ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 70/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la dosarul de recurs, în data de 04 decembrie 2014, recurentul M.C.O. a invocat două excepții de neconstituționalitate. Recurentul a invocat neconstituționalitatea prevederilor de micșorare a pensiei în ceea ce îl privește, în cazul său particular, având în vedere obligația de a plăti lunar contravaloarea unor împrumuturi, reprezentând echivalentul a 3 pensii (de 3 ori pensia revizuită prin O.U.G. nr. 59/2011 și raportată la Legea nr. 119/2010), și, în afara de asta, având și alte datorii lunare și cheltuielile necesare traiului zilnic, pensia fiind singura sursă de venituri.

Excepția de neconstituționalitate se referă la lipsa totală a raportului rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit - în cazul pensiei sale (inițial pensie de serviciu), recalculate în baza O.U.G. nr. 59/2011 și raportată la Legea nr. 119/2010, având în vedere aplicarea deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 29 din 12 decembrie 2011, obligatorie pentru toate instanțele. Recurentul a solicitat, în dezvoltarea excepției, să se observe că nu mai exista nici un fel de proporționalitate între măsura aplicării O.U.G. nr. 59/2011 și Legea nr. 119/2010 și efectul devastator asupra sa. Instanța de fond nu a respectat decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nu a verificat situația particulară a sa.

Recurentul mai arată că odată cu aplicarea O.U.G. nr. 59/2011, raportată la Legea nr. 119/2010, a rezultat falimentul economic personal al său, prin semnarea contractelor de împrumut, tip "nevoi personale", deși Statul ar fi trebuit să garanteze, conform art. 1041 C. civ., obligația solidară a debitorilor. Recurentul a invocat și excepția de neconstituționalitate, discriminare și neegalitate a Legii nr. 119/2010, privind tratamentul diferit aplicat deținătorilor - subiecții de pensii speciale, stabilite prin acte normative individuale. În dezvoltarea acestei excepții, recurentul M. a arătat că H.G. nr. 1550/2004 privește evaluarea în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, stabilind categoriile de pensii pentru care, apoi, s-a aplicat O.U.G.

nr. 4/2005, de recalculare efectivă a pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001. La art. 10 alin. (1) al acestui act normativ, se specifica faptul că, în situația pensiilor stabilite prin acte normative individuale până la data de 22 decembrie 1989, ale căror documentații de pensionare nu conțin date referitoare la vechimea în muncă sau din care rezultă o vechime în muncă mai mică decât vechimea minimă prevăzută de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, condițiile după pensionare se consideră îndeplinite, la nivelul vechimii necesare prevăzute de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, cu menținerea în plată a pensiilor în cauză, fără a se efectua determinarea punctajului mediu anual.

De asemenea, a mai subliniat recurentul, practica Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Stubbings s.a. versus Marea Britanie, că „există discriminare, în sensul art. 14 al Convenției, atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele fata de altele”. Prin nerespectarea și neaplicarea deciziei nr. 29 din 12 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la cazul său, recurentul consideră că dispozițiile amintite sunt neconstituționale, atât prima excepție, respectiv excepția de neconstituționalitate privind lipsa totală a raportului de proporționalitate, prin aplicarea O.U.G. nr. 59/2011 și a Legii nr. 119/2010, cât și cea subsecventă, respectiv excepția de neconstituționalitate privind discriminarea și neegalitate a Legii nr. 119/2010 a recurentului în raport cu deținătorii - subiecți de pensii speciale.

Prin decizia nr. 5694 din 9 decembrie 2014 Curtea de Apel, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, și a respins recursul formulat de recurenta contestatoare Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari, în numele și pentru membrii săi, împotriva sentinței civile nr. 5507 din data de 12 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. În motivarea respingerii cererii de sisezare a Curții Constituționale, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prima dintre cele două excepții, cea privind lipsa totală a raportului de proporționalitate, prin aplicarea O.U.G.

nr. 59/2011 și a Legii nr. 119/2010, nu privește o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci încearcă să convingă instanța de recurs asupra pretinsei încălcări a jurisprudenței Curții de la Strasbourg prin apariția în peisajul legislativ a O.U.G. nr. 59/2011 și a Legii nr. 119/2010, precum și prin efectelor concrete produse, prin aplicarea acestor două acte normative, cu privire la cuantumul și natura drepturilor sale de pensie. O asemenea împrejurare nu poate face obiectul de analiză al Curții Constituționale, întrucât, în realitate, aceste susțineri reprezintă critici pe fondul recursului, pe care recurentul M. l-a declarat, alături de ceilalți 125 de recurenți. Curtea de apel a reținut că, în prezenta cauză, obiectul dosarului, conform cererii de chemare în judecată, este contestația deciziilor de revizuire ale pensiilor, emise în baza O.U.G.

