ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 172/2015

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Fondul și hotărârea instanței de fond în primul ciclu procesual. Prin sentința civilă nr. 507 din 21 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 3566/84/2010, s-a respins excepția autorității de lucru judecat. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Bocșa, în contradictoriu cu pârâta P.O.R. Bocșa, ca neîntemeiată, acțiune având ca obiect constatarea nulității titlurilor în baza cărora s-a operat înscrierea în C.F. cu Încheierea din 1967 și revenirea la situația anterioară. S-a respins și cererea de rectificare a C.F. și revenirea la situația anterioară. Apelul și hotărârea instanței de apel în primul ciclu procesual.

Prin Decizia nr. 66/A/2012, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică Bocșa împotriva sentinței civile nr. 211 din 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Sălaj, a anulat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la același tribunal. Fondul și hotărârea instanței de fond în al doilea ciclu procesual. În rejudecare, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 3566/84/2010*. La data de 15 februarie 2013 reclamanta a depus precizare de acțiune solicitând să se constate nulitatea titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în C.F. a P.O.R. din Bocșa și să se dispună rectificarea C.F., parțial reprezentând grădină în suprafață de 21.786 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare din 17 februarie 1967; nulitatea titlului prin care Statul Român a operat exproprierea și rectificarea C.F.

Bocșa în sensul anulării încheierii de întabulare din 1967, prin care s-a dispus exproprierea pentru suprafața de 11.654 mp parțial, teren cu casă parohială; rectificarea CF reprezentând grădină în suprafață de 8.707 mp în sensul anulării încheierii de întabulare din 1967 operată în baza adresei din 1967 a Sfatului Popular al Raionului Zalău, a declarației date în temeiul Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, a Instrucțiunilor M.F.P. nr. 1549/1966 și a schiței de parcelare. La data de 12 aprilie 2013 reclamanta depune o nouă precizare solicitând să se constate nulitatea titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în C.F. a P.O.R.

din Bocșa prin Încheierea din 17 februarie 1967 ; rectificarea C.F., parțial reprezentând grădină în suprafață de 21.786 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare din 17 februarie 1967, revenirea la situația anterioară încheierii de întabulare în ceea ce privește parțial, pentru parcela cu casă, curte și grădină și care ulterior a făcut obiectul dezmembrării prin încheierea din 17 octombrie 1967. Reclamanta a renunțat la judecata celorlalte capete de cerere formulate în contradictoriu cu Statul Român și com. Bocșa, de care instanța a luat act în ședința din data de 17 octombrie 2013. La 12 decembrie 2013, reclamanta și-a precizat petitul 2 solicitând rectificarea C.F. - parțial reprezentând grădină în suprafață de 21.786 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare din 17 februarie 1967, parțial pentru suprafața prevăzută în anexa 2 între coordonatele A-B-J-I din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert S.L.A.

Prin sentința nr. 507/2014 a Tribunalul Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 3566/84/2010, s-a respins acțiunea ca nefondată. Apelul și hotărârea instanței de apel în al doilea ciclu procesual. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolică Bocșa, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 507/2014 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în sensul admiterii în întregime a acțiunii principale precizate, respectiv: constatarea nulității absolute a înscrierii operate în baza încheierii din 17 februarie 1967, din C.F.

Bocșa,, exclusiv cu privire la imobilul din Bocșa, constând în casă parohială, curte și grădină în suprafața de 4.068 mp și, pe cale de consecința, anularea încheierii de intabulare din 1967; rectificarea înscrierii din C.F., Bocșa, exclusiv cu privire la imobilul din Bocșa, și revenirea la situația, anterioară încheierii de intabulare din 1967. Prin Decizia nr. 769 /A/2014 din 12 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I. civilă, s-a admis în parte apelul Parohiei Greco-Catolice Bocșa, s-a schimbat în parte sentința nr. 507 din 21 februarie 2014 a Tribunalului Sălaj, în sensul că s-a admis în parte acțiunea precizată, s-a constatat nulitatea încheierii de C.F. din 17 februarie 1967, privind parcela din C.F.

