ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1367/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 66/PI din 25 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva persoanei solicitate C.I., cu locuința efectivă în comuna Grădinari, satul Greoni, jud. Caraș-Severin și fără loc de muncă în prezent.

În baza art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută sentința penală nr. 121/2012 pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr. 105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) împotriva persoanei solicitate C.I., cu privire la pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare și la pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării. În baza art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus conversiunea pedepsei accesorii, anterior recunoscute, în pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

(interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei). În baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii. S-a dedus din pedeapsa principală de 10 luni (reprezentând 300 de zile) închisoare perioada executată în arest provizoriu începând cu data de 27 iulie 2011 până în data de 03 aprilie 2012 inclusiv (reprezentând 252 zile).

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu și a sumei de 41.61 lei în contul SC S.S. SRL Timișoara, reprezentând onorariu traducere. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, la data de 11 ianuarie 2013 sub nr. 43/59/2013, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva persoanei solicitate C.I., având ca obiect pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare aplicată de autoritățile spaniole pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

Față de persoana solicitată nu au fost luate măsuri privative de libertate, nici în fața procurorului și nici în procedura desfășurată în fața instanței. Persoana solicitată, cetățean român, a fost audiată de instanță la data de 15 ianuarie 2013 (fila 17), ocazie cu care aceasta a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent al mandatului european (Spania). Având în vedere poziția persoanei solicitate, în temeiul art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată instanța de fond a solicitat autorității judiciare emitente o copie certificată a hotărârii de condamnare și informații în legătură cu perioada executată.

Din documentele comunicate de autoritățile spaniole (copia certificată a sentinței penale nr. 121/2012 pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr. 105/2012, definitivă la data de 03 aprilie 2012, precum și fișa de lichidare a pedepsei) a rezultat că persoana solicitată a fost condamnată definitiv la data de 03 aprilie 2012 pentru delictul de încălcare a unei măsuri de protecție prevăzut de art. 468.2 C. pen. al Spaniei. În fapt, s-a reținut că persoana solicitată a încălcat ordinul de protecție instituit de către Judecătoria de Instrucție nr. 2 din Villarcayo în data de 19 aprilie 2010 în Dosarul nr. 15/2010, în sensul că în data de 27 iulie 2011, la orele 10.30, s-a îndreptat către domiciliul numitei G.F.C.

(deși cunoștea că avea interdicția de a se apropia la o distanță mai mică de 200 de metri de aceasta, de domiciliul ei, de locul de muncă sau de oricare alt loc în care s-ar putea afla și interdicția de a comunica cu ea prin orice fel de mijloace, aceste măsuri fiind în vigoare în acel moment) situat în localitatea Villasana de Mena din departamentul Burgos și a sunat de nenumărate ori la interfon cerând să îi aducă copiii ca să se plimbe cu ei. G.F. nu a acceptat, iar I.C. a început să lovească cu putere interfonul. În momentul în care sus-numitul a fost arestat de către agenții de la Garda Civilă acesta se afla la barul „R." din Villasana de Mena, știind că acest local se afla la o distanță mai mică de 200 de metri de domiciliul lui G.F.C.

Persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă principală de 10 (zece) luni închisoare și la pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării, iar din pedeapsa principală, a executat în arest provizoriu 252 de zile în intervalul 27 iulie 2011 - 03 aprilie 2012, rămânând un rest de executat de 48 de zile. Verificând condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond a constatat că fapta, astfel cum a fost reținută în sentința de condamnare, este prevăzută ca infracțiune și de legea română, fiind incriminată de art. 271 C. pen. sub denumirea de nerespectarea hotărârilor judecătorești.

În același timp, s-a constatat incidența motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare emis în scopul executării pedepsei cu închisoarea, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana solicitată, cetățean român, a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent al mandatului european.

Instanța de fond a apreciat că se impune reținerea acestui motiv de refuz al executării și respingerea solicitării de predare, în raport de următoarele motive: intervalul redus de timp ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată (48 de zile), starea actuală de sănătate a persoanei solicitate (din actele medicale depuse la dosar, care se coroborează, cu susținerile persoanei solicitate și ale soției acestuia audiată în cauză, rezultă că acesta are în prezent o infirmitate fizică - invaliditate de gradul 2, deplasându-se într-un scaun cu rotile, urmare a unui traumatism suferit la sfârșitul anului 2012 în cadrul unui accident de circulație), situația familială (condamnatul, soția acestuia - victima infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat în Spania - și cei doi copiii minori locuiesc și se gospodăresc împreună, întorcându-se în România în octombrie 2012). S-a constatat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, impunându-se recunoașterea sentinței penale nr. 121/2012 pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos -Spania în Dosarul nr. 105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) împotriva numitului C.I., cu privire la pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare și la pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării.

De asemenea, s-a mai apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, se impune conversiunea pedepsei accesorii anterior recunoscute în pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei), și, în baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004, republicată, se impune emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și punerea în libertate, pe motive medicale, arătând că starea de sănătate și infirmitatea fizică, nu-i permit continuarea executării pedepsei în penitenciar. Analizând cauza, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară, prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al U.E. solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Acest mandat se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce statornicit de dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 și trebuie să cuprindă informațiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004. Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, fiind sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva numitului C.I., instanța de fond a procedat conform dispozițiilor art. 96 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.

Apreciind corect incidența motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată - față de declarația persoanei solicitate că se opune predării, timpul scurt ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată și starea precară de sănătate a persoanei solicitate - instanța de fond, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 121/2012 pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr. 105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) prin care persoanei solicitate C.I.

i-a fost aplicată pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare și pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond a dispus conversiunea pedepsei accesorii anterior recunoscute în pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și, în baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004 republicată, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu există temeiuri de casarea a hotărârii instanței de fond, aceasta fiind este legală și temeinică.

În ceea ce privește solicitarea formulată de recurentul persoană solicitată, de a fi pus în stare de libertate, pe motive medicale, Înalta Curte constată că nu poate fi analizată în actualul cadru procesual, aspectele menționate putând fi invocate în fața instanței de executare. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.I. împotriva sentinței penale nr. 66/PI din 25 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2013.