ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 32/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 32/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5027/99/2011

la data de 18 martie 2011 pe rolul Tribunalul Iași, secția I civilă, reclamanta

SC M.T. SA, prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl, a solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 480, 482, 584 C. civ. și a dispozițiilor art. 34 alin. (3)

teza a II-a din Legea nr. 7/1996, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA,

obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilul compus din bloc administrativ- etaj 6, 7 2, 5 în anumite suprafețe,

părți și dependințe comune, precum și curte interioară, situat în Iași; să se

stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților; să se rectifice C.F.

a municipiului Iași în vederea intabulării imobilului revendicat.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat instanței că este proprietara imobilului descris în

petit, titlul ei de proprietate fiind reprezentat de H.G. nr. 810/1995 prin

care s-a dispus transmiterea cu titlu gratuit a imobilului de mai sus în

patrimoniul reclamantei. Titlul pârâtei SC I. SA Iași, respectiv certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Ministerul

Industriilor la data de 03 august 1995, este anterior H.G. nr. 810/1995. Acest

titlu cuprinde toate imobilele intabulate în C.F., inclusiv cele ce s-au

transmis către ea prin H.G. nr. 810/1995.

Susține că pârâta nu a

înțeles niciodată să respecte H.G. nr. 810/1995 pe care a și încercat să o

anuleze la instanța de contencios administrativ. Astfel, prin Decizia civilă nr.

1611 din 10 iunie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, titlul de

proprietate al reclamantei s-a consolidat, acțiunea pârâtei SC I. SA privind

anularea H.G. nr. 810/1995, fiind respinsă în mod irevocabil. Deși a căzut în

pretenții în acțiunea în anularea titlului reclamantei, pârâta a refuzat și

refuză în continuare să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilelor

ce s-au transmis în patrimoniul ei prin actul administrativ de autoritate cu

caracter individual și se opune prin orice mijloace încercărilor sale de a

grănițui și de a-și intabula imobilele.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta SC I. SA Iași a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea

acestei poziții procesuale pârâta a arătat că H.G. nr. 810/1995 de care se

prevalează reclamanta nu ține loc de titlu de proprietate ci, în conformitate

cu prevederile actului mai sus menționat, părțile trebuiau să încheie

protocolul de predare-primire în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a

hotărârii, respectiv acum 16 ani, lucru care nu s-a realizat nici până în

prezent, termenul fiind unul de decădere așa cum rezultă și din adresa A.P.A.P.S.

(A.V.A.S.) București.

Pe de altă parte,

susține pârâta, în procesul verbal încheiat la data de 29 septembrie 1994,

având ca obiect delimitarea incintei SC I. SA în vederea stabilirii și evaluării

terenului din str. Iași, SC M.T. SA Iași prin conducerea de atunci, a

semnat ca vecin al societății pârâte, așa cum era normal și nu a ridicat nici o

pretenție asupra proprietății.

După obținerea

Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate, acesta a fost transcris în

Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni de pe lângă Judecătoria Iași.

Acțiunile SC M.T. SA

Iași privind rectificarea C.F. și obligarea la semnarea protocolului de

predare-primire a cotelor din imobilul Bloc Administrativ au fost respinse de

Judecătoria Iași. În aceste litigii s-a constatat că, potrivit H.G. nr. 810/1995,

predarea-preluarea părților din imobil urma să se facă în termen de 10 zile de

la intrarea în vigoare a H.G. nr. 810/1995, iar termenul de 10 zile a fost un

termen de decădere și nu a mai fost prelungit la solicitarea SC M.T. SA Iași.

Consideră acțiunea

reclamantei ca fiind inadmisibilă deoarece numai cei care sunt proprietari și a

căror proprietate este intabulată conform Legii nr. 7/1996, Legea cadastrului

pot introduce și solicita revendicarea unui bun imobil.