nr. 59/2011, iar nu deciziile inițiale de recalculare emise în baza Legii nr. 119/2010, astfel încât acest din urmă act normativ nu face obiectul analizei cauzei, chiar dacă el este în mod repetat amintit atât de recurentul M., cât și de către ceilalți recurenți în cuprinsul cererii de recurs. Curtea de apel a reamintit că deciziile de recalculare emise în baza Legii nr. 119/2010 nu se confundă cu cele emise în baza O.U.G. nr. 59/2011, fiind vorba despre acte administrative distincte, cu căi de atac distincte în fața instanței de judecată competente, în prezenta cauză fiind atacate exclusiv deciziile emise în baza O.U.G. nr. 59/2011. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 59/2011, curtea de apel a reținut, prin raportare la forma primei “excepții de neconstituționalitate”, că recurentul M. nu face nicio referire concretă la prevederile din Constituția României pretins a fi fost încălcate, ci invocă nerespectarea de către Statul Român a raportului rezonabil de proporționalitate, aspect care intră în obiectul de analiză al instanței de recurs din prezenta cauză, iar nu a Curții Constituționale. Așadar, curtea de apel a constatat că atât prima “excepție de neconstituționalitate” cât și cea subsecventă sunt, în realitate, expresia atitudinii subiective, de profundă nemulțumire a recurentului M., în raport de urmările concrete produse asupra sa prin revizuirea drepturilor de pensie, împrejurare care a condus la o diminuare substanțială a cuantumului pensiei sale, dar care, prin ea însăși, nu poate justifica o sesizare a Curții Constituționale.

Cu referire la excepția de neconstituționalitate privind discriminarea și neegalitate a Legii nr. 119/2010 a recurentului în raport cu deținătorii - subiecți de pensii speciale (alții decât magistrații)”, curtea de apel a reiterat argumentele mai sus prezentate, cu privire la irelevanța în speță a Legii nr. 119/2010, acest act normativ nestând la baza emiterii deciziilor contestate în prezenta cauză. Având în vedere argumentele expuse, curtea de apel a respins solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale, ca inadmisibile, contestatorul M.C.O.

a declarat, în termen, recurs. În cuprinsul criticilor, contestatorul a arătat că nici curtea de apel, nici tribunalul nu au aplicat și respectat decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestatorul a solicitat ca instanțele să constate lipsa totală a raportului de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, cu efect devastator asupra situației sale economice. În mod greșit curtea de apel a respins cele două excepții de neconstituționalitate invocate, ca inadmisibile, deoarece excepțiile în cauză respectă prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 alin. (1), „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia” și alin. (5) „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile”. În speța de față, recurentul M.C.O. a ridicat, în cadrul dosarului de recurs, două excepții de neconstituționalitate. Prima excepție se referă la neconstituționalitatea prevederilor de micșorare a pensiei în ceea ce îl privește, în cazul său particular, având în vedere obligația de a plăti lunar contravaloarea unor împrumuturi, reprezentând echivalentul a 3 pensii, respectiv pensia revizuită prin O.U.G. nr. 59/2011 și raportată la Legea nr. 119/2010. Cea de-a doua excepție de neconstituționalitate se referă la lipsa totală a raportului rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit - în cazul pensiei sale (inițial pensie de serviciu), recalculate în baza O.U.G.

nr. 59/2011 și raportată la Legea nr. 119/2010, având în vedere aplicarea deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 29 din 12 decembrie 2011, obligatorie pentru toate instanțele. Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar este contestația împotriva deciziilor de revizuire a pensiilor reclamanților, emise în baza O.U.G. nr. 59/2011. Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că susținerile formulate pe acest aspect prin motivele de recurs sunt nefondate, întrucât excepțiile de neconstituționaliate invocate de reclamant în fața curții de apel nu respectă cerințele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Corect s-a reținut că excepțiile de neconstituționalitate, invocate de reclamant, nu pot face obiectul de analiză al Curții Constituționale, întrucât aceste susțineri reprezintă critici pe fondul recursului pe care reclamantul M.C.O.

l-a declarat, alături de ceilalți 125 de recurenți, împotriva sentinței civile nr. 5507 din data de 12 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Așadar, nefiind întrunită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în mod legal a procedat curtea de apel la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, așa cum prevede alin. (5) al aceluiași articol. Înalta Curte a avut în vedere și că, în cuprinsul excepțiilor de neconstituționalitate invocate, reclamantul M.C.O. nu face nicio referire concretă la prevederile din Constituția României pretins a fi fost încălcate, ci invocă nerespectarea de către Statul Român a raportului rezonabil de proporționalitate, aspect care a fost analizat de instanța de recurs.

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.C.O. împotriva deciziei civile nr. 5694 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.