ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 172/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 172/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Fondul și

hotărârea instanței de fond în primul ciclu procesual.

Prin sentința civilă nr. 507 din 21 februarie

2014, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 3566/84/2010, s-a respins excepția

autorității de lucru judecat. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta

Parohia Greco-Catolică Bocșa, în contradictoriu cu pârâta P.O.R. Bocșa, ca

neîntemeiată, acțiune având ca obiect constatarea nulității titlurilor în

baza cărora s-a operat înscrierea în C.F. cu Încheierea din 1967 și revenirea

la situația anterioară. S-a respins și cererea de rectificare a C.F. și

revenirea la situația anterioară.

Apelul și

hotărârea instanței de apel în primul ciclu procesual.

Prin Decizia nr. 66/A/2012,

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanta

Parohia Greco-Catolică Bocșa împotriva sentinței civile nr. 211 din 12 ianuarie

2012 a Tribunalului Sălaj, a anulat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare

la același tribunal.

Fondul și

hotărârea instanței de fond în al doilea ciclu procesual.

În rejudecare, Dosarul

a fost înregistrat sub nr. 3566/84/2010*.

La data de 15

februarie 2013 reclamanta a depus precizare de acțiune solicitând să se

constate nulitatea titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în C.F. a

P.O.R. din Bocșa și să se dispună rectificarea C.F., parțial reprezentând grădină

în suprafață de 21.786 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare din 17

februarie 1967; nulitatea titlului prin care Statul Român a operat exproprierea

și rectificarea C.F. Bocșa în sensul anulării încheierii de întabulare din

1967, prin care s-a dispus exproprierea pentru suprafața de 11.654 mp parțial,

teren cu casă parohială; rectificarea CF reprezentând grădină în suprafață de 8.707

mp în sensul anulării încheierii de întabulare din 1967 operată în baza adresei

din 1967 a Sfatului Popular al Raionului Zalău, a declarației date în temeiul

Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, a Instrucțiunilor M.F.P. nr. 1549/1966

și a schiței de parcelare.

La data de 12 aprilie

2013 reclamanta depune o nouă precizare solicitând să se constate nulitatea

titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în C.F. a P.O.R. din Bocșa prin

Încheierea din 17 februarie 1967 ; rectificarea C.F., parțial reprezentând grădină

în suprafață de 21.786 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare din 17

februarie 1967, revenirea la situația anterioară încheierii de întabulare în

ceea ce privește parțial, pentru parcela cu casă, curte și grădină și care

ulterior a făcut obiectul dezmembrării prin încheierea din 17 octombrie 1967.

Reclamanta a renunțat la judecata celorlalte capete de cerere formulate în

contradictoriu cu Statul Român și com. Bocșa, de care instanța a luat act în

ședința din data de 17 octombrie 2013.

La 12 decembrie 2013,

reclamanta și-a precizat petitul 2 solicitând rectificarea C.F. - parțial reprezentând

grădină în suprafață de 21.786 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare din

17 februarie 1967, parțial pentru suprafața prevăzută în anexa 2 între

coordonatele A-B-J-I din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de

expert S.L.A.

Prin sentința nr.

507/2014 a Tribunalul Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 3566/84/2010, s-a

respins acțiunea ca nefondată.

Apelul și

hotărârea instanței de apel în al doilea ciclu procesual.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolică Bocșa, solicitând admiterea

apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 507/2014 pronunțată

de Tribunalul Sălaj, în sensul admiterii în întregime a acțiunii principale

precizate, respectiv: constatarea nulității absolute a înscrierii operate în

baza încheierii din 17 februarie 1967, din C.F. Bocșa,, exclusiv cu privire la

imobilul din Bocșa, constând în casă parohială, curte și grădină în suprafața

de 4.068 mp și, pe cale de consecința, anularea încheierii de intabulare din 1967;

rectificarea înscrierii din C.F., Bocșa, exclusiv cu privire la imobilul din

Bocșa, și revenirea la situația, anterioară încheierii de intabulare din 1967.

Prin Decizia nr. 769

/A/2014 din 12 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I. civilă, s-a admis în parte apelul Parohiei Greco-Catolice Bocșa, s-a

schimbat în parte sentința nr. 507 din 21 februarie 2014 a Tribunalului

Sălaj, în sensul că s-a admis în parte acțiunea precizată, s-a constatat nulitatea

încheierii de C.F. din 17 februarie 1967, privind parcela din C.F. Bocșa, s-a

dispus rectificarea C.F. Bocșa, în sensul restabilirii situației anterioare, cu

privire la parcela cu casă, curte și grădină în suprafață de 4.068 mp. S-au

menținut restul dispozițiilor sentinței și a fost obligată P.O.R. Bocșa la

500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu parțial

expertiză.