Prin sentința nr. 3260

din 3 octombrie 2013 Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins acțiunea ca

fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta își fundamentează pretențiile corespunzătoare

calității de proprietar pe H.G. nr. 810/1995, prin care s-a aprobat

transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobilul situat în Iași, compus

din construcție și terenul aferent, identificat potrivit anexei care face parte

din prezenta hotărâre, din patrimoniul SC I. SA Iași în patrimoniul SC M.T. SA

Iași. La art. 2 din aceeași hotărâre s-a menționat că părțile din construcțiile

speciale de folosință comună care se transmit între cele două societăți

comerciale, se stabilesc pe baza studiului de fezabilitate pentru delimitarea

dreptului de proprietate al SC M.T. SA Iași și al SC I. SA Iași, aprobat de

adunarea generală a acționarilor a fiecărei societăți comerciale.

La art. 3 s-a

menționat necesitatea modificării capitalului social al celor două societăți,

conform art. 1 și 2, fără diminuarea cotei de capital social aferentă F.P.P. II

Moldova, iar în art. 4 s-a menționat că predarea-preluarea părților din imobil

care se transmit potrivit art. 1 și 2 se face pe bază de protocol încheiat între

cele două părți, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii de

guvern.

În anexa la hotărâre,

s-a identificat partea din imobil transmisă în patrimoniul SC M.T. SA Iași,

după cum urmează: etajul 6 în suprafață de 401,6 mp, reprezentând, birouri,

holuri, grupuri sanitare, părți și dependințe comune 3/8 cotă indiviză; etajul

7 în suprafață de 401,6 mp, reprezentând, birouri, holuri, grupuri sanitare,

părți și dependințe comune 3/8 cotă indiviză; etajul 2 în suprafață de 178,43

mp, (coridor și birouri situate în aripa de este a clădirii), etajul 5 în

suprafață de 178,43 mp, (coridor și birouri situate în aripa de este a

clădirii), părți și dependințe comune etaj 2, 3/8 cotă indiviză; părți și

dependințe comune etaj 5 3/8 cotă indiviză; grup sanitar etaj 2, 1/2 cotă

indiviză; grup sanitar etaj 5 1/2 cotă indiviză; teren aferent construcției 3/8

cotă indiviză; curte interioară -68 mp, (la nord cu lățimea de 8,92 mp,

măsurată paralel cu blocul administrativ).

La momentul

publicării acestei hotărâri de guvern, pârâta SC I. SA era proprietară asupra

întregului imobil, compus din teren în suprafață de 125.131,23 mp, conform

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis

de Ministerul Industriilor, dreptul de proprietate cu privire la teren fiind

înscris în C.F. a Municipiului Iași sub nr. 11021 potrivit încheierii nr. 11433

din 15 septembrie 2000 a Biroului de C.F. Iași.

Tribunalul a reținut

că H.G. nr. 810/1995 a declanșat o serie de litigii între părți; într-o primă

fază, pârâta SC I. SA Iași a contestat în contencios administrativ actul

sus-menționat, prin Decizia nr. 1611 din 10 iunie 1999 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție în Dosarul nr. 1973/1998, fiind respinsă acțiunea formulată

de aceasta, în urma admiterii recursului declarat de SC M.T. SA Iași împotriva

sentinței nr. 132 din 11 iulie 1997 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul

nr. 1746/1996.

Pe de altă parte, în

cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 23067/245/2008, reclamanta SC M.T. SA

Iași a contestat înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al pârâtei cu

privire la suprafața de 125.131,23 mp teren situat în Iași, operată potrivit

încheierii nr. 11433 din 15 septembrie 2000 a Judecătoriei Iași - Biroul de

C.F., a solicitat instanței să constate că nu mai sunt întrunite condițiile de

existență a dreptului înscris, că înscrierea nu este în concordanță cu situația

reală a imobilului, obligarea SC I. SA Iași la încheierea Protocolului de

predare-primire a părții din imobil proprietatea sa, constatarea nulității

încheierii de intabulare nr. 11433 din 15 septembrie 2000 și, în subsidiar,

rectificarea cărții funciare a pârâtei în sensul radierii din aceasta a părții

de imobil construit și neconstruit, proprietatea reclamanta SC M.T. SA Iași.

