ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2652/2013

Asupra recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 262/R din 25 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare

declarată de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Oradea împotriva deciziei

penale nr. 284/R din 13 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, cheltuielile

judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut că prin contestația la executare formulată de Biroul

Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, prin judecător delegat, s-au

arătat următoarele:

Prin sentința penală nr. 1747 din 2

decembrie 2011 a Judecătoriei Oradea, Dosar nr. 314/271/2010, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 284/R din 13 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, îndreptată prin încheierea din 14 martie 2012, a fost condamnat

inculpatul C.I.Z., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de

art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 13 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a ocupa vreo funcție de conducere sau

administrare în cadrul vreunei societăți comerciale).

În baza art. 65 alin. (2) și art. 66

C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea pe

o perioadă de 7 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat și a dreptului de a ocupa vreo funcție de conducere sau administrare în

cadrul vreunei societăți comerciale prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și c) C. pen., pedeapsă complementară a cărei executare începe după executarea

pedepsei principale.

Inițial, prin sentința penală nr. 1747

din 2 decembrie 2011, Judecătoria Oradea a hotărât:

I. În baza art. 11 lit. b) din Legea

nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.I.Z., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare;

În

baza art. 25 raportat la art. 293 C. pen., a condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare;

În

baza art. 33 lit. a)-art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au

contopit aceste pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a ocupa vreo funcție de conducere

sau administrare în cadrul vreunei societăți comerciale).

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 66 C. pen., s-a dispus

aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 7 ani

a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului

de a ocupa vreo funcție de conducere sau administrare în cadrul vreunei societăți

comerciale prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pedeapsă

complementară a cărei executare începe după executarea pedepsei principale.

Prin minuta deciziei penale nr. 284/R/2010

pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 13 martie 2012, aflată la dosarul

Curții de Apel Oradea, s-a dispus după cum urmează:

A fost admis recursul penal declarat de

către inculpatul C.I.Z. împotriva sentinței penale nr. 1747 din 2 decembrie 2011

pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost casează și modifică în sensul că:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă

de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepse individuale.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C.

proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen. raportat

la art. 293 C. pen. și art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței recurate.

Prin încheierea penală din 14 martie 2012

emisă de Curtea de Apel în Dosarul nr. 314/271/2010, s-a dispus după cum urmează:

A fost admisă cererea de îndreptare a erorii

materiale strecurate în minuta deciziei penale nr. 284/R din 13 martie 2012 a acestei

instanțe, în sensul că, la alin. (3) al minutei, în loc de „în baza art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută

și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 C. pen. și art. 11 lit. b)

din Legea nr. 87/1994 modificată prin Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13

C. pen.”, se va citi „în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit.

g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat

la art. 293 C. pen.”

Față de cele ce preced, s-a solicitat instanței

de executare, conform art. 419 alin. (2) C. proc. pen., să se pronunțe cu privire

la legalitatea deciziei Curții de Apel Oradea nr. 284/R din 13 martie 2012 și a

mandatului de executare a pedepsei emis la data 16 martie 2012 pe seama condamnatului

C.I.Z., apreciindu-se că există nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută.

Prin sentința penală nr. 489 din 29

martie 2012 a Judecătoriei Oradea, Dosar nr. 5632/271/2012, s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel

Oradea.

Prin sentința penală nr. 69/P din 30

mai 2012 a Curții de Apel Oradea, Dosar nr. 5632/271/2012, s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei

Oradea și s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență constatat.

Prin încheierea penală nr. 1215 din 6

septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 5632/271/2012,

s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul C.I.Z. în

favoarea Curții de Apel Oradea, reținându-se că în speță este incident cazul de

contestație prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen. întrucât există o nelămurire

cu privire la condamnarea numitului C.I.Z., în condițiile în care minuta deciziei

pronunțate în data de 13 martie 2012 cuprindea dispoziții de încetare a procesului

penal pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina condamnatului, iar prin încheierea

din 14 martie 2012 s-a îndreptat eroarea materială din respectiva minută în sensul

încetării procesului penal doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat

la art. 239 C. pen.

Prin sentința penală nr. 1548 din data

de 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 6352/1/2012,

s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5632/271/2012*

al Curții de Apel Oradea la Curtea de Apel Cluj.

Analizând contestația la executare formulată

de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Oradea, Curtea de Apel Cluj a reținut

că, potrivit prevederilor art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării

hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În

speță, s-a constatat că nu există vreo nelămurire cu privire

la ceea ce trebuie pus în executare, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei

Oradea emițând la data de 16 martie 2012 mandat de executare a pedepsei închisorii

de 3 ani și 6 luni, la care a fost condamnat C.I.Z. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 13 C. pen. (Dosar nr. 5632/271/2012 al Judecătoriei Oradea).

De asemenea, s-a constatat că nu există

vreo împiedicare la executare, câtă vreme împotriva deciziei penale nr. 284/R

din 13 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, îndreptată prin încheierea din 14

martie 2012 a aceleiași instanțe, nu a fost exercitată vreo cale de atac prevăzute

de lege și câtă vreme respectiva decizie nu a fost modificată.

S-a reținut că împiedicările la executare,

în sensul art. 461 lit. c) C. proc. pen., nu privesc cuprinsul dispozitivului unei

hotărâri judecătorești, fie acesta și îndreptat printr-o încheiere de îndreptare

a erorii materiale, hotărâre intrată în autoritatea lucrului judecat.

Totodată, a fost avut în vedere că, în

cazul unei contestații la executare, nu se verifică legalitatea și temeinicia unei

hotărâri penale definitive, ci se soluționează numai incidentele ce pot apărea cu

ocazia executării hotărârii.

În

ceea ce privește contestația la executare, s-a mai reținut

că aceasta nu reprezintă o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive și pe

această cale nu poate fi examinată legalitatea deciziei Curții de Apel Oradea

nr. 284/R din 13 martie 2012 ori a mandatului de executare a pedepsei emis la data

16 martie 2012 de Judecătoria Oradea, astfel cum a solicitat Biroul Executări Penale

din cadrul Judecătoriei Oradea.

Pentru considerentele prezentate, în baza

art. 461 lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare

declarată de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Oradea împotriva deciziei penale

nr. 284/R din 13 martie 2012 a Curții de Apel Oradea.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul C.I.Z.,

dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data

de 25 martie 2013.

La termenul din data de 9 septembrie 2013,

reprezentantul Ministerului Public a învederat că înțelege să-și retragă recursul

declarat în cauză.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte va lua act de declarația de retragere a recursului promovat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 262/R din 25 februarie

2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

La același termen, Înalta Curte, din oficiu,

a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul C.I.Z.

împotriva deciziei penale anterior menționate.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public și ale apărătorului ales al recurentului intimat inculpat au fost consemnate

în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul C.I.Z. este inadmisibil

pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii

procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin

art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen.

a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele

aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile

susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate

împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești

nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În

speță, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale

nr. 262/R din 25 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea

principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție,

ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I.Z.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 262/R

din 25 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de inculpatul C.I.Z. împotriva aceleiași decizii.

Obligă

recurentul intimat inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.