ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12845 din 25 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC D.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC S.G.R. SA prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor arbitrale cuprinse în contractele de mandat nr. 3/1997 și 3/2000 și în contractul de transport GPL nr. AAM01/12 septembrie 2001. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a justificat nici o cauză de nevalabilitate a clauzelor compromisorii. Acestea nu contravin vreunei norme ce ocrotește un interes public, de vreme ce însăși legea (art. 340, 343 – 343 4 C. proc.

civ.) prevede posibilitatea încheierii unei înțelegeri prin care părțile stabilesc să supună arbitrajului litigiile dintre ele. Nu este lezat nici liberul acces la justiție, întrucât încheierea unei convenții arbitrale nu exclude accesul la justiție consacrat constituțional și realizabil pe calea acțiunii în anulare împotriva hotărârii organului arbitral, care de altfel este o autoritate jurisdicțională ce utilizează în activitatea de soluționare a litigiilor reguli similare celor după care se înfăptuiește justiția. Apelul declarat de reclamanta SC D.T. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 12845 din 12 noiembrie 2004 a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 558 din 8 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

În argumentarea hotărârii instanța de apel a reținut că, clauzele compromisorii (art. 12, 16 și 8 din cele trei contracte) au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 340, 343 – art. 343 3 C. proc. civ. Pentru a se aplica, însă, sancțiunea nulității absolute, trebuie respectate dispozițiile art. 1169 C. civ., în sensul că, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În speța de față, apelanta reclamantă nu a făcut dovada în condițiile art. 1169 C. civ., a cauzelor de nulitate absolută invocate, astfel că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată. În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil invocat de apelantă, în condițiile în care cele trei contracte și clauze compromisorii au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 948 C. civ.

și art. 340 C. proc. civ., iar apelanta nu a sesizat Curtea de Arbitraj, iar tribunalul arbitral nu a fost constituit și nici procedura arbitrală declanșată, nu se poate vorbi despre încălcarea dreptului la un proces echitabil. În consecință, instanța de fond în mod corect, a respins acțiunea ca nefondată, clauzele compromisorii fiind încheiate cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 346 C. proc. civ., Curtea de Arbitraj având un regulament propriu și reguli proprii de procedură arbitrală pe care părțile le-au acceptat prin încheierea celor trei contracte și a clauzelor compromisorii. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta SC D.T. SRL Podari a declarat recurs la data de 1 august 2005, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterea acțiunii precizate. În argumentarea motivelor de recurs reclamanta a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere raporturile apropiate dintre S.G.R. SA și SCA S. și A. și mai ales funcția avută de avocat S.V. ca arbitru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București. Totodată, recurenta critică ilegalitatea hotărârii atacate prin motivarea inexactă a instanței de fond și apoi preluată de instanța de apel fiind de fapt o reproducere a argumentelor invocate de SCA S.A.”. În aceste condiții arată recurenta, nu este de conceput ca o clauză compromisorie să producă efecte și pe cale de consecință, să se ajungă la soluționarea litigiului în fața tribunalului arbitral, atâta vreme cât ea încalcă bunele moravuri și dreptul la un proces echitabil.

În același sens recurenta motivează că nu se poate susține că în fața tribunalului arbitral s-ar putea realiza pentru SC D.T. SRL un proces echitabil, în condițiile în care titularul firmei de avocatură care acordă asistență juridică permanentă intimatei SC S.G.R. este unul dintre judecătorii instanței arbitrale. La termenul din data de 22 mai 2008, reprezentantul recurentei-reclamante a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată, depunând în acest sens, la dosarul de recurs, declarația formulată de SC T.I. SRL (denumită anterior SC D.T. SRL) autentificată sub nr. 1450 din data de 20 mai 2008 de către B.N.P.A. B.A., prin care a învederat instanței că solicită să se ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs.

Înalta Curte a luat în examinare cererea formulată de recurenta reclamantă în temeiul art. 246 C. proc. civ. și a reținut. Potrivit art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. În speță, manifestarea de voință a recurentei în sensul de a renunța la judecarea cererii de recurs, reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii instanței. În consecință, Înalta Curte, având în vedere cererea formulată de către recurentă, apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ., privind renunțarea la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC D.T. SRL Podari împotriva deciziei comerciale nr. 558 din 8 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 mai 2008.