ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2938/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 21 septembrie 2010, contestatorii R.M.L. si R.D., au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 92 din 05 august 2010 prin care au fost stabilite, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (8) și (9) din Legea nr. 198/2004 completată si modificată, coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. (13) din Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 19872004 aprobata prin H.G. nr. 434/2009, despăgubiri in cuantum de 237.698 lei pentru imobilul în suprafața de 178 mp situat în București, sectorul 1 identificat cu numărul cadastral.

În motivarea contestației s-a arătat că suprafața de teren de 178 mp care a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică face parte din suprafața totala de 16.800 mp a terenului imobil situat in București, sectorul 1, identificat cu nr. cadastral, al cărui proprietari sunt, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 martie 2006 de B.N.P., „N.C.T.” Cu privire la această suprafață de teren a existat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 11520/3/2008, în care părți sunt contestatorii, calitate de pârâți si Municipiul București - D.T.D.S.C., în calitate de reclamant. Obiectul dosarului menționat ii reprezintă tocmai exproprierea suprafeței de teren de 178 mp solicitată de către Municipiul București in baza Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.

Prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2011, tribunalul a dispus înaintarea dosarul către, secția a III-a civilă, în vederea conexării cauzei la Dosarul nr. 11520/3/2008, cu termen de judecată la data de 12 mai 2011, dar prin încheierea de ședință din 01 septembrie 2011, s-a respins cererea de conexare a acestuia la Dosarul nr. 11520/3/2008 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Cauza a fost repusă pe rol și s-a acordat termen pentru continuarea judecății la 21 octombrie 2011. Prin sentința civilă nr. 167 din 01 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis contestația formulată de contestatorii R.M.L.

și R.D., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București - Comisia Pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, a fost anulată Hotărârea nr. 92 din 05 august 2010 emisă de Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a stabilit valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 178 mp care a făcut parte din suprafața totală de 16.800 mp situat în București, sectorul 1 și care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, la suma de 349.055 lei (ce include și T.V.A.), a fost omologat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și au fost obligați reclamanții la plata sumei de 3.800 lei diferență onorariu de expert, ce a fost consemnat în contul B.L.E.J.T.C. - T.B.

deschis la C.E.C. Bank Lipcani - București. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente: La 16 martie 2006, reclamanții R.M.L. și R.D. au dobândit un teren în suprafață de 16.800 mp situat în București, sector 1 contra sumei de 1.008.403, 36 lei. Ulterior, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 92 din 05 august 2010 emisă de Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus acordarea unor despăgubiri în cuantum de 237.698 lei pentru suprafața de teren de 178 mp din suprafața deținută de către reclamanți ca urmare a declanșării procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de proiectul „Supralărgire str. G.I.S. - B-dul I.I.B.” Reclamanții au contestat această sumă solicitând anularea Deciziei nr. 92/2010 și stabilirea valorii despăgubirilor la valoarea reală de piață a imobilului.

Tribunalul a reținut concluzia experților ing. I.A. și ing. Ș.G. din raportul de expertiză efectuat și anume că valoarea terenului de 178 mp la data evaluării și anume 09 octombrie 2012 ar fi în sumă de 429,64 euro mp (1.960,98 lei mp), adică o valoare de 349.055 lei pentru întreaga suprafață, sumă care cuprinde și T.V.A. (fără T.V.A. valoarea reținută de către instanță era de 281.495 lei). Experta B.A.M.D. a reținut o valoare de 220.385 lei la data de 05 august 2010 la cursul euro din acea dată, concluzionând că întrucât nu au fost demarate lucrări de construcții conform unui proiect avizat, nu există prejudiciu cuantificabil. Această concluzie nu a fost reținută de către tribunal întrucât urma să se pronunțe cu privire la valoarea terenului din data de 09 octombrie 2012, existând o diferență între cele 2 evaluări.

Tribunalul a dispus omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză la 08 octombrie 2012 și răspunsul la obiecțiuni din 12 noiembrie 2012 cu anexa nr. 1. Tribunalul a admis și cererea formulată de către experți de majorare a onorariului potrivit muncii prestate cu suma de 3.800 lei, sumă ce a fost achitată de către reclamanți în contul B.L.E.T.J.C. - T.B., deschis la C.E.C. Bank Lipcani - București. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pârâtul Municipiul București, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și reclamanții R.D. și R.M.L.

Prin Decizia nr. 245/A din 5 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamanți, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de pârâtul Municipiul București, prin Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, a fost modificată în tot sentința tribunalului, în sensul că a fost respinsă contestația, ca neîntemeiată. Au fost obligați apelanții - reclamanți la plata sumei de 3.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de expertiză, către apelantul pârât Municipiul București. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele considerente: În litigiul dedus judecății, reclamanții au contestat cuantumul despăgubirilor care le-au fost acordate pentru suprafața de 178 mp teren, situat în București, sector 1, identificat cu nr. cadastral.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010 s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 237.698 lei. Urmare contestației formulate de către reclamanți și a probatoriului administrat în primă instanță, tribunalul a reținut că valoarea corectă a despăgubirilor ar fi de 349.055 lei (sumă care include și T.V.A.), astfel că, omologându-se raportul de expertiză efectuat, s-a admis contestația, s-a anulat hotărârea, s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma menționată și au fost obligați reclamanții la plata diferenței onorariului de expert, întrucât aceștia nu solicitaseră cheltuieli de judecată.

