ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1367/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 66/PI din 25 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată,

s-a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, având ca obiect executarea mandatului european de arestare emis de

Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva persoanei solicitate

C.I., cu locuința efectivă în comuna Grădinari, satul Greoni, jud.

Caraș-Severin și fără loc de muncă în prezent.

În baza art. 98 alin. (3) din Legea

nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută sentința penală nr. 121/2012

pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr.

105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) împotriva persoanei solicitate

C.I., cu privire la pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare și la

pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de

sufragiu pasiv pe durata condamnării.

În baza art. 159 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004, republicată, s-a dispus conversiunea pedepsei accesorii, anterior

recunoscute, în pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. (interzicerea

dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la

terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de

pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării

pedepsei).

În baza art. 98 alin. (3) teza ultimă

din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului

de executare a pedepsei închisorii.

S-a dedus din pedeapsa principală de

10 luni (reprezentând 300 de zile) închisoare perioada executată în arest

provizoriu începând cu data de 27 iulie 2011 până în data de 03 aprilie 2012

inclusiv (reprezentând 252 zile).

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 200 lei din

fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, reprezentând

onorariul avocatului desemnat din oficiu și a sumei de 41.61 lei în contul SC

S.S. SRL Timișoara, reprezentând onorariu traducere.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara,

secția penală, la data de 11 ianuarie 2013 sub nr. 43/59/2013, s-a solicitat

punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria

penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva persoanei solicitate C.I., având ca

obiect pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare aplicată de autoritățile spaniole

pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

Față de persoana solicitată nu au fost

luate măsuri privative de libertate, nici în fața procurorului și nici în

procedura desfășurată în fața instanței.

Persoana solicitată, cetățean român, a

fost audiată de instanță la data de 15 ianuarie 2013 (fila 17), ocazie cu care

aceasta a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent al

mandatului european (Spania).

Având în vedere poziția persoanei

solicitate, în temeiul art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004

republicată instanța de fond a solicitat autorității judiciare emitente o copie

certificată a hotărârii de condamnare și informații în legătură cu perioada

executată.

Din documentele comunicate de

autoritățile spaniole (copia certificată a sentinței penale nr. 121/2012

pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania în Dosarul nr.

105/2012, definitivă la data de 03 aprilie 2012, precum și fișa de lichidare a

pedepsei) a rezultat că persoana solicitată a fost condamnată definitiv la data

de 03 aprilie 2012 pentru delictul de încălcare a unei măsuri de protecție

prevăzut de art. 468.2 C. pen. al Spaniei.

În fapt, s-a reținut că persoana

solicitată a încălcat ordinul de protecție instituit de către Judecătoria de

Instrucție nr. 2 din Villarcayo în data de 19 aprilie 2010 în Dosarul nr.

15/2010, în sensul că în data de 27 iulie 2011, la orele 10.30, s-a îndreptat

către domiciliul numitei G.F.C. (deși cunoștea că avea interdicția de a se

apropia la o distanță mai mică de 200 de metri de aceasta, de domiciliul ei, de

locul de muncă sau de oricare alt loc în care s-ar putea afla și interdicția de

a comunica cu ea prin orice fel de mijloace, aceste măsuri fiind în vigoare în

acel moment) situat în localitatea Villasana de Mena din departamentul Burgos

și a sunat de nenumărate ori la interfon cerând să îi aducă copiii ca să se

plimbe cu ei. G.F. nu a acceptat, iar I.C. a început să lovească cu putere

interfonul. În momentul în care sus-numitul a fost arestat de către agenții de

la Garda Civilă acesta se afla la barul „R." din Villasana de Mena, știind

că acest local se afla la o distanță mai mică de 200 de metri de domiciliul lui

G.F.C.

Persoana solicitată a fost condamnată

la o pedeapsă principală de 10 (zece) luni închisoare și la pedeapsa accesorie

de dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe

durata condamnării, iar din pedeapsa principală, a executat în arest provizoriu

252 de zile în intervalul 27 iulie 2011 - 03 aprilie 2012, rămânând un rest de

executat de 48 de zile.

Verificând condiția dublei incriminări,

prevăzută de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de

fond a constatat că fapta, astfel cum a fost reținută în sentința de

condamnare, este prevăzută ca infracțiune și de legea română, fiind incriminată

de art. 271 C. pen. sub denumirea de nerespectarea hotărârilor judecătorești.

