ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3402/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 iulie 2007, reclamantul C.L.M. Cluj – Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu, pârâta SC S.A. SRL să se constate că aceasta este proprietar a unei construcții provizorii tip gheretă, în suprafață de 51 mp situată în Cluj Napoca B-dul 21 Decembrie 1989 și ocupă domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca fără autorizație de construire, pârâta să fie obligată la plata sumei de 86.635,92 Ron reprezentând taxa de ocupare abuzivă a domeniului public, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a depus o precizare de acțiune la data de 25 noiembrie 2007 prin care a solicitat să se constate că pârâta ocupă fără titlu legal terenul din B-dul 21 Decembrie 1989 domeniul public.

Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 5731 din 6 decembrie 2007, a admis excepția inadmisibilității petitului întâi al cererii și l-a respins, ca inadmisibil; a respins, ca neîntemeiat, petitul al doilea al cererii, așa cum a fost precizat și a obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 45 din 10 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut, în considerentele deciziei, că primul capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., a fost în mod corect respins, ca inadmisibil, întrucât acesta viza constatarea unei stări de fapt, respectiv ocuparea temporară a domeniului public de către pârâtă cu o construcție provizorie tip gheretă, deși reclamantul avea la îndemână calea acțiunii în realizare.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că față de natura fiscală a obligației, procedura de realizare a creanței este stabilită de codul de procedură fiscală O.G. nr. 92/2003 cu completările și modificările ulterioare. Împotriva acestei decizii reclamantul C.L.M. Cluj – Napoca a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată. A susținut recurentul că intimatei-pârâte i s-a emis abonamentul nr. 303 prin care s-a obligat să achite taxa pentru utilizarea temporară a locurilor publice conform art. 283 din Legea nr. 571/2003 obligație pe care a îndeplinit-o numai până la 18 iunie 2004. Recurentul a invocat dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din O.G.

nr. 92/2003 care îi dă dreptul de a percepe impozite, taxe și alte contribuții și a susținut că în mod greșit instanța de apel i-a respins acțiunea și a apreciat că se tinde la obținerea unui titlu pe calea justiției. Față de dispozițiile art. 141 alin. (1) – (2) din O.G. nr. 92/2003 recurentul a arătat că este titularul unui drept de creanță fiscală și instanța de apel în mod greșit a apreciat că se tinde la obținerea unui titlu executoriu pe cale justiției, întrucât abonamentul emis pentru ocuparea domeniului public ajuns la scadență prin expirarea termenului de plată, reprezintă titlu în baza căruia pârâta poate fi obligată la plata taxei restante. Prin întâmpinare intimata-pârâtă SC S.A.

SRL a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect instanța de apel a reținut că față de natura fiscală a obligației procedura de realizare a creanței este stabilită de codul de procedură fiscală și reclamantul poate emite titluri executorii fără a fi necesară obținerea unui titlu pe cale justiției. Recursul reclamantului nu este fondat. Deși au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În susținerea recursului, nu s-a arătat în ceea ce privește art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care este actul juridic a cărui natură sau înțeles au fost schimbate de instanță. Susținerea reclamantului întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind pronunțarea de către instanța de apel a hotărârii recurate cu încălcarea prevederilor legale din materia fiscală va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.

Critica recurentei că pârâta nu și-a îndeplinit obligația fiscală rezultată din utilizarea temporară a domeniului public și pentru care aceasta a solicitat și emiterea abonamentului nr. 303 nu este întemeiată. Astfel, potrivit art. 283 din Legea nr. 571/2003 „consiliile locale pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice”. În speță, nu sunt aplicabile aceste prevederi legale deoarece nu s-a dovedit caracterul provizoriu al construcției din litigiu, aceasta fiind o construcție fixă, tip gheretă profile metalice și pereți din beton cu fundație”.

Aceasta rezultă din certificatul de urbanism nr. 3473 din 17 iunie 2002 și din considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nr. 3395 din 31 octombrie 2007 prin care în urma admiterii recursului declarat de pârâtă, s-a modificat decizia instanței de apel a fost schimbată sentința instanței de fond în sensul că s-a admis în parte acțiunea pârâtei din litigiul dedus judecății și reclamantul C.L.M. Cluj - Napoca a fost obligat să încheie contractul de concesiune privind terenul de sub construcție (din litigiu) prin negociere directă. Afirmația recurentei că instanța de apel a apreciat în mod greșit că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) și art. 141 alin. (1) – (2) din O.G.

nr. 92/2003, că se urmărește obținerea unui titlu pe calea justiției, nu pot fi reținute pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 „creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal constând în dreptul de a percepe impozite, taxe și alte contribuții ce constituie venituri ale bugetului general”. Art. 141 alin. (1) și (2) din același act normativ, prevede că „titlurile de creanță devin titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege”. În raport de aceste prevederi legale recurentul-reclamant nu poate să obțină un titlu executoriu prin acțiunea dedusă judecății întrucât față de natura fiscală a taxei de utilizare a terenului în cazul construcției provizorii, reclamantul care invocă că este titular al unui drept de creanță poate emite un titlu de creanță în acest sens.

Pentru toate aceste considerente, în mod corect instanța de apel a reținut că procedura de realizare a creanței este prevăzută de codul fiscal, iar abonamentele invocate de recurent ca fiind titlu în baza cărora intimata poate fi obligată la plata taxei restante au avut termen de valabilitate numai până în luna iunie 2007. Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul declarat de reclamant. Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.L.M. CLUJ, împotriva deciziei civile nr. 45/2008 din 10 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurentul reclamant C.L.M. Cluj la 1000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.