Cu privire la

excepția autorității de lucru judecat, s-a reținut că în mod corect prima instanță

a constatat că cele statuate prin sentința civilă nr. 1817/2007 a Tribunalului

Sălaj nu atrag incidența acestei excepții, întrucât se referă la un alt imobil.

Instanța de

apel, în aplicarea principiului disponibilității, a reținut că reclamanta

a criticat hotărârea primei instanțe strict sub aspectul modului de soluționare

a petitelor referitoare la constatarea nulității absolute a înscrierii operate

în baza încheierii din 17 februarie 1967, din C.F. Bocșa, cu privire la

imobilul și rectificarea înscrierii de sub B+8, în sensul revenirii la situația

anterioară încheierii de C.F.

Judecând în limitele

efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, instanța de apel reține următoarele:

Conform C.F. Bocșa, imobilul

constând în casă parohială, curte și grădină în suprafață de 4.068 mp a

aparținut în proprietate Parohiei Greco-Catolice, iar în baza Decretului nr. 358/1948

și a Decretului nr. 177/1948, prin încheierea din 17 februarie 1967, s-a dispus

rectificarea numelui Parohiei Greco-Catolice în acela de Parohie Ortodoxă

Română, Decretul nr. 358/1948 fiind actul normativ prin care a fost desființat

cultul greco-catolic. Prin Decretul nr. 177/1948 s-a reglementat, prin art. 37-38,

procedura de trecere de la un cult religios la altul, procedură care prevedea

posibilitatea părăsirii unui cult religios și condițiile în care credincioșii

puteau fi înscriși în alt cult religios. Totodată, prin acest act normativ s-a

stabilit și posibilitatea de strămutare a unei părți sau întregul patrimoniu al

cultului părăsit către cultul la care credincioșii vor să adere. Aceste cazuri

de trecere de la un cult la altul se constatau la momentul respectiv de către

judecătorie. În același an, prin Decretul nr. 358/1948, cultul greco-catolic a

fost desființat ex lege, constatându-se că toți credincioșii au trecut la

religia ortodoxă, însă acest ultim act normativ nu poate să suplinească

procedura de trecere de la un cult la altul. Curtea a constatat că lăcașul de

cult din localitatea Bocșa a trecut în proprietatea B.O.R. (pe calea

rectificării numelui proprietarului tabular) fără titlu, fără să fie respectate

dispozițiile Decretului nr. 177/1948, pârâta nefăcând dovada că ar fi fost

urmată procedura prevăzută de Decretul nr. 177/1948.

Pe baza dispozițiilor

legale analizate, instanța de apel a apreciat că nu a avut loc un transfer

al proprietății în sensul prevederilor art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 177/1948,

astfel încât să poată fi incidente dispozițiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Lipsește, așadar, pârâtei un titlu de proprietate legal constituit asupra

imobilului identificat în C.F. Bocșa, preluarea acestui bun prin rectificarea

numelui proprietarului tabular, operată în baza încheierii din 17 februarie 1967,

echivalând cu o veritabilă preluare fără titlu, abuzivă, cu nerespectarea

dispozițiilor art. 37, art. 38 și art. 39 din Decretul nr. 177/1948 și a

dispozițiilor art. 17, art. 45, art. 46 și art. 126 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Potrivit art. 38

și art. 39 din Decretul nr. 177/1948, trecerile de la un cult la altul sau

părăsirea unui cult sunt liber consimțite, or, în speță, trecerea de la un cult

la altul s-a făcut forțat. Totodată, transmisiunea dreptului de proprietate de

la reclamantă la pârâtă, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 45 - 46 din

Decretul-Lege nr. 115/1938, în sensul că înscrierea dreptului de proprietate nu

s-a făcut pe baza declarației exprese a celui al cărui drept a fost strămutat,

de consimțire la înscrierea noului proprietar. Prin urmare, titlul în temeiul

căruia s-a efectuat înscrierea de carte funciară nu a fost valabil, la data

când s-a făcut această înscriere, încât, potrivit art. 34 lit. a) din Legea nr.

7/1996, este întemeiată acțiunea în rectificarea intabulării în cartea funciară

în ceea ce privește imobilul cu nr. top 11/b/2.

Recursul și

hotărârea instanței de recurs în al doilea ciclu procesual.