Bocșa, s-a dispus rectificarea C.F. Bocșa, în sensul restabilirii situației anterioare, cu privire la parcela cu casă, curte și grădină în suprafață de 4.068 mp. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și a fost obligată P.O.R. Bocșa la 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu parțial expertiză. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, s-a reținut că în mod corect prima instanță a constatat că cele statuate prin sentința civilă nr. 1817/2007 a Tribunalului Sălaj nu atrag incidența acestei excepții, întrucât se referă la un alt imobil. Instanța de apel, în aplicarea principiului disponibilității, a reținut că reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe strict sub aspectul modului de soluționare a petitelor referitoare la constatarea nulității absolute a înscrierii operate în baza încheierii din 17 februarie 1967, din C.F.

Bocșa, cu privire la imobilul și rectificarea înscrierii de sub B+8, în sensul revenirii la situația anterioară încheierii de C.F. Judecând în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, instanța de apel reține următoarele: Conform C.F. Bocșa, imobilul constând în casă parohială, curte și grădină în suprafață de 4.068 mp a aparținut în proprietate Parohiei Greco-Catolice, iar în baza Decretului nr. 358/1948 și a Decretului nr. 177/1948, prin încheierea din 17 februarie 1967, s-a dispus rectificarea numelui Parohiei Greco-Catolice în acela de Parohie Ortodoxă Română, Decretul nr. 358/1948 fiind actul normativ prin care a fost desființat cultul greco-catolic. Prin Decretul nr. 177/1948 s-a reglementat, prin art. 37-38, procedura de trecere de la un cult religios la altul, procedură care prevedea posibilitatea părăsirii unui cult religios și condițiile în care credincioșii puteau fi înscriși în alt cult religios.

Totodată, prin acest act normativ s-a stabilit și posibilitatea de strămutare a unei părți sau întregul patrimoniu al cultului părăsit către cultul la care credincioșii vor să adere. Aceste cazuri de trecere de la un cult la altul se constatau la momentul respectiv de către judecătorie. În același an, prin Decretul nr. 358/1948, cultul greco-catolic a fost desființat ex lege, constatându-se că toți credincioșii au trecut la religia ortodoxă, însă acest ultim act normativ nu poate să suplinească procedura de trecere de la un cult la altul. Curtea a constatat că lăcașul de cult din localitatea Bocșa a trecut în proprietatea B.O.R. (pe calea rectificării numelui proprietarului tabular) fără titlu, fără să fie respectate dispozițiile Decretului nr. 177/1948, pârâta nefăcând dovada că ar fi fost urmată procedura prevăzută de Decretul nr. 177/1948.

Pe baza dispozițiilor legale analizate, instanța de apel a apreciat că nu a avut loc un transfer al proprietății în sensul prevederilor art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 177/1948, astfel încât să poată fi incidente dispozițiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938. Lipsește, așadar, pârâtei un titlu de proprietate legal constituit asupra imobilului identificat în C.F. Bocșa, preluarea acestui bun prin rectificarea numelui proprietarului tabular, operată în baza încheierii din 17 februarie 1967, echivalând cu o veritabilă preluare fără titlu, abuzivă, cu nerespectarea dispozițiilor art. 37, art. 38 și art. 39 din Decretul nr. 177/1948 și a dispozițiilor art. 17, art. 45, art. 46 și art. 126 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Potrivit art. 38 și art. 39 din Decretul nr. 177/1948, trecerile de la un cult la altul sau părăsirea unui cult sunt liber consimțite, or, în speță, trecerea de la un cult la altul s-a făcut forțat. Totodată, transmisiunea dreptului de proprietate de la reclamantă la pârâtă, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 45 - 46 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în sensul că înscrierea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe baza declarației exprese a celui al cărui drept a fost strămutat, de consimțire la înscrierea noului proprietar. Prin urmare, titlul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea de carte funciară nu a fost valabil, la data când s-a făcut această înscriere, încât, potrivit art. 34 lit. a) din Legea nr. 7/1996, este întemeiată acțiunea în rectificarea intabulării în cartea funciară în ceea ce privește imobilul cu nr. top 11/b/2.

