ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2015

Decizia nr. 1080/2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 28 august 2014, sub nr. x/316/2013, contestatoarea Banca A. SA, în contradictoriu cu B. a formulat contestație la executare împotriva încheierii nr. 1117/3 din 13 august 2014 emisă în dosarul execuțional nr. x/CMC/2013 al B.E.J. C., solicitând cenzurarea cheltuielilor de executare cu consecința anulării încheierii nr. 1117/3 din 13 august 2014, prin care B.E.J. C. a dispus obligarea contestatoarei la plata diferenței de onorariu și cheltuieli de executare în cuantum de 57.012,56 RON.

Prin sentința civilă nr. 736 din 29 octombrie 2014, Judecătoria Târgu Bujor a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu Bujor, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, reținând că în Monitorul Oficial al României a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 16 iulie 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) și art. 713 alin. (1) C. proc. civ., fiind stabilită ca instanță de executare - judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.

Din înscrisurile dosarului execuțional nr. x/CMC/2013 și încheierea nr. 1117/3 din 13 august 2014 emisă de B.E.J. C., rezultă că obiectul contestației la executare este încheierea dată de executorul judecătoresc împotriva contestatoarei Banca A. SA, cu sediul în București, sector 3, care a avut calitatea de creditoare în executarea silită împotriva debitorului B. până la data de 13 august 2014, când executarea silită a încetat.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 132 și art. 713 alin. (1) C. proc. civ., raportate la Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale, în vigoare din data de 16 iulie 2014, față de data introducerii pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor a contestației la executare, respectiv 28 august 2014, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București la data de 07 noiembrie 2014, sub nr. x/316/2014.

Prin sentința civilă nr. 631 din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria sector 3 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București, invocată din oficiu de instanță, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea Banca A. SA, în contradictoriu cu B. și B.E.J. C., în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

În temeiul dispozițiilor art. 133 și art. 135 C. proc. civ. a constatat intervenit conflictul negativ de competență, sens în care a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului pentru soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sector 3 București a reținut incidența dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data depunerii cererii de executare silită de către contestatoarea creditoare pe rolul B.E.J. și la data încuviințării cererii de executare silită de către instanța de executare, potrivit cărora, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, iar sediul B.E.J. C., pe rolul căruia a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/CMC/2013, la cererea creditoarei contestatoare, este situat în Târgu Bujor, județul Galați.

Pe rolul Înaltei Curți, cauza a fost înregistrată la data de 10 februarie 2015, sub nr. x/316/2014.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reține că cererea formulată de contestatoarea Banca A. SA are ca obiect contestație la executare, iar normele care reglementează competența în materie de executare silită sunt de ordine publică, nefiind lăsată la alegerea contestatoarei instanța de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform art. 650 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data depunerii cererii de executare silită, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în speța de față sediul B.E.J. C., fiind în situat în orașul Târgu Bujor.

Tot în acest context, se reține că în cazul în care cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanței de executare înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, este pe deplin aplicabilă regula, potrivit căreia, competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2015.