În apelul declarat de către Parchet s-a criticat valoarea despăgubirilor acordate de către prima instanță, prin raportare la faptul că a fost stabilită printr-o expertiză care nu respecta dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât se raporta la oferte de vânzare și nu la tranzacții efective cu imobile similare situate în aceeași unitate administrativ-teritorială. Având în vedere atât practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, cât și practica curții de apel, conform cărora, evaluarea despăgubirilor nu este legală dacă experții au în vedere prețuri indicate în oferte de vânzare publicate în presă sau pe site-uri de specialitate, Curtea a reținut că despăgubirile stabilite de către prima instanță sunt nelegale, iar apelurile declarate de către pârât și de către Ministerul Public sunt întemeiate.

Din probatoriul administrat în faza apelului a rezultat o cu totul altă valoare a terenului expropriat, deoarece experții care au alcătuit comisia au efectuat evaluările prin raportare la contracte de vânzare-cumpărare efective a unor imobile similare celui expropriat, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială. Deși experții au avut două puncte de vedere diferite, în ceea ce privește valoarea terenului expropriat, Curtea a constatat că, atât prin raportare la punctul de vedere al experților C.M. și B.A.M.D., cât și prin punctul de vedere al expertului S.F., hotărârea din 05 august 2010 trebuia menținută, deoarece suma de 237.698 lei acordată cu titlu de despăgubiri de către expropriator, este superioară evaluării experților din raportul de expertiză administrat în apel, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, experții C.M. și B.A.M.D. au evaluat terenul în suprafață de 178 mp, la data de 24 ianuarie 2014, la valoarea de 119.688 lei, (completare la raportul de expertiză tehnică imobiliară filele 235-236 dosar apel) iar experta S.F. a evaluat același teren la aceeași dată, la valoarea de 172.481 lei. Ambele valori se situează sub valoarea despăgubirilor acordare de către expropriator, astfel că, urmare admiterii apelurilor pârâtului și Ministerului Public, a fost schimbată în tot sentința, în sensul că a fost respinsă contestația ca neîntemeiată. Apelul declarat de către reclamanți a fost respins ca nefondat, deoarece aceștia au solicitat o sumă superioară chiar și sumei acordată de către prima instanță.

Curtea nu a avut în vedere valoarea despăgubirilor calculate în fața primei instanțe prin raportare la momentul exproprierii deoarece legea se referă la calcularea valorii din momentul efectuării expertizei. Practica instanțelor este constantă în sensul că momentul la care se evaluează imobilul expropriat este cel la care se efectuează raportul. În baza art. 274 C. proc. civ., ținând seama de faptul că apelanții reclamanți au căzut în pretenții, atât ca urmare a respingerii propriului apel, cât și ca urmare a admiterii apelului pârâtului, Curtea a obligat apelanții reclamanți la plata sumei de 3.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de expertiză, către apelantul pârât Municipiul București.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au formulat următoarele critici: Instanța de apel și-a fundamentat soluția pe un raport de expertiză efectuat în baza a doar 5 contracte de vânzare cumpărare, furnizate de către pârâtul Municipiul București, ceea ce duce la concluzia că experții nu au identificat suficiente date cu privire la tranzacții cu proprietăți comparabile. Deși au efectuat numeroase demersuri pentru a intra în posesia unor contracte de vânzare cumpărare cu imobile similare, acestea au rămas fără rezultat, întrucât birourile notariale nu furnizează aceste contracte.

Așa fiind, recurenții susțin că au fost în imposibilitate de a-și exprima poziția și de a se apăra față de probatoriul furnizat de pârât. În plus, imobilele menționate în contractele prezentate de pârât nu sunt similare cu cel expropriat, fiind amplasate în plan secund sau fără cale de acces. În efectuarea expertizei, s-au avut în vedere două metode de evaluare, respectiv metoda comparației prin bonitate și metoda comparației directe, iar pentru o corectă evaluare, instanța trebuia să aibă în vedere rezultatul obținut prin metoda comparației directe. Susțin recurenții că instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenul în litigiu la momentul exproprierii.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului și al Parchetului, admiterea apelului reclamanților, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, încadrate de recurenți în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Municipiul București, nu poate fi primită, întrucât recurenții au formulat critici care se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv cel reglementat de pct. 9, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Prin memoriul de recurs, recurenții au susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, instanța având în vedere doar un număr de 5 contracte de vânzare cumpărare. Legea prevede care sunt criteriile în raport cu care instanțele au a stabili cuantumul despăgubirii în caz de expropriere.

Anume, dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Contrar celor susținute de recurenți, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data efectuării raportului de expertiză, neputând fi primită susținerea recurenților în sensul că la efectuarea expertizei s-au avut în vedere doar 5 contracte de vânzare cumpărare, atâta vreme cât legea nu prevede un număr de contracte de care instanța și experții să țină seama.

Cât timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar curtea de apel a aplicat si respectat aceste criterii, stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a măsurii exproprierii suportată de recurenta-reclamantă, hotărârea astfel pronunțată satisface, în opinia instanței de recurs, exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si ale legislației interne și nu poate reprezenta o încălcare a normelor naționale sau convenționale. Critica recurenților cu privire la momentul stabilirii despăgubirii, respectiv cel al efectuării raportului de expertiză în faza procesuală a apelului este nefondată și nu poate fi primită.

