ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 476/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3516 din data de 25 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 9510/63/2013 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost evocat fondul în apel, ca urmare a anulării sentinței primei instanțe, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I.D., în contradictoriu cu intimata SC E. SA Craiova, s-a constatat că reclamantul a lucrat în procent de 100% în perioada solicitata, respectiv 03 iulie 1959 - 16 septembrie 1963 și a fost obligată pârâta să elibereze adeverința de conformitate cu Sentința civilă nr. 3929 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, cu completarea procentului de 100%, lucrat în perioada solicitată. Prin aceeași decizie, s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri morale și materiale, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul S.I.D., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apei Craiova la data de 21 noiembrie 2014 și înaintat de această instanță, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 decembrie 2014.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 07 ianuarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 13 ianuarie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatei SC E. SA Craiova.

Părțile au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 22 ianuarie 2015, recurentul S.I.D. a depus punct de vedere la raport, apreciind că recursul este admisibil.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 3516 din data de 25 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost evocat fondul în apel, ca urmare a anulării sentinței primei instanțe, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I.D., în contradictoriu cu intimata SC E. SA Craiova, s-a constatat că reclamantul a lucrat în procent de 100% în perioada solicitată, respectiv 03 iulie 1959 - 16 septembrie 1963 și a fost obligată pârâta sa elibereze adeverința de conformitate cu Sentința civilă nr. 3929 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, cu completarea procentului de 100%, lucrat în perioada solicitată. Prin aceeași decizie, s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri morale și materiale, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Decizia menționată, a fost pronunțată în soluționarea unui apel, într-o cauză având ca obiect un conflict de muncă între reclamantul S.I.D. și intimata SC E. SA Craiova.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la l.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești,

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 3516 din 25 septembrie 2034 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.I.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.I.D. împotriva Deciziei nr. 3516 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2015.