ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2938/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2938/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de

21 septembrie 2010, contestatorii R.M.L. si R.D., au formulat, în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii

nr. 198/2004 contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 92

din 05 august 2010 prin care au fost stabilite, în temeiul dispozițiilor art. 4

alin. (8) și (9) din Legea nr. 198/2004 completată si modificată,

coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. (13) din Norma metodologica de aplicare

a Legii nr. 19872004 aprobata prin H.G. nr. 434/2009, despăgubiri in cuantum de

237.698 lei pentru imobilul în suprafața de 178 mp situat în București,

sectorul 1 identificat cu numărul cadastral.

În

motivarea contestației s-a arătat că suprafața de teren de 178 mp care a fost expropriată

pentru cauză de utilitate publică face parte din suprafața totala de 16.800 mp

a terenului imobil situat in București, sectorul 1, identificat cu nr. cadastral,

al cărui proprietari sunt, conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 16 martie 2006 de B.N.P., „N.C.T.”

Cu

privire la această suprafață de teren a existat pe rolul Tribunalului București,

secția a III-a civilă, litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 11520/3/2008, în

care părți sunt contestatorii, calitate de pârâți si Municipiul București -

D.T.D.S.C., în calitate de reclamant. Obiectul dosarului menționat ii

reprezintă tocmai exproprierea suprafeței de teren de 178 mp solicitată de

către Municipiul București in baza Legii nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauza de utilitate publica.

Prin

încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2011, tribunalul a dispus

înaintarea dosarul către, secția a III-a civilă, în vederea conexării cauzei la

Dosarul nr. 11520/3/2008, cu termen de judecată la data de 12 mai 2011, dar

prin încheierea de ședință din 01 septembrie 2011, s-a respins cererea de

conexare a acestuia la Dosarul nr. 11520/3/2008 al Tribunalului București,

secția a IV-a civilă.

Cauza a

fost repusă pe rol și s-a acordat termen pentru continuarea judecății la 21

octombrie 2011.

Prin

sentința civilă nr. 167 din 01 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, s-a admis contestația formulată de

contestatorii R.M.L. și R.D., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București

- Comisia Pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, a fost anulată Hotărârea nr. 92

din 05 august 2010 emisă de Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea

Legii nr. 198/2004, s-a stabilit valoarea despăgubirilor pentru terenul în

suprafață de 178 mp care a făcut parte din suprafața totală de 16.800 mp situat

în București, sectorul 1 și care a fost expropriat pentru cauză de utilitate

publică, la suma de 349.055 lei (ce include și T.V.A.), a fost omologat

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și au fost obligați reclamanții

la plata sumei de 3.800 lei diferență onorariu de expert, ce a fost consemnat

în contul B.L.E.J.T.C. - T.B. deschis la C.E.C. Bank Lipcani - București.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente:

La 16

martie 2006, reclamanții R.M.L. și R.D. au dobândit un teren în suprafață de

16.800 mp situat în București, sector 1 contra sumei de 1.008.403, 36 lei.

Ulterior,

prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 92 din 05 august 2010 emisă de

Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus

acordarea unor despăgubiri în cuantum de 237.698 lei pentru suprafața de teren

de 178 mp din suprafața deținută de către reclamanți ca urmare a declanșării

procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de proiectul „Supralărgire

str. G.I.S. - B-dul I.I.B.”

Reclamanții

au contestat această sumă solicitând anularea Deciziei nr. 92/2010 și

stabilirea valorii despăgubirilor la valoarea reală de piață a imobilului.

Tribunalul

a reținut concluzia experților ing. I.A. și ing. Ș.G. din raportul de expertiză

efectuat și anume că valoarea terenului de 178 mp la data evaluării și anume 09

octombrie 2012 ar fi în sumă de 429,64 euro mp (1.960,98 lei mp), adică o

valoare de 349.055 lei pentru întreaga suprafață, sumă care cuprinde și T.V.A.

(fără T.V.A. valoarea reținută de către instanță era de 281.495 lei).

Experta

B.A.M.D. a reținut o valoare de 220.385 lei la data de 05 august 2010 la cursul

euro din acea dată, concluzionând că întrucât nu au fost demarate lucrări de

construcții conform unui proiect avizat, nu există prejudiciu cuantificabil.

Această concluzie nu a fost reținută de către tribunal întrucât urma să se

pronunțe cu privire la valoarea terenului din data de 09 octombrie 2012,

existând o diferență între cele 2 evaluări.

