ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1157/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1157/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele,

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 463/C din 12 februarie 2007 a respins

ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC D.I.G. SRL cu sediul social

în municipiul Brașov județul Brașov în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL cu

sediul social în municipiul Brașov județul Brașov.

De asemenea a mai

fost respinsă și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca

nedovedită.

Instanța de fond a

reținut că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, modificată la data

de 28 septembrie 2006 a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii

de autentificare din 13 iunie 2006 întocmită de B.N.P., P.Ș., precum și

constatarea caducității contractului de antrepriză din 13 iunie 2000, cu acordarea

cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a pretins

că, în conformitate cu art. 65 din Legea nr. 36/1995, încheierea de autentificare

a unui înscris, trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității și numărul

anexelor, ori schița anexă la art. 49, parte integrantă a contractului, nu este

menționată în încheiere. În completarea la petitul doi al acțiunii, se mai

arată că reclamanta a fost în imposibilitatea de a executa contractul datorită

intervenției forței majore.

În principal, s-a

apreciat că evenimentul imitent invocat de reclamantă, respectiv notarea la 5

mai 2000 în C.F. a unui proces nu se încadrează în noțiunea de forță majoră

astfel cum este definită în accepțiunea clasică.

Mai mult, notarea în

cartea funciară a procesului la data de 5 mai 2000 nu are caracterul de

eveniment viitor încheierii contractului de antrepriză, care s-a perfectat la o

dată ulterioară, respectiv 13 iunie 2000.

Nemulțumirile

reclamantei sunt determinate, așa cum rezultă și din precizările acțiunii, de

onerozitatea prea mare a propriilor prestații intervenite ca urmare a

procesului inflaționist.

O asemenea situație

vizează intervenția impreviziunii și care presupune o readoptare a clauzelor

contractuale pe cale amiabilă de către părți ori prin intermediul justiției,

exclus însă a conduce la caducitatea contractului.

Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 93/A din 15 iunie 2007 a respins

apelul declarat de reclamanta SC D.I.G. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr.

463/C din 12 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială de

contencios administrativ, prin preluarea, în esență, a argumentelor reținute de

prima instanță.

Împotriva Deciziei nr.

93/A din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a promovat recurs reclamanta SC D.I.G. SRL, care în temeiul art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a

hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată,

iar ulterior modificată și precizată.

În dezvoltarea motivelor

de recurs s-a evocat că instanța nu a analizat cu maximum de exigență

susținerile reclamantei, nici probele cauzei, având o reprezentare greșită și

asupra obiectului acțiunii deduse judecății.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Din verificarea

întregii documentații, apare fără echivoc că reclamanta SC D.I. SRL, la primul

capăt de cerere a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de

autentificare din 13 iunie 2000 întocmită de B.N.P., P.Ș. iar la al doilea

capăt de cerere constatarea caducității contractului de antrepriză din 13 iunie

2000.

În motivarea

constatării caducității contractului de antrepriză din 13 iunie 2000,

reclamanta a expus că a fost în imposibilitatea de a executa contractul

datorită intervenției forței majore, care a împiedicat-o să obțină autorizația

de construcție.

Tot reclamanta a

explicat, în viziunea sa, cazul de forță majoră, prin aceea că la data de 5 mai

2000 s-a notat în cartea funciară un proces între aceasta și SC Z.I.S. SRL, iar

ulterior a fost obținută și autorizația de construcție eliberată de Primăria

Brașov din 1 iunie 2005.

Nu poate fi primită

critica recurentei conform căreia nu au fost analizate toate apărările sale,

înscrisurile depuse precum și o apreciere neconformă cu obiectul acțiunii

deduse judecății.

Astfel, întreaga

soluționare a cauzei a avut ca prioritate examinarea completă a documentației

existente, cu raportare la contractul de antrepriză autentificat din 13 iunie

2000 la B.N.P., P.Ș. din Brașov.

Prin acest contract

încheiat între SC A.I. SRL în calitatea de antreprenor și SC S. SRL în

calitatea de beneficiar, au fost stabilite cu rigurozitate obiectul, termenul,

întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, prețul, condițiile de

întrerupere și de reziliere, precum și posibilitatea de soluționare a unor

eventuale litigii.

La art. 35 și 36 din

contract, de comun acord părțile au prevăzut că întreruperea lucrărilor de

către antreprenor este motivată numai de existența unui caz de forță majoră și

de existența unor situații care fac imposibilă continuarea lucrărilor (procese,

interdicții de construire, etc,). A fost definită în acest context și forța

majoră, care poate fi asimilată cu seisme, incendii, inundații, temperaturi

scăzute sau orice alte cauze independente de voința antreprenorului.

Așa cum recunoaște

chiar reclamanta în considerentele cererii de chemare în judecată, s-a încercat

o înțelegere amiabilă cu pârâta, în scopul de a da eficacitate contractului,

deoarece în realitate, conform notificărilor făcute, inflația a fost galopantă,

prețul materialelor de construcții și al manoperei a crescut progresiv, toate

acestea în absența unei culpe.

Corect instanța de

apel a stabilit că în privința caducității contractului, apreciată ca o cauză

de ineficacitate a actului juridic, nu sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate

a ei, atât referitor la neobținerea în timp a autorizației de construcției cât

și de onerozitatea pretențiilor afectate de inflație.

Pentru aceste rațiuni

va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.I.G. SRL Brașov

împotriva Deciziei nr. 93/A din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC D.I.G. SRL Brașov, împotriva Deciziei nr. 93/A

din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată. În

ședința publică, astăzi 20 martie 2008.