Acțiunea în întregul

ei, a fost respinsă prin sentința nr. 6032 din 15 aprilie 2010 pronunțată de

Judecătoria Iași în Dosarul nr. 23067/245/2007, irevocabilă, instanța reținând

în principal că înscrierea dreptului de proprietate în baza încheierii nr.

11433 din 15 septembrie 2000 a operat în favoarea SC I. SA în mod corect, în

baza H.G. nr. 834/1991 și a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate din 03 august 1995.

Tribunalul a reținut și

demersul inițiat de reclamanta SC M.T. SA Iași pentru înscrierea în C.F. a

dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, solicitarea formulată în

acest sens la O.C.P.I. Iași fiind respinsă prin încheierea nr. 34196 din 01

iunie 2007, plângerea formulată împotriva acestei încheieri fiind respinsă prin

sentința nr. 8545 din 14 iulie 2008 a Judecătoriei Iași pronunțată în Dosarul

nr. 12775/245/2007, reținându-se, în esență, că imobilul asupra căruia

reclamanta SC M.T. SA Iași a pretins un drept de proprietate, nu este

individualizat printr-un identificator unic potrivit cerințelor impuse de art. 48

alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 7/1996, precum și faptul că dreptul de

proprietate asupra imobilului a fost intabulat în favoarea SC I. SA Iași.

Tribunalul a reținut

astfel că, deși legalitatea H.G. nr. 810/1995 a fost confirmată de ÎCCJ prin Decizia

nr. 1611 din 10 iunie 1999 pronunțată în Dosarul nr. 1973/1998, reclamantei nu

i s-a recunoscut și nu i se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra

părții din imobil la care face referire actul normativ menționat întrucât, în

realitate, hotărârea nu și-a produs efectele, transferul proprietății nu a

operat, nefiind îndeplinite condițiile impuse de chiar H.G. nr. 810/1995 în art.

3-4. Astfel, reclamanta nu a produs nici o dovadă care să ateste modificarea

capitalului social al celor două societăți conform dispozițiilor de la art. 1

și 2 ale H.G. nr. 810/1995 și nici încheierea unui protocol de predare-primire

între cele două părți, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a

hotărârii.

Se reține doar, legat

de acest aspect, că la data de 12 mai 1995 (anterior publicării H.G. nr. 810/1995

în M. Of. nr. 239), s-a redactat un proiect de protocol de predare-primire a

părților de patrimoniu ce urmau a fi transferate între SC I. SA Iași și SC M.T.

SA Iași în cadrul căruia se face referire la hotărârile A.G.A. ale celor două

societăți din 07 martie 1995, fundamentate pe un studiu de fezabilitate

elaborat de I.P.I.U. București și înregistrat la F.P.S. București sub nr. 2639

din 14 martie 1995, proiect care a fost semnat doar de directorul de la acea

dată a SC M.T. SA Iași, pentru A.G.A. SC I. SA existând doar semnăturile a doi

reprezentanți ai F.P.S. și mențiunea că predarea-primirea va opera numai după

aprobarea în C.A. al F.P.P. II M.

Semnarea de către

reprezentantul F.P.S. a proiectului de protocol este explicată de hotărârea A.G.A.

la SC I. SA emisă în ședință extraordinară la aceeași dată cu cea a redactării proiectului,

hotărâre potrivit căreia, față de refuzul directorului SC I. SA de semnare a

procesului-verbal de primire, A.G.A., conform contractului de reprezentare,

urma să semneze în locul acestuia, protocolul urmând a fi supus aprobării C.A.

al F.P.S. București (conform mențiunii de pe proiectul de protocol).

Ulterior publicării H.G.

nr. 810/1995, A.G.A. de la SC I. SA Iași reprezentată de cei doi reprezentanți

de la F.P.S. dar și de reprezentantul F.P.P. II Moldova, interpelează F.P.S.

