ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
sectorului 3 București, petentul BEJ T.B.O., cu sediul în București, P.M.K., sector
5, a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului M.N.M., cu
domiciliul în București, C.V., sector 3.
Arată că prin încheierea
din data de 12 septembrie 2014 a admis cererea creditoarei C.H.L., prin SC C.E.F.S.
SRL, cu sediul în București, C.Ș.V., clădirea C.B.P., sector 4, constatând că sunt
îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea urmăririi silite.
Prin încheierea din data
de 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria sector 3 București în Dosarul
nr. 64628/301/2014, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Găești.
Prin încheierea din data
de 17 ianuarie 2015, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale,
invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei sector 3 București competența
de soluționare a cererii de încuviințare executare silită formulată de petentul
BEJ T.B.O., creditor fiind C.H.L.C.H.L., prin SC C.F.S. SRL, iar debitor M.N.M.
Constatând ivit conflictul
negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei
Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, analizând
conflictul dedus judecății, constată următoarele:
Cererea de executare silită
a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 12 septembrie 2014, la Judecătoria
sectorului 3 București, după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014,
publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014. Prin decizia menționată, Curtea Constituțională
a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ.
care statuau că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia
se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
În considerente, Curtea
a arătat că în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie
să se circumscrie unor soluții clare și deja consacrate în legislație, precum judecătoria
în raza căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului, locul unde urmează
să se facă executarea.
La data sesizării instanței,
dispozițiile legale declarate neconstituționale erau suspendate de drept, fiind
deci aplicabilă la acel moment norma de competență generală în materia procedurii
necontencioase, respectiv dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,
care trimit la regulile prevăzute pentru procedurile contencioase atunci când cererea
nu este în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată de o instanță,
când cererea s-ar îndrepta la acea instanță.
Potrivit normei generale
de competență din art. 107 C. proc. civ., cererea se introduce la instanța în a
cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, în speță acesta fiind
debitorul care locuiește în C.V., sector 3, București.
Pe de altă parte, dispozițiile
art. 665 alin. (2) și art. 713 alin. (2) C. proc. civ. consacră competența materială
a judecătoriei, ca instanță de executare.
Întrucât debitorul are
domiciliul în București, sector 3, rezultă că se atrage competența instanței din
această circumscripție teritorială, respectiv a Judecătoriei sectorului 3 București.
Față de aceste considerente,
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează
a stabili
competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 februarie 2015.