Recursul și hotărârea instanței de recurs în al doilea ciclu procesual. Împotriva Deciziei nr. 769/ A din 12 septembrie 2014 a declarat recurs pârâta P.O.R. Bocșa, solicitând admiterea recursului, modificarea parțială a deciziei recurate în sensul respingerii cererii Parohiei Greco Catolice Bocșa de a se constata nulitatea încheierii de C.F. din 17 februarie 1967 și a respingerii cererii de rectificare a C.F. Bocșa cu privire la parcela cu casă, curte și grădină, în suprafață de 4.068 mp. Recurenta invocă aplicarea greșită a legii și susține că titlul în baza căruia lăcașurile de cult, casele parohiale și terenurile aferente acestora au trecut din proprietatea cultului greco - catolic în proprietatea cultului ortodox a fost legea - Decretul nr. 177/1948.

Faptul că prin Decretul nr. 358/1948 s-a constatat că Biserica Greco Catolică încetează a mai exista nu a fost decât condiția aplicării Decretului nr. 177/1948, dar, titlul în baza căruia a operat transferul dreptului de proprietate este legea. În ceea ce privește controlul legalității înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate cu motivarea că s-a rectificat numele proprietarului fără a fi respectate dispozițiile Decretului nr. 177/1948, susține că cererea de rectificare este tardivă, fiind formulată în anul 2010. Aprecierea temeiniciei sau a netemeiniciei unei cereri de rectificare de carte funciară vizează exclusiv temeinicia sau netemeinicia titlului în baza căruia a fost operată acea notare în cartea funciară.

O altă critică a recurentei vizează neaplicarea legislației actuale în domeniu și anume Decretul Lege nr. 136/1990. Clarificarea/stabilirea regimului juridic al lăcașelor de cult și a caselor parohiale se stabilește exclusiv conform prevederilor acestui act normativ. Acest fapt este confirmat și de legislația ulterioară, care exceptează de la reglementare lăcașele de cult și casele parohiale. Stabilirea regimului juridic al acestor imobile se poate realiza doar în raport de voința membrilor comunității locale și de interesele acestora, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind constantă în acest sens. Astfel, când se analizează valabilitatea titlului care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al B.O.R., pe lângă faptul că acest titlu este legea, mai trebuie analizat și regimul juridic al acestor imobile cu destinație absolut specială, în funcție de legislația actuală.

Deși din probele existente la dosar rezultă că în localitatea Bocșa numărul credincioșilor ortodocși este mult mai mare decât cel al credincioșilor greco- catolici, instanța de apel nu a luat în considerare acest aspect. Astfel, instanța de apel a aplicat în mod greșit legea, cel puțin prin omisiunea de a analiza raportul juridic dedus judecății prin prisma textelor de lege aplicabile, care au fost invocate de către reclamantă chiar prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, considerând că acesta este altceva decât legea (Decretul nr. 177/1948), făcând o apreciere a „temeiniciei procedurii de carte funciară" și nu actului translativ de proprietate.

Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a legii aplicabile atunci când a dispus rectificarea cărții funciare, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură de la 1865, fără a se poate reține și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865. În ce privește excepția de tardivitate a cererii de rectificare a cărții funciare, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită. Înscrierea în cartea funciară s-a făcut în baza Decretului Lege nr. 115/1938 iar, potrivit art. 39 rap. la art. 34 pct. 3 din acest act normativ, cererea de rectificare a unei înscrieri este imprescriptibilă, art. 34 din Legea nr. 7/1996 nefiind incident.

Cererea a fost însă admisă greșit, ca efect al interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente de către instanța de apel. Titlul Bisericii Ortodoxe care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, conform încheierii din 17 februarie 1967, a fost Decretul nr. 358/1948 prin care cultul Greco Catolic a fost scos în afara legii, fiindu-i retrasă recunoașterea, potrivit art. 13 din Decretul nr. 177/1948. Potrivit Decretului nr. 358/1948, averea acestui cult, cu excepția averii fostelor parohii, a trecut de drept, în puterea legii, la stat. Averea fostelor parohii, în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a trecut, tot de drept, la cultul la care au aderat credincioșii. Deci transferul proprietății casei parohiale cu curte și grădină în suprafață de 4.068 mp, de la Cultul Greco Catolic la Cultul Ortodox a operat în puterea legii, odată cu trecerea credincioșilor la Cultul Ortodox.