București cu privire la aplicabilitatea H.G. nr. 810/1995 față de faptul că

aceasta a intervenit după privatizarea SC M.T. SA Iași, prin metoda M.E.B.O. și

față de refuzul conducerii SC I. SA Iași de a-și însuși și semna documentația

și protocolul de predare-primire a cotei părți din patrimoniu către SC M.T. SA

Iași, invocând dispozițiile art. 14 din H.G. nr. 740/1990 potrivit cărora fără

acordul proprietarului, nu este posibil transferul cu titlu gratuit a unor

bunuri din patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat către

societăți comerciale private; prin aceeași adresă, s-a făcut referire și la

faptul că A.G.A. nu poate hotărî modificarea capitalului social, conform

clauzelor din contractul de reprezentare decât în baza mandatului special

eliberat de F.P.S. Deși la dosarul cauzei nu a fost depus răspunsul F.P.S. la

această adresă, cert este că protocolul de predare-primire nu a fost semnat (o

dovedește promovarea acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 23067/245/2008

și care avea un capăt de cerere constând în obligarea pârâtei la încheierea

protocolului de predare-primire) și nici modificarea de capital social al celor

două societăți (în sensul diminuării pentru SC I. SA Iași și majorării pentru SC

M.T. SA Iași) nu a operat. Așadar, transferul proprietății asupra părții din

imobilul situat în Iași, compus din teren și construcții, individualizat în H.G.

nr. 810/1995 nu a operat de la SC I. SA Iași la SC M.T. SA Iași, hotărârea de

guvern menționată neproducându-și efectele. Dată fiind caducitatea H.G. nr. 810/1995,

instanța reține lipsa unui titlu al reclamantei care să probeze calitatea de

proprietar al acesteia asupra imobilului revendicat, condiție impusă pentru

legitimare procesual activă în cadrul acțiunii în revendicare cât și a celei în

grănițuire cu care reclamanta a investit instanța. Mai subliniază instanța că

posesia exercitată de reclamantă asupra unei părți importante din spațiul în

litigiu (mai puțin etajul 7 conform expertizei G.) se datorează unei situații

preexistente momentului 12 mai 1995 (când a fost redactat proiectul de

protocol); din nota de fundamentare întocmită de Ministerul Industriilor

(anterior întocmirii acestui act), reiese că întregul bloc administrativ format

din P+ 8 nivele, construit în perioada 1962-1964 conform aprobărilor Întreprinderii

de tricotaje M. Iași, a fost preluat pentru definitivare de Întreprinderea

Țesătura devenită SC I. SA Iași, în contabilitatea căreia a intrat întreaga valoare

patrimonială în baza H.G. nr. 1254/1990. SC M.T. SA Iași deținea o parte din

spațiu, în calitate de chiriaș, neînțelegerile între cele două societăți apărând

la nivelul anului 1994 când SC I. SA a solicitat majorarea substanțială a

chiriei SC M.T. SA Iași. Prin urmare, nici posesia exercitată de reclamantă nu a

putut fi apreciată din această perspectivă ca fiind rezultatul recunoașterii de

către pârâtă a drepturilor conferite reclamantei de H.G. nr. 810/1995.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC M.T. SA prin lichidator judiciar C.I.T.

Sprl, arătând că prin H.G. nr. 810/1995 s-a aprobat transmiterea cu titlu

gratuit a unei părți din imobilul situat în Iași, transfer ce nu a fost condiționat

de încheierea unui protocol de predare-primire.

Totodată, H.G. nr. 810/1995

face referire și la faptul că H.G. nr. 1254/1990 și H.G. nr. 1213/1990 (prin

care s-au înființat cele două societăți) se modifică în mod corespunzător.

În temeiul acestei hotărâri,

reclamanta susține că a dovedit proprietatea asupra imobilelor descrise în mod

expres în Anexa la H.G. nr. 810/1995. Apreciază că neîncheierea unui protocol

între cele două societăți nu are relevanță în transmiterea proprietății, titlul

său fiind valabil consolidat prin Decizia C.S.J. nr. 1611 din 10 iunie 1999.

