ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr. 12845 din 25 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC

D.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC S.G.R. SA prin care a solicitat să se

constate nulitatea absolută a clauzelor arbitrale cuprinse în contractele de

mandat nr. 3/1997 și 3/2000 și în contractul de transport GPL nr. AAM01/12

septembrie 2001.

Pentru a dispune

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a justificat nici o cauză de

nevalabilitate a clauzelor compromisorii. Acestea nu contravin vreunei norme ce

ocrotește un interes public, de vreme ce însăși legea (art. 340, 343 – 343

4

C. proc. civ.) prevede posibilitatea încheierii unei înțelegeri prin care

părțile stabilesc să supună arbitrajului litigiile dintre ele.

Nu este lezat nici

liberul acces la justiție, întrucât încheierea unei convenții arbitrale nu

exclude accesul la justiție consacrat constituțional și realizabil pe calea

acțiunii în anulare împotriva hotărârii organului arbitral, care de altfel este

o autoritate jurisdicțională ce utilizează în activitatea de soluționare a

litigiilor reguli similare celor după care se înfăptuiește justiția.

Apelul declarat de

reclamanta SC D.T. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 12845 din 12

noiembrie 2004 a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 558 din 8

iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

În argumentarea

hotărârii instanța de apel a reținut că, clauzele compromisorii (art. 12, 16 și

8 din cele trei contracte) au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 340,

343 – art. 343

3

C. proc. civ.

Pentru a se aplica,

însă, sancțiunea nulității absolute, trebuie respectate dispozițiile art. 1169 C.

civ., în sensul că, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o

dovedească. În speța de față, apelanta reclamantă nu a făcut dovada în

condițiile art. 1169 C. civ., a cauzelor de nulitate absolută invocate, astfel

că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.

În ceea ce privește

dreptul la un proces echitabil invocat de apelantă, în condițiile în care cele

trei contracte și clauze compromisorii au fost încheiate cu respectarea

dispozițiilor art. 948 C. civ. și art. 340 C. proc. civ., iar apelanta nu a

sesizat Curtea de Arbitraj, iar tribunalul arbitral nu a fost constituit și

nici procedura arbitrală declanșată, nu se poate vorbi despre încălcarea

dreptului la un proces echitabil.

În consecință,

instanța de fond în mod corect, a respins acțiunea ca nefondată, clauzele

compromisorii fiind încheiate cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 346 C.

proc. civ., Curtea de Arbitraj având un regulament propriu și reguli proprii de

procedură arbitrală pe care părțile le-au acceptat prin încheierea celor trei

contracte și a clauzelor compromisorii.

Împotriva deciziei

instanței de apel reclamanta SC D.T. SRL Podari a declarat recurs la data de 1

august 2005, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii apelului, iar pe fond admiterea acțiunii precizate.

În argumentarea

motivelor de recurs reclamanta a susținut că instanța de apel nu a avut în

vedere raporturile apropiate dintre S.G.R. SA și SCA S. și A. și mai ales

funcția avută de avocat S.V. ca arbitru al Curții de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a

Municipiului București.

Totodată, recurenta

critică ilegalitatea hotărârii atacate prin motivarea inexactă a instanței de

fond și apoi preluată de instanța de apel fiind de fapt o reproducere a

argumentelor invocate de SCA S.A.”.

În aceste condiții

arată recurenta, nu este de conceput ca o clauză compromisorie să producă

efecte și pe cale de consecință, să se ajungă la soluționarea litigiului în

fața tribunalului arbitral, atâta vreme cât ea încalcă bunele moravuri și

dreptul la un proces echitabil.

În același sens

recurenta motivează că nu se poate susține că în fața tribunalului arbitral

s-ar putea realiza pentru SC D.T. SRL un proces echitabil, în condițiile în

care titularul firmei de avocatură care acordă asistență juridică permanentă

intimatei SC S.G.R. este unul dintre judecătorii instanței arbitrale.

La termenul din data

de 22 mai 2008, reprezentantul recurentei-reclamante a solicitat să se ia act

de renunțarea la judecată, depunând în acest sens, la dosarul de recurs,

declarația formulată de SC T.I. SRL (denumită anterior SC D.T. SRL)

autentificată sub nr. 1450 din data de 20 mai 2008 de către B.N.P.A. B.A., prin

care a învederat instanței că solicită să se ia act de renunțarea la judecata

cererii de recurs.

Înalta Curte a luat

în examinare cererea formulată de recurenta reclamantă în temeiul art. 246 C.

proc. civ. și a reținut.

Potrivit art. 246 C.

proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecății,

în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie

verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

În speță, manifestarea

de voință a recurentei în sensul de a renunța la judecarea cererii de recurs,

reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii

instanței.

În consecință, Înalta

Curte, având în vedere cererea formulată de către recurentă, apreciază

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ., privind renunțarea

la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea

la judecata recursului declarat de reclamanta SC D.T. SRL Podari împotriva

deciziei comerciale nr. 558 din 8 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 mai 2008.