ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 728/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 27 august 2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, BEJ Asociați D.D. din București a solicitat, la cererea creditorului F.C.C. SRL, încuviințarea executării silite împotriva debitorului SC J.I.E. SRL, pentru suma de 16993,38 RON, reprezentând chirie aferentă lunii august, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2013. Prin sentința civilă nr. 13810 din 29 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Instanța a reținut că art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia „instanta de executare este judecatoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, de la data publicării deciziei în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dispozițiile menționate fiind suspendate de drept, iar efectele sale au încetat la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării în M. Of. Cum cererea a fost înregistrată 2014 pe rolul Judecătoriei sectorului 3, la data de 27 august, ulterior publicării Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 în M. Of., sub aspectul competenței teritoriale nu își mai găsesc aplicare prevederile art. 650 C. proc.

civ. în forma citată anterior, ci dispozițiile de drept comun, prin aplicarea corespunzătoare a normei generale de competență teritorială: instanța de la sediul/domiciliul pârâtului/debitorului, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. Raportat la sediul debitorului, SC

J.I.E. SRL

din Cluj-Napoca, județ Cluj, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, județ Cluj. Prin sentința civilă nr. 12467/CC din data de 31 octombrie 2014, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București și, constatând invit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a reținut că, la data de 25 martie 2014, ca efect al încuviințării cererii de executare silită formulată de către creditoarea SC F.C.C. SRL, în baza titlului executoriu constând în contractul de închiriere F.N. din data de 24 iulie 2013, Judecătoria sectorului 3 București a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 650 alin. (2) noul C. proc.

civ., fiind astfel competentă să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. În aceste condiții, instanța a apreciat că nu prezintă relevanță, din perspectiva competenței teritoriale, împrejurarea că prezenta cerere de încuviințare a executării silite a fost introdusă după data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, de vreme ce aceasta vizează o creanță pretinsă în temeiul aceluiași titlu executoriu și în cadrul aceleiași proceduri de executare silită, în privința căreia instanța de executare este Judecătoria sectorului 3 București.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin încheierea emisă la data de 27 februarie 2014, la cererea creditorului F.C.C. SRL, BEJ Asociați D.D. din București a deschis dosarul de executare silită cu nr. 217/2014, pentru sumele reprezentând chirie datorată, în baza titlului executoriu reprezentat contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2014. Încuviințarea executării silite a fost realizată de Judecătoria sectorului 3 București, prin încheiere din data de 25 martie 2014, în Dosarul nr. 15311/301/2014. În cadrul aceluiași dosar de executare deschis la BEJ Asociați D.D.

și în baza aceluiași titlu executoriu au mai fost încuviințate succesiv cereri de suplimentare a creanței, și încuviințată executarea silită, astfel: - prin încheierea civilă din data de 16 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. 40161/301/2014, a fost încuviințată executarea silită, în baza titlului executoriu reprezentat contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2014, pentru chiria aferentă lunilor aprilie și mai 2014; - prin încheierea civilă din data de 6 august 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. 46616/301/2014, a fost încuviințată executarea silită, în baza titlului executoriu, contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2014, pentru chiria aferentă lunii iunie 2014. Ulterior, prin cererea din data de 27 august 2014, înregistrată la Judecătoria sectorului 3 București, BEJ Asociați D.D.

din București a solicitat încuviințarea executării silite și pentru suma de 16993,38 RON, reprezentând chirie aferentă lunii august, în baza aceluiași titlu executoriu, contractul de închiriere FN din 24 iulie 2013. Înalta Curte constă faptul că, prin cererea din 27 august 214, s-a solicitat încuviințarea executării unui supliment de creanță, devenită scadentă ulterior, ce face obiect al aceluiași dosar de executare silită, nr. 217/2014, deschis la BEJ Asociați D.D. din București și își are izvorul în același titlu executoriu, cu creanțele a căror încuviințare a realizată de Judecătoria sectorului 3 București prin încheierea din data de 27 februarie 2014. În consecință, în raport de dispozițiile art. 650 alin. (2) C. proc.

civ., în forma în vigoare la data de 27 august 2014, potrivit cărora, „ (2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe” cererea ce face obiect al litigiului în legătură cu care a intervenit conflictului de competență reprezintă un incident cu caracter cu caracter accesoriu față de executarea silită încuviințată la data de 27 februarie 2014, de competența instanței de executare, în speță, Judecătoria sectorului 3 București. Se reține că Judecătoria sectorului 3 București a devenit instanță de executare în temeiul dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014 , potrivit cărora „ instanta de executare este judecatoria în circumscripția căreia se afla la biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Înalta Curte constată că schimbarea normelor de competență teritorială privind instanța de executare, urmare a declarării neconstituționale a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014 nu are efect asupra executării silite începute înainte de data suspendării de drept, respectiv a încetării efectelor lor juridice la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării deciziei în M. Of., respectiv de la data de 16 iulie 2014. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) C. proc.

civ. „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început”. Totodată, în temeiul art. 147 alin. (4) teza a II–a din Constituție, potrivit căreia „ De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014 produce efecte „numai pentru viitor”, nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare. Prin urmare, î n cazul în care cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanței de executare înainte de publicarea în M. Of.

a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 , este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ. În contextul executării silite, competența instanței de executare este fixată la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu cererea de încuviințare a executării silite. Odată sesizată instanța cu cererea de încuviințare a executării silite, calitatea sa de instanță de executare este legal dobândită pe întreaga durată a executării silite, evenimentele legislative survenite nefiind de natură să o influențeze.

În raport de dispozițiile art. 650 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria sectorului 3 București a devenit instanța de executare, motiv pentru care, față de data primei sesizări a instanței de judecată, în raport de considerentele mai sus expuse, îi revine competența de soluționare a cauzei de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.