Prin Decizia nr. 140

din 2 iunie 2014 Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

apelul.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta și-a întemeiat dreptul de proprietate

pe H.G. nr. 810/1995 publicată în M. Of. din 17 octombrie 1995, drept

consolidat prin Decizia nr. 1611/1999 a Curții Supreme de Justiție, iar pârâta

a contestat dreptul de proprietate al reclamantei, susținând că, dimpotrivă, ea

este proprietara imobilelor în litigiu conform certificatului de atestare a dreptului

de proprietate din 03 august 1995 emis de Ministerul Industriilor, drept

intabulat în cartea funciară.

Instanța de apel a

mai reținut că prin titlu se înțelege nu numai cel translativ de proprietate

(vânzarea, donația (…) care creează un drept în patrimoniul dobânditorului, ci

și cel declarativ, care recunoaște numai un drept anterior (hotărârea

judecătorească, partajul, tranzacția).

Prin H.G. nr. 810 din

17 octombrie 1995 publicată în M. Of. nr. 239/1995, la art. 1 s-a aprobat

transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobilul situat în municipiul

Iași, din patrimoniul SC I. SA în patrimoniul SC M.T. SA.

În hotărârea de guvern

se menționează transmiterea cu titlu gratuit, fără a se specifica faptul că se

transmite dreptul de proprietate asupra imobilului or, numai această hotărâre

de guvern nu poate constitui titlu de proprietate pentru partea din imobil ce

constituie obiectul prezentei acțiuni.

De altfel, prin Decizia

nr. 1611 din 10 iunie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, deși s-a admis

recursul declarat de SC M.T. SA și Guvernul României împotriva sentinței nr. 132/1997

a Curții de Apel Iași, s-a casat această hotărâre și s-a respins acțiunea

reclamantei SC I. SA în contradictoriu cu SC M.T. SA privind anularea H.G. nr. 810/1995,

nu s-a reținut că prin acest act administrativ s-ar fi transmis de către

emitent dreptul de proprietate asupra imobilului identificat.

Dimpotrivă, pârâta

își dovedește dreptul de proprietate cu certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor la data de 03

august 1995 în temeiul H.G. nr. 451/1994, înregistrat în registrul de

transcripțiuni din 24 august 1995 a Județului Iași și apoi intabulat în C.F.

prin încheierea nr. 1433/2000.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanta SC M.T. SA prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl, arătând că în

mod greșit instanța de apel a reținut că prin H.G. nr. 810/1995 nu a fost

recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat.

Susține că mențiunea transmiterii cu titlu gratuit a unei părți din imobilul

aparținând SC I. SA nu putea privi decât dreptul de proprietate și nu un alt

drept. Pe de altă parte, hotărârea de fond nu a statuat în sensul motivării

instanței de apel, cum că transmiterea cu titlu gratuit a unei părți din imobil

nu ar însemna transmiterea dreptului de proprietate, ci doar că hotărârea de

guvern nu și-a produs efectele, transferul proprietății nu a operat, nefiind

îndeplinite condițiile impuse de chiar H.G. nr. 810/1995 în art. 3-4.

Recurenta-reclamantă

mai arată că în H.G. nr. 810/1995 se specifică la pct. 2 că părțile din

construcțiile speciale de folosință comună care se transmit între cele două

societăți se stabilesc pe baza studiului de fezabilitate pentru delimitarea

dreptului de proprietate al SC M.T. SA și SC I. SA, studiu ce există la dosarul

cauzei, dar pe care instanța de apel nu l-a luat în considerare.

În protocolul de

predare-primire a părților din patrimoniu ce urmează a fi transferate între SC

I. SA și SC M.T. SA încheiat la data de 12 mai 1995 se specifică că

predarea-primirea se face în baza hotărârilor A.G.A. a celor două societăți din

07 martie 1995, pe baza studiului de fezabilitate elaborat de I.P.I.U.

București și înregistrat la F.P.S. București sub nr. 2639 din 14 martie 1995,

asupra clădirilor, construcțiilor speciale și terenurilor de folosință comună

în vederea separării patrimoniale, fiind enumerate bunurile ce urmau fi primite

în proprietate de către reclamantă, protocol semnat de ambele părți și în baza

căruia s-a emis H.G. nr. 810/1995. Prin această hotărâre s-a transmis cu titlu

gratuit o parte in imobil, art. 5 menționând că hotărârile de înființare a

celor două societăți se vor modifica corespunzător.

