ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 300/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 753 din data de 4 aprilie 2004, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâții S.I., G.I., B.Z. – decedată, prin moștenitor B.G., D.E., T.E., F.T., F.C. și Primăria Comunei U., județul Dâmbovița și a desființat, în totalitate, adeverințele din 23 martie 2004 și din 23 noiembrie 1999, emise de aceasta. Prin decizia nr. 697 din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții S.I., G.I., B.G. și D.E. împotriva sentinței civile nr. 753 din data de 4 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgoviște. Prin adresa nr. 3796 din 7 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în temeiul art. II din Legea nr. 219/2005, a scos de pe rol recursul declarat de pârâții S.I., G.I., B.G., D.E., T.E.

și F.T. împotriva deciziei nr. 697 din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, și a trimis cauza acestei din urmă instanțe, în vederea soluționării. Prin decizia civilă nr. 612 din data de 11 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 697 din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Prin cererea formulată la data de 10 mai 2006, de petenții S.I., G.I., B.G., D.E., T.E. și F.T. și B.N., înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 4362/2006, s-a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 4 C. proc. civ. revizuirea deciziei civile nr. 612 din data de 11 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Prin decizia nr. 9279 pronunțată în Dosarul nr. 12181/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții B.G. și S.I. împotriva încheierilor din 29 iunie 2006 și 20 iulie 2006, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Petenții B.N., B.G., D.E., F.T., G.I., S.I. și T.E. au declarat, la data de 15 octombrie 2008, recurs împotriva încheierilor de ședință, inclusiv încheierea din 17 septembrie 2008 ale Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Recursul urmează să fie respins, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte reține că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Înalta Curte constată faptul că recursul de față are ca obiect neprecizat, încheierile de ședință pronunțate în Dosarul nr. 4362/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă, precizată fiind numai încheierea din 17 septembrie 2008, pronunțată în același dosar. Se constată, totodată, că Dosarul nr. 4362/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă, are ca obiect cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 612 din data de 11 aprilie 2006, prin care Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 697 din 19 mai 2005, pronunțată de aceeași instanță. Prin încheierea din data de 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de revizuentul B.G., întemeiată de dispozițiile art. 244 C. proc.

civ., și fondată de existența unei cererii de strămutare a pricinii ce a făcut obiect al Dosarului nr. 7374/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a unei cereri de îndreptare a dispozitivului deciziei nr. 5806 din 18 septembrie 2007, întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., precum și ca urmare a faptului că, pe rolul Curții de Apel Ploiești, se afla Dosarul nr. 8839,1/42/2005 având ca obiect contestație în anulare a deciziei civile nr. 612 din 11 aprilie 2006. Totodată, prin încheierea atacată, a fost amânată cauza în vederea soluționării cererii de recuzare a doi din membrii completului de judecată, formulată de revizuentul B.G., pentru a da posibilitatea formulării în scris a cererii de recuzare și a arăta motivele recuzării fiecărui magistrat, precum și pentru a avea posibilitatea timbrării.

În speță, în raport de atacarea cu recurs a încheierii din 17 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă cererea de suspendare întemeiată de art. 244 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederilor art. 244 1 C. proc. civ. în temeiul cărora „(1) Asupra suspendării instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs separat, cu excepția celor pronunțate în recurs. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cerea de repunere pe rol a procesului”.

Se reține că, în cauză, a fost pronunțată o încheiere prin care a respinsă cererea de suspendare. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 244 1 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că încheierea pronunțată la data de 17 septembrie 2014 are caracterul de încheiere premergătoare. Or, potrivit art. 316 C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul. În speță însă, instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire nu a soluționat fondul pricinii, motiv pentru care este inadmisibilă calea de atac îndreptată separat, mai înainte de soluționarea fondului, împotriva unei încheieri premergătoare.

Pe de altă parte, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârtea revizuită”. Or, în conformitate cu prevederile art. 299 C. proc. civ., coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive, date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Hotărârea ce formează obiect al revizuirii a fost pronunțată în recurs și are, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., caracter irevocabil. În consecință, și față de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 299 C. proc.

civ. și art. 377 C. proc. civ., este inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii pronunțate la data de 17 septembrie 2008, în Dosarul nr. 4362/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă. În ceea ce privește recursul declarat împotriva „încheierilor pronunțate” în Dosarul nr. 4362/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă, Înalta Curte constată, pe de o parte, că în lipsa precizării încheierilor atacate, văzând și dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ., recursul declarat nu poate fi admis. Pe de altă parte, Înalta Curte constată faptul că revizuenții B.G. și S.I.

au mai declarat recurs împotriva două dintre încheierile premergătoare, pronunțate în Dosarul nr. 4362/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă, respectiv încheierile din 29 iunie 2006 și 20 iulie 2006. Prin decizia nr. 9279, pronunțată în Dosarul nr. 12181/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva respectivelor încheieri. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil recursul declarat împotriva „încheierilor de ședință, inclusiv încheierea din 17 septembrie 2008”, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții B.N., B.G., D.E., F.T. - decedat, G.I., S.I. - decedat și T.E. împotriva „încheierilor de ședință, inclusiv încheierea din 17 septembrie 2008”, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.