ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.R.M. - procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - pentru infracțiunile prev. de art. 208, 209, 246, 250, 261, 266 și 242 C. pen., prin aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. Pentru a dispune astfel, rezoluția a reținut că petenții B.V., B.I. și P.A. au făcut plângere penală împotriva magistratului procuror S.R.M. pentru infracțiunile mai sus enumerate.

În motivarea plângerii penale petenții au arătat că magistratul intimat care a efectuat urmărire penală în Dosarele nr. 109/P/2004, 331/P/2004, 367/P/2004 și 3/D/P/2005 a recurs la intimidări și amenințări la adresa petenților, învinuiți în cauzele respective și la adresa unor martori și experți; că a administrat probe în afara cadrului legal, a sustras înscrisuri depuse de învinuiți în dosare. Rezoluția atacată reține că dosarele sus menționate, instrumentate de procurorul intimat, au fost conexate în Dosarul nr. 5726/2004 al Tribunalului București, petenții din prezenta cauză fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de persoane, lipsire de libertate și alte infracțiuni de violență.

Mai reține rezoluția că susținerile făcute de petenți în plângerea penală împotriva magistratului nu sunt fondate. Se motivează că aducerea la cunoștință a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina petenților în dosarul în care au fost trimiși în judecată nu reprezintă amenințări, ci obligații ale magistratului. Nici referirea la extinderea cercetărilor și asupra altor membri ai familiilor petenților pentru implicare în activitatea infracțională nu reprezintă amenințare atunci când există indicii privind această situație. În rezoluție se motivează că în cauză nu există indicii cu privire la presupusa sustragere de înscrisuri depuse de petenți în cursul urmăririi penale.

Cu privire la înregistrările audio-video, probe în dosarul de urmărire penală al petenților, se reține că acestea au fost supuse cenzurii instanței care nu a decelat presiuni și constrângeri în efectuarea acestora. Referitor la plângerea lui B.I. privind sustragerea unei căruțe cu ocazia percheziției domiciliare se motivează că acel bun a fost ridicat în condițiile art. 100 și urm. C. proc. pen., fiind astfel exclusă infracțiunea de furt. Bunul n-a fost sustras, ci ridicat în vederea cercetărilor, iar părțile nemulțumite aveau cale de atac împotriva măsurii luate de procuror. Toate nemulțumirile petenților față de intimat, arătate în plângerea penală, au făcut obiectul cercetării judecătorești cu ocazia judecării cauzei în care au fost pronunțate hotărâri de condamnare pentru faptele ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, chiar dacă instanțele au făcut schimbări de încadrare juridică cu privire la unele fapte, se arată în rezoluția atacată.

Rezoluția motivează că dimpotrivă în cursul cercetării judecătorești în cauza penală ce a avut ca obiect tragerea la răspundere a actualilor petenți instanțele au reținut că inculpații au fost cei care au exercitat presiuni asupra unor martori sau părți vătămate pentru a-i determina să-și schimbe depozițiile. Față de aceste considerente, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.R.M. care a efectuat urmărirea penală în cauza privindu-i pe petenții din prezenta cauză. Rezoluția atacată a fost controlată în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 919/4465/II-2/2009 din 17 septembrie 2009, care a respins plângerea petenților.

Împotriva rezoluției de neurmărire penală au făcut plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen. petenții B.I., B.V. și P.A. În ședința publică din 12 martie 2010 petentul B.I. și-a retras plângerea, urmând a se lua act de declarația sa. Petenții B.V. și P.A. au cerut, în esență, admiterea plângerii împotriva rezoluției nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatului S.R.M., întrucât acesta din urmă a comis grave abuzuri împotriva lor în cursul efectuării anchetei penale în cauza în care i-a cercetat în calitate de procuror. Plângerea nu este fondată.

Din actele premergătoare aflate la dosarul cauzei nu rezultă că intimatul ar fi comis infracțiunile de care este acuzat de petenți. Este adevărat că procurorul a efectuat urmărirea penală într-o cauză în care aceștia au fost trimiși în judecată și condamnați definitiv. Cu ocazia cercetării judecătorești petenții au susținut în fața instanțelor că cercetarea procurorului a fost abuzivă, apărările lor fiind verificate de instanțe și înlăturate ca nesincere. Așa fiind, actuala plângere împotriva procurorului relevă că în realitate petenții sunt nemulțumiți pentru că urmare a activității profesionale efectuate de intimatul procuror aceștia au fost condamnați. Cercetarea prealabilă nu relevă că intimatul procuror a comis fapte de natură penală, acesta fiind obligat prin lege să efectueze urmărire penală împotriva persoanelor față de care există indicii că au comis fapte penale, astfel cum s-a întâmplat și în prezenta cauză.

Prin urmare, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea va lua act de retragerea plângerii formulate de petentul B.I. și va respinge ca nefondate plângerile formulate de petenții B.V. și P.A. împotriva rezoluției de neurmărire penală nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Va menține rezoluția atacată și-i va obliga pe petenți la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Ia act de retragerea plângerii formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii B.V. și P.A. împotriva aceleiași rezoluții. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2010.