În temeiul acestei

hotărâri reclamanta susține că a devenit proprietarul etajelor 2, 5, 6, 7 din

blocul administrativ, precum și coproprietară în indiviziune în cotă de 3/8

asupra unor părți și dependințe comune și asupra terenului și curții

interioare, imobile descrise în mod expres în Anexa la H.G. nr. 810/1995.

Menționează că pârâta

SC I. SA nu a respectat niciodată titlul de proprietate al SC M.T. SA, deși acesta

era consolidat prin Decizia Curții Supreme nr. 1611/1999 pronunțată în Dosarul

nr. 1973/1998.

De asemenea, deși H.G.

nr. 810/1995, la data intrării sale în vigoare, obliga cele două societăți la

întocmirea unui protocol de predare-primire, pârâta SC I. SA nu s-a conformat dispoziției

statuate de normativ, reclamanta fiind nevoită să recurgă la procedura

judiciară pentru obligarea acesteia la semnarea protocolului.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta reclamantă

a criticat greșita interpretare a legii cu privire la recunoașterea calității

de proprietar asupra imobilului în litigiu ca efect al adoptării H.G. nr. 810/1995,

prin care s-ar fi transferat în patrimoniul propriu dreptul de proprietate

asupra imobilului, în proporția identificată în acest act normativ.

Prima susținere a

recurentei vizează aprecierea greșită a instanței de apel asupra dreptului ce

ar fi putut face obiectul transferului cu titlu gratuit reglementat H.G. nr. 810/1995.

Susținerea este, în esență, judicioasă însă nu este de natură a determina

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, instanța de

apel a apreciat corect că hotărârea de guvern nu poate constitui titlu de

proprietate pentru partea din imobil revendicată în prezenta acțiune, însă a

utilizat un argument eronat, și anume că din sintagma conținută în hotărârea de

guvern, „transmiterea cu titlu gratuit”, în lipsa unei specificații exprese, nu

rezultă faptul că obiectul transmisiunii este dreptul de proprietate asupra

imobilului.

Aceasta reprezintă o

interpretare trunchiată a textului actului administrativ, întrucât este evident

că transmisiunea cu titlu gratuit a dreptului patrimonial din patrimoniul SC I.

SA în cel al SC M.T. SA se referă la un drept real de proprietate asupra căruia

societățile respective puteau dispune prin hotărârea organelor de conducere. În

acest sens, art. 2 din H.G. nr. 810/1995 se referă la efectuarea unui studiu de

fezabilitate pentru delimitarea dreptului de proprietate din părțile comune, astfel

că obiectul actului normativ vizează clar și neechivoc dreptul litigios

disputat de părți.

De altfel, litigiile precedente

dintre părți au avut ca obiect disputa asupra transferului dreptului de

proprietate, nu a unui alt tip de drept, de administrare sau de folosință, cu atât

mai mult cu cât reclamanta a deținut, în calitate de chiriaș în spațiul

revendicat, un drept de folosință și nu s-a impus în acest sens emiterea unui act

administrativ al autorității administrative centrale.

Prin respingerea apelului,

instanța a validat dispozițiile primei instanțe prin care în mod corect a fost

reținută situația de fapt și s-a apreciat că hotărârea de guvern nu și-a produs

efectele întrucât transferul proprietății nu a operat, nefiind îndeplinite

condițiile impuse de H.G. nr. 810 din 17 octombrie 1995 în art. 3-4.

În acest sens, chiar

dacă prin hotărâre se menționează că se aprobă transmiterea cu titlu gratuit a

unei părți din imobil, aceasta reprezintă un aviz de principiu, emis după

epuizarea operațiunilor de identificare a spațiilor și delimitare a dreptului

de proprietate conform unui studiu aprobat de adunarea generală a acționarilor

fiecărei societăți comerciale. Transferul efectiv urma să aibă loc la momentul

realizării acordului de voință între părți, cu modificarea corespunzătoare a

capitalurilor sociale, iar predarea părților din imobil, pe bază de protocol

încheiat între cele două părți, în 10 zile de la intrarea în vigoare a

hotărârii.