Împotriva Deciziei

nr. 769/ A din 12 septembrie 2014 a declarat recurs pârâta P.O.R. Bocșa,

solicitând admiterea recursului, modificarea parțială a deciziei recurate în

sensul respingerii cererii Parohiei Greco Catolice Bocșa de a se constata

nulitatea încheierii de C.F. din 17 februarie 1967 și a respingerii cererii de

rectificare a C.F. Bocșa cu privire la parcela cu casă, curte și grădină, în

suprafață de 4.068 mp.

Recurenta invocă

aplicarea greșită a legii și susține că titlul în baza căruia

lăcașurile de cult, casele parohiale și terenurile aferente acestora au trecut

din proprietatea cultului greco - catolic în proprietatea cultului ortodox a

fost legea - Decretul nr. 177/1948. Faptul că prin Decretul nr. 358/1948 s-a

constatat că Biserica Greco Catolică încetează a mai exista nu a fost decât

condiția aplicării Decretului nr. 177/1948, dar, titlul în baza căruia a operat

transferul dreptului de proprietate este legea.

În ceea ce privește

controlul legalității înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate cu motivarea

că s-a rectificat numele proprietarului fără a fi respectate dispozițiile

Decretului nr. 177/1948, susține că cererea de rectificare este tardivă,

fiind formulată în anul 2010.

Aprecierea

temeiniciei sau a netemeiniciei unei cereri de rectificare de carte funciară

vizează exclusiv temeinicia sau netemeinicia titlului în baza căruia a fost

operată acea notare în cartea funciară.

O altă critică a

recurentei vizează neaplicarea legislației actuale în domeniu și anume

Decretul Lege nr. 136/1990. Clarificarea/stabilirea regimului juridic al

lăcașelor de cult și a caselor parohiale se stabilește exclusiv conform

prevederilor acestui act normativ. Acest fapt este confirmat și de legislația

ulterioară, care exceptează de la reglementare lăcașele de cult și casele

parohiale. Stabilirea regimului juridic al acestor imobile se poate realiza

doar în raport de voința membrilor comunității locale și de interesele

acestora, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind

constantă în acest sens.

Astfel, când se

analizează valabilitatea titlului care a stat la baza înscrierii în cartea

funciară a dreptului de proprietate al B.O.R., pe lângă faptul că acest titlu

este legea, mai trebuie analizat și regimul juridic al acestor imobile cu

destinație absolut specială, în funcție de legislația actuală. Deși din probele

existente la dosar rezultă că în localitatea Bocșa numărul credincioșilor

ortodocși este mult mai mare decât cel al credincioșilor greco- catolici,

instanța de apel nu a luat în considerare acest aspect.

Astfel, instanța de

apel a aplicat în mod greșit legea, cel puțin prin omisiunea de a analiza

raportul juridic dedus judecății prin prisma textelor de lege aplicabile, care

au fost invocate de către reclamantă chiar prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus

judecății, considerând că acesta este altceva decât legea (Decretul nr. 177/1948),

făcând o apreciere a „temeiniciei procedurii de carte funciară" și nu

actului translativ de proprietate.

Recursul este fondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Curtea apreciază că

instanța de apel a făcut o interpretare greșită a legii aplicabile

atunci când a dispus rectificarea cărții funciare, motiv de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură de la 1865, fără a se poate

reține și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865.

În ce privește

excepția de tardivitate a cererii de rectificare a cărții funciare,

Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită. Înscrierea în cartea funciară

s-a făcut în baza Decretului Lege nr. 115/1938 iar, potrivit art. 39 rap. la art.

34 pct. 3 din acest act normativ, cererea de rectificare a unei înscrieri este

imprescriptibilă, art. 34 din Legea nr. 7/1996 nefiind incident.

Cererea a fost însă

admisă greșit, ca efect al interpretării și aplicării eronate a

dispozițiilor legale incidente de către instanța de apel.

Titlul Bisericii

Ortodoxe care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, conform încheierii din

17 februarie 1967, a fost Decretul nr. 358/1948 prin care cultul Greco Catolic

a fost scos în afara legii, fiindu-i retrasă recunoașterea, potrivit art. 13

din Decretul nr. 177/1948. Potrivit Decretului nr. 358/1948, averea acestui

cult, cu excepția averii fostelor parohii, a trecut de drept, în puterea

legii, la stat. Averea fostelor parohii, în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948

a trecut, tot de drept, la cultul la care au aderat credincioșii. Deci

transferul proprietății casei parohiale cu curte și grădină în suprafață

de 4.068 mp, de la Cultul Greco Catolic la Cultul Ortodox a operat în puterea

legii, odată cu trecerea credincioșilor la Cultul Ortodox. Ca urmare, în

mod legal s-a operat înscrierea în cartea funciară potrivit Încheierii nr. 81//17

februarie 1967.

