protocolului de predare primire (potrivit sentinței civile nr. 6032 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Iași). Față de aceste împrejurări, în mod corect s-a apreciat că reclamanta nu se poate prevala, în exercitarea acțiunii în revendicare, de existența în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra imobilului, motiv pentru care nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.T. SA, prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl împotriva Deciziei nr. 140 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2015.