În același timp, s-a constatat

incidența motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de

arestare emis în scopul executării pedepsei cu închisoarea, prevăzut de art. 98

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că

persoana solicitată, cetățean român, a declarat că refuză să execute pedeapsa

în statul membru emitent al mandatului european.

Instanța de fond a apreciat că se

impune reținerea acestui motiv de refuz al executării și respingerea solicitării

de predare, în raport de următoarele motive: intervalul redus de timp ce a mai

rămas de executat din pedeapsa aplicată (48 de zile), starea actuală de

sănătate a persoanei solicitate (din actele medicale depuse la dosar, care se

coroborează, cu susținerile persoanei solicitate și ale soției acestuia audiată

în cauză, rezultă că acesta are în prezent o infirmitate fizică - invaliditate

de gradul 2, deplasându-se într-un scaun cu rotile, urmare a unui traumatism

suferit la sfârșitul anului 2012 în cadrul unui accident de circulație),

situația familială (condamnatul, soția acestuia - victima infracțiunii pentru

care acesta a fost condamnat în Spania - și cei doi copiii minori locuiesc și

se gospodăresc împreună, întorcându-se în România în octombrie 2012).

S-a constatat că, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art. 98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004,

republicată, impunându-se recunoașterea sentinței penale nr. 121/2012

pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos -Spania în Dosarul nr. 105/2012

(definitivă la data de 03 aprilie 2012) împotriva numitului C.I., cu privire la

pedeapsa principală de 10 (zece) luni închisoare și la pedeapsa accesorie de

dezabilitare specială pentru exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata

condamnării.

De asemenea, s-a mai apreciat că, în

conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

republicată, se impune conversiunea pedepsei accesorii anterior recunoscute în

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. (interzicerea dreptului de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice din momentul în care

hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării

pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la

împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei), și, în baza art.

98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004, republicată, se impune

emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs persoana solicitată C.I., solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței și punerea în libertate, pe motive medicale,

arătând că starea de sănătate și infirmitatea fizică, nu-i permit continuarea

executării pedepsei în penitenciar.

Analizând cauza, sub toate aspectele

de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din

Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie

judiciară, prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al

U.E. solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei

persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei

pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Acest mandat se execută pe baza

principiului recunoașterii și încrederii reciproce statornicit de dispozițiile

Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 și trebuie să

cuprindă informațiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta

Curte constată că, fiind sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara cu executarea mandatului european de arestare emis de către

Judecătoria penală nr. 3 din Burgos - Spania împotriva numitului C.I., instanța

de fond a procedat conform dispozițiilor art. 96 și următoarele din Legea nr.

302/2004, republicată.

Apreciind corect incidența motivului

facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de

art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată - față de

declarația persoanei solicitate că se opune predării, timpul scurt ce a mai

rămas de executat din pedeapsa aplicată și starea precară de sănătate a

persoanei solicitate - instanța de fond, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 302/2004 republicată, a respins sesizarea formulată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În conformitate cu dispozițiile art.

98 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoașterea

sentinței penale nr. 121/2012 pronunțată de Judecătoria penală nr. 3 din Burgos

- Spania în Dosarul nr. 105/2012 (definitivă la data de 03 aprilie 2012) prin

care persoanei solicitate C.I. i-a fost aplicată pedeapsa principală de 10

(zece) luni închisoare și pedeapsa accesorie de dezabilitare specială pentru

exercitarea dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru

săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond a

dispus conversiunea pedepsei accesorii anterior recunoscute în pedeapsa accesorie

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a C. pen. și, în baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr.

302/2004 republicată, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

În raport de considerentele expuse,

Înalta Curte constată că nu există temeiuri de casarea a hotărârii instanței de

fond, aceasta fiind este legală și temeinică.

În ceea ce privește solicitarea

formulată de recurentul persoană solicitată, de a fi pus în stare de libertate,

pe motive medicale, Înalta Curte constată că nu poate fi analizată în actualul

cadru procesual, aspectele menționate putând fi invocate în fața instanței de

executare.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată C.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei,

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată C.I. împotriva sentinței penale nr. 66/PI din

25 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul persoană solicitată

la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

aprilie 2013.