Articolul 37 din

Decretul nr. 177/1948 nu prevede că doar trecerea de bună voie a

credincioșilor de la un cult la altul are ca efect transmiterea

proprietății de la cultul părăsit la cel adoptat, cum greșit a

apreciat instanța de apel. Textul este în egală măsură aplicabil și

atunci când unui cult i s-a retras recunoașterea potrivit art. 33 din

același act normativ, iar credincioșii au fost nevoiți să adere la un alt

cult.

Prin abrogarea

Decretului nr. 358/1948 și recunoașterea Cultului Greco Catolic în

1990, Conform Decretului nr. 126/1990, bunurile aparținând caselor

parohiale nu revin de drept în proprietatea Cultului Greco Catolic. Potrivit art.

3 din Decretul nr. 126/1990, situația juridică a locașurilor de cult

și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Greco Catolice

și au fost preluate de B.O.R., se va stabili de o comisie mixtă, formată

din reprezentanții clericali ai celor două culte religioase, ținând

seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin

aceste bunuri. Alin. (2) al textului reglementează modul cum se va notifica

și întruni comisia precum si modul în care partea nemulțumită se

poate adresa instanței. Nu se poate admite că, efectul abrogării Decretului

nr. 358/1948 prin Decretul Lege nr. 9/1989 și al recunoașterii Bisericii

Greco-Catolice, este acela că bunurile aparținând caselor parohiale revin

de drept în proprietatea acestui cult și cu atât mai puțin poate fi

admisă teza potrivit căreia bunurile nu au ieșit niciodată din proprietatea

acestui cult.

În cauză, reclamanta

nu a urmat procedura prevăzută de art. 3 din Decretul 126/1990 ci a solicitat

anularea încheierii de carte funciară și rectificarea cărții funciare

deși înscrierea dreptului a operat conform legii în vigoare la acel moment

iar situația actuală nu impune rectificarea, condițiile de existentă

a dreptului înscris nefiind schimbate și nici efectele actului juridic în

temeiul căruia s-a făcut înscrierea nefiind încetate.

Oricum, nu prin

acțiunea de anulare a întabulării și de rectificare a cărții funciare

se putea constata revenirea credincioșilor la vechiul cult, ci printr-o

acțiune distinctă, de drept comun, ce putea fi întemeiată pe art. 3 din

Decretul 126/1990.

Cum corect a

reținut prima instanță, prin actele normative adoptate după anul 1989

s-a recunoscut B.R.U. cu Roma Greco-Catolică dreptul de a solicita în justiție

restituirea bunurilor proprietatea sa, preluate abuziv, dacă acesta

situație nu va fi rezolvată amiabil în cadrul comisiilor constituite în

condițiile art. 2 și 3 din Decretul nr. 126/1990 însă, exercitarea

acestui drept nu poate face abstracție de cadrul legal prestabilit, de

procedurile și de condițiile impuse de acest act normativ.

Intabularea dreptului

B.O.R. în C.F. a com. Bocșa, cu efect constitutiv de drepturi reale, s-a

făcut în baza Legii cultelor nr. 177/1948 (art. 37 alin. (1)-(3), și cu

respectarea dispozițiilor acestei legi, care nu a fost contestat în

condițiile art. 37 alin. (4) și prin urmare, susținerea reclamantei

cu privire la inexistența vreunui titlu nu este întemeiată.

Astfel, soluția

instanței de apel s-a întemeiat pe o interpretare si aplicare greșită

a dispozițiilor legale aplicabile încât, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. de la 1865, se va admite recursul,

se va modifica Decizia recurată nr. 769/A

din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în sensul că se

va respinge apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică Bocșa

împotriva sentinței civile nr. 507 din 21 februarie 2014 a Tribunalului Sălaj,

care va fi menținută în totalitate.

Se va respinge, ca

nedovedită, cererea formulată de recurenta-pârâtă de acordare a cheltuielilor

de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta P.O.R. Bocșa împotriva Deciziei nr. 769/A din 12 septembrie

2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Modifică decizia

recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta Parohia

Greco-Catolică Bocșa împotriva sentinței civile nr. 507 din 21 februarie 2014 a

Tribunalului Sălaj, pe care o menține în tot.

Respinge, ca

nedovedită, cererea formulată de recurenta-pârâtă P.O.R. Bocșa, de acordare a

cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.