Tribunalul

a dispus omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză la 08 octombrie 2012

și răspunsul la obiecțiuni din 12 noiembrie 2012 cu anexa nr. 1.

Tribunalul

a admis și cererea formulată de către experți de majorare a onorariului potrivit

muncii prestate cu suma de 3.800 lei, sumă ce a fost achitată de către

reclamanți în contul B.L.E.T.J.C. - T.B., deschis la C.E.C. Bank Lipcani -

București.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, pârâtul Municipiul București, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 și reclamanții R.D. și R.M.L.

Prin Decizia

nr. 245/A din 5 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins apelul declarat de reclamanți, a admis apelurile declarate de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de pârâtul

Municipiul București, prin Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, a fost

modificată în tot sentința tribunalului, în sensul că a fost respinsă contestația,

ca neîntemeiată. Au fost obligați apelanții - reclamanți la plata sumei de 3.150

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului

de expertiză, către apelantul pârât Municipiul București.

În

motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

În

litigiul dedus judecății, reclamanții au contestat cuantumul despăgubirilor

care le-au fost acordate pentru suprafața de 178 mp teren, situat în București,

sector 1, identificat cu nr. cadastral.

Prin

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010 s-au stabilit

despăgubiri în cuantum de 237.698 lei.

Urmare

contestației formulate de către reclamanți și a probatoriului administrat în

primă instanță, tribunalul a reținut că valoarea corectă a despăgubirilor ar fi

de 349.055 lei (sumă care include și T.V.A.), astfel că, omologându-se raportul

de expertiză efectuat, s-a admis contestația, s-a anulat hotărârea, s-a

stabilit valoarea despăgubirilor la suma menționată și au fost obligați reclamanții

la plata diferenței onorariului de expert, întrucât aceștia nu solicitaseră

cheltuieli de judecată.

În apelul

declarat de către Parchet s-a criticat valoarea despăgubirilor acordate de

către prima instanță, prin raportare la faptul că a fost stabilită printr-o

expertiză care nu respecta dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât

se raporta la oferte de vânzare și nu la tranzacții efective cu imobile

similare situate în aceeași unitate administrativ-teritorială.

Având în

vedere atât practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, cât și

practica curții de apel, conform cărora, evaluarea despăgubirilor nu este

legală dacă experții au în vedere prețuri indicate în oferte de vânzare

publicate în presă sau pe site-uri de specialitate, Curtea a reținut că

despăgubirile stabilite de către prima instanță sunt nelegale, iar apelurile

declarate de către pârât și de către Ministerul Public sunt întemeiate.

Din

probatoriul administrat în faza apelului a rezultat o cu totul altă valoare a

terenului expropriat, deoarece experții care au alcătuit comisia au efectuat

evaluările prin raportare la contracte de vânzare-cumpărare efective a unor

imobile similare celui expropriat, situate în aceeași unitate

administrativ-teritorială. Deși experții au avut două puncte de vedere

diferite, în ceea ce privește valoarea terenului expropriat, Curtea a constatat

că, atât prin raportare la punctul de vedere al experților C.M. și B.A.M.D.,

cât și prin punctul de vedere al expertului S.F., hotărârea din 05 august 2010

trebuia menținută, deoarece suma de 237.698 lei acordată cu titlu de

despăgubiri de către expropriator, este superioară evaluării experților din

raportul de expertiză administrat în apel, cu respectarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994. Astfel, experții C.M. și B.A.M.D. au evaluat terenul în

suprafață de 178 mp, la data de 24 ianuarie 2014, la valoarea de 119.688 lei,

(completare la raportul de expertiză tehnică imobiliară filele 235-236 dosar apel)

iar experta S.F. a evaluat același teren la aceeași dată, la valoarea de

172.481 lei. Ambele valori se situează sub valoarea despăgubirilor acordare de

către expropriator, astfel că, urmare admiterii apelurilor pârâtului și

Ministerului Public, a fost schimbată în tot sentința, în sensul că a fost respinsă

contestația ca neîntemeiată.

Apelul

declarat de către reclamanți a fost respins ca nefondat, deoarece aceștia au solicitat

o sumă superioară chiar și sumei acordată de către prima instanță. Curtea nu a

avut în vedere valoarea despăgubirilor calculate în fața primei instanțe prin

raportare la momentul exproprierii deoarece legea se referă la calcularea

valorii din momentul efectuării expertizei. Practica instanțelor este constantă

în sensul că momentul la care se evaluează imobilul expropriat este cel la care

se efectuează raportul.

