ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, petentul BEJ T.B.O., cu sediul în București, P.M.K., sector 5, a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului M.N.M., cu domiciliul în București, C.V., sector 3. Arată că prin încheierea din data de 12 septembrie 2014 a admis cererea creditoarei C.H.L., prin SC C.E.F.S. SRL, cu sediul în București, C.Ș.V., clădirea C.B.P., sector 4, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea urmăririi silite. Prin încheierea din data de 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria sector 3 București în Dosarul nr. 64628/301/2014, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2015, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei sector 3 București competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită formulată de petentul BEJ T.B.O., creditor fiind C.H.L.C.H.L., prin SC C.F.S. SRL, iar debitor M.N.M. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Înalta Curte, analizând conflictul dedus judecății, constată următoarele: Cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 12 septembrie 2014, la Judecătoria sectorului 3 București, după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în M. Of.

nr. 529/16.07.2014. Prin decizia menționată, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. care statuau că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. În considerente, Curtea a arătat că în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și deja consacrate în legislație, precum judecătoria în raza căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului, locul unde urmează să se facă executarea. La data sesizării instanței, dispozițiile legale declarate neconstituționale erau suspendate de drept, fiind deci aplicabilă la acel moment norma de competență generală în materia procedurii necontencioase, respectiv dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., care trimit la regulile prevăzute pentru procedurile contencioase atunci când cererea nu este în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată de o instanță, când cererea s-ar îndrepta la acea instanță. Potrivit normei generale de competență din art. 107 C. proc. civ., cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, în speță acesta fiind debitorul care locuiește în C.V., sector 3, București. Pe de altă parte, dispozițiile art. 665 alin. (2) și art. 713 alin. (2) C. proc. civ. consacră competența materială a judecătoriei, ca instanță de executare. Întrucât debitorul are domiciliul în București, sector 3, rezultă că se atrage competența instanței din această circumscripție teritorială, respectiv a Judecătoriei sectorului 3 București.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2015.