Faptul că hotărârea nu

a transmis ea însăși dreptul de proprietate este dovedită și de împrejurarea că

nu conține o dispoziție expresă de transmitere a acestui drept ci doar o

aprobare, de principiu, a unei transmisiuni realizată prin acordul de voință

exprimat de Adunările generale ale acționarilor din cele două societăți.

Cum societatea SC I.

SA, prin directorul societății, s-a opus acestei transmisiuni, în lipsa unei

hotărâri A.G.A. care să confirme actul de dispoziție, nu se poate aprecia că pârâta

și-a dat acordul la înstrăinare.

Reclamanta s-a

prevalat, ca argument în interpretarea efectului translativ de proprietate al

hotărârii de guvern, de faptul că acesta ar fi fost consolidat prin Decizia Curții

Supreme nr. 1611/1999 pronunțată în Dosarul nr. 1973/1998 prin care a fost

respinsă cererea pârâtei de anulare a H.G. nr. 810/1995.

Verificând hotărârile

pronunțate în litigiul de contencios administrativ (fond, recurs), se constată

că, deși inițial hotărârea de guvern fusese anulată pe motiv că bunurile ce au

făcut obiectul acesteia erau proprietatea SC I. SA singura care poate dispune

prin organele sale de conducere asupra modificării patrimoniului propriu, (sentința

civilă nr. 132 din 11 iulie 1997 a Curții de Apel Iași), a fost admis recursul SC

M.T. SA, prin Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1611/1999 și respinsă

acțiunea, cu motivarea că nu se poate imputa guvernului așa numitul transfer al

dreptului de proprietate când în realitate acesta a operat în baza acordului

ambelor părți.

Prin urmare Înalta

Curte nu a constatat existența unui drept de proprietate în patrimoniul

reclamantei și nu a interpretat hotărârea de guvern ca fiind un act translativ

de proprietate între părți ci doar a constatat că guvernul nu deținea, între

atribuțiile sale, pe aceea de a efectua transferul dreptului de proprietate

între două societăți comerciale, acesta fiind valabil exclusiv în baza

acordului de voință exprimat de societăți prin organele de conducere.

Or, în cauză, nu a

fost probat un astfel de acord de voință, nedovedindu-se existența unor

hotărâri A.G.A. de aprobare a transferului și modificare a capitalurilor

sociale și nici încheierea protocolului de predare primire din 12 mai 1995, de

către organele abilitate, prin eventuala suplinire a refuzului directorului

societății de a semna protocolul, de o hotărâre A.G.A. pentru care s-au obținut

aprobările necesare ale consiliului de administrație al F.P.S., respectiv F.P.P.

II M., astfel că nu se poate reține că a operat transferul dreptului de

proprietate.

Referitor la termenul

de 10 zile prevăzut de H.G. nr. 810/1995 pentru semnarea protocolului de

predare primire, potrivit adresei F.P.S. din decembrie 1995, acesta nu a putut

fi modificat, dovadă a acestei interpretări fiind și faptul că cererea de

obligare a pârâtei la încheierea acestui protocol, formulată de reclamantă pe

cale judiciară, a fost respinsă. Astfel, din litigiile anterior derulate între

părți, rezultă că în legătură cu problema transmisiunii dreptului de

proprietate, pe de o parte, s-a reținut legalitatea intabulării dreptului de

proprietate al pârâtei în C.F. în baza unor acte valabile, iar pe de altă

parte, s-a respins cererea de obligare a pârâtei la încheierea protocolului de

predare primire (potrivit sentinței civile nr. 6032 din 15 aprilie 2010 a

Judecătoriei Iași).

Față de aceste

împrejurări, în mod corect s-a apreciat că reclamanta nu se poate prevala, în

exercitarea acțiunii în revendicare, de existența în patrimoniul său a unui

drept de proprietate asupra imobilului, motiv pentru care nu poate fi reținută

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.T. SA, prin lichidator judiciar C.I.T.

Sprl împotriva Deciziei nr. 140 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 ianuarie 2015.