În baza art.

274 C. proc. civ., ținând seama de faptul că apelanții reclamanți au căzut în

pretenții, atât ca urmare a respingerii propriului apel, cât și ca urmare a

admiterii apelului pârâtului, Curtea a obligat apelanții reclamanți la plata

sumei de 3.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând

contravaloarea onorariului de expertiză, către apelantul pârât Municipiul București.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenții au formulat următoarele critici:

Instanța de apel și-a

fundamentat soluția pe un raport de expertiză efectuat în baza a doar 5

contracte de vânzare cumpărare, furnizate de către pârâtul Municipiul

București, ceea ce duce la concluzia că experții nu au identificat suficiente

date cu privire la tranzacții cu proprietăți comparabile.

Deși au efectuat

numeroase demersuri pentru a intra în posesia unor contracte de vânzare

cumpărare cu imobile similare, acestea au rămas fără rezultat, întrucât

birourile notariale nu furnizează aceste contracte. Așa fiind, recurenții

susțin că au fost în imposibilitate de a-și exprima poziția și de a se apăra

față de probatoriul furnizat de pârât.

În plus, imobilele

menționate în contractele prezentate de pârât nu sunt similare cu cel

expropriat, fiind amplasate în plan secund sau fără cale de acces.

În efectuarea

expertizei, s-au avut în vedere două metode de evaluare, respectiv metoda

comparației prin bonitate și metoda comparației directe, iar pentru o corectă

evaluare, instanța trebuia să aibă în vedere rezultatul obținut prin metoda

comparației directe.

Susțin recurenții că

instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor stabilite

pentru terenul în litigiu la momentul exproprierii.

Solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului

pârâtului și al Parchetului, admiterea apelului reclamanților, cu consecința

menținerii hotărârii instanței de fond.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, încadrate de recurenți în motivul

de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Excepția nulității

recursului, invocată de intimatul - pârât Municipiul București, nu poate fi

primită, întrucât recurenții au formulat critici care se încadrează în motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv cel reglementat

de pct. 9, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Prin memoriul de

recurs, recurenții au susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994

deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi

raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește

stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, instanța

având în vedere doar un număr de 5 contracte de vânzare cumpărare.

Legea prevede care

sunt criteriile în raport cu care instanțele au a stabili cuantumul

despăgubirii în caz de expropriere.

Anume,

dispozițiile art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că „despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia”.

Contrar celor

susținute de recurenți, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe

baza unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu

respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții

ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de

același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

efectuării raportului de expertiză, neputând fi primită susținerea recurenților

în sensul că la efectuarea expertizei s-au avut în vedere doar 5 contracte de

vânzare cumpărare, atâta vreme cât legea nu prevede un număr de contracte de care

instanța și experții să țină seama.

Cât timp legiuitorul

a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate

persoanelor expropriate, iar curtea de apel a aplicat si respectat aceste

criterii, stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a măsurii

exproprierii suportată de recurenta-reclamantă, hotărârea astfel pronunțată

satisface, în opinia instanței de recurs, exigențele art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si ale legislației

interne și nu poate reprezenta o încălcare a normelor naționale sau

convenționale.

Critica recurenților

cu privire la momentul stabilirii despăgubirii, respectiv cel al efectuării

raportului de expertiză în faza procesuală a apelului este nefondată și nu

poate fi primită.

Astfel, afirmațiile

recurenților conform cărora expertiza efectuată la fond este cea corectă,

întrucât a stabilit cuantumul despăgubirilor la momentul exproprierii nu au

susținere în dispozițiile legale aplicabile în cauză, urmând a fi înlăturate,

întrucât acest moment este stabilit în mod imperativ de lege, sens în care art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispune: „La calcularea despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză (…).„

Textul de lege

prevede cu claritate și fără posibilitate de interpretare care este momentul în

raport cu care experții au a calcula și instanțele de judecată au a stabili

cuantumul despăgubirii, anume momentul „întocmirii raportului de expertiză”.

Acest text de lege,

în aplicarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus,

nu permite interpretului să stabilească un alt moment în raport cu care să se

calculeze valoarea despăgubirilor pentru terenurile expropriate.

Cum reclamanții au

înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia au înțeles să

conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, aceștia trebuie

să-și asume și momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar

despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea

despăgubirii la un alt moment.

Pentru aceste

argumente, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului, ca nefondată.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții R.D. și R.M.L. împotriva Deciziei nr.

245/A din 5 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2014.