Ca urmare, în mod legal s-a operat înscrierea în cartea funciară potrivit Încheierii nr. 81//17 februarie 1967. Articolul 37 din Decretul nr. 177/1948 nu prevede că doar trecerea de bună voie a credincioșilor de la un cult la altul are ca efect transmiterea proprietății de la cultul părăsit la cel adoptat, cum greșit a apreciat instanța de apel. Textul este în egală măsură aplicabil și atunci când unui cult i s-a retras recunoașterea potrivit art. 33 din același act normativ, iar credincioșii au fost nevoiți să adere la un alt cult. Prin abrogarea Decretului nr. 358/1948 și recunoașterea Cultului Greco Catolic în 1990, Conform Decretului nr. 126/1990, bunurile aparținând caselor parohiale nu revin de drept în proprietatea Cultului Greco Catolic.

Potrivit art. 3 din Decretul nr. 126/1990, situația juridică a locașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Greco Catolice și au fost preluate de B.O.R., se va stabili de o comisie mixtă, formată din reprezentanții clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri. Alin. (2) al textului reglementează modul cum se va notifica și întruni comisia precum si modul în care partea nemulțumită se poate adresa instanței. Nu se poate admite că, efectul abrogării Decretului nr. 358/1948 prin Decretul Lege nr. 9/1989 și al recunoașterii Bisericii Greco-Catolice, este acela că bunurile aparținând caselor parohiale revin de drept în proprietatea acestui cult și cu atât mai puțin poate fi admisă teza potrivit căreia bunurile nu au ieșit niciodată din proprietatea acestui cult.

În cauză, reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 3 din Decretul 126/1990 ci a solicitat anularea încheierii de carte funciară și rectificarea cărții funciare deși înscrierea dreptului a operat conform legii în vigoare la acel moment iar situația actuală nu impune rectificarea, condițiile de existentă a dreptului înscris nefiind schimbate și nici efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nefiind încetate. Oricum, nu prin acțiunea de anulare a întabulării și de rectificare a cărții funciare se putea constata revenirea credincioșilor la vechiul cult, ci printr-o acțiune distinctă, de drept comun, ce putea fi întemeiată pe art. 3 din Decretul 126/1990. Cum corect a reținut prima instanță, prin actele normative adoptate după anul 1989 s-a recunoscut B.R.U.

cu Roma Greco-Catolică dreptul de a solicita în justiție restituirea bunurilor proprietatea sa, preluate abuziv, dacă acesta situație nu va fi rezolvată amiabil în cadrul comisiilor constituite în condițiile art. 2 și 3 din Decretul nr. 126/1990 însă, exercitarea acestui drept nu poate face abstracție de cadrul legal prestabilit, de procedurile și de condițiile impuse de acest act normativ. Intabularea dreptului B.O.R. în C.F. a com. Bocșa, cu efect constitutiv de drepturi reale, s-a făcut în baza Legii cultelor nr. 177/1948 (art. 37 alin. (1)-(3), și cu respectarea dispozițiilor acestei legi, care nu a fost contestat în condițiile art. 37 alin. (4) și prin urmare, susținerea reclamantei cu privire la inexistența vreunui titlu nu este întemeiată.

Astfel, soluția instanței de apel s-a întemeiat pe o interpretare si aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile încât, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, se va admite recursul, se va modifica Decizia recurată nr. 769/A din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică Bocșa împotriva sentinței civile nr. 507 din 21 februarie 2014 a Tribunalului Sălaj, care va fi menținută în totalitate. Se va respinge, ca nedovedită, cererea formulată de recurenta-pârâtă de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta P.O.R. Bocșa împotriva Deciziei nr. 769/A din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică Bocșa împotriva sentinței civile nr. 507 din 21 februarie 2014 a Tribunalului Sălaj, pe care o menține în tot. Respinge, ca nedovedită, cererea formulată de recurenta-pârâtă P.O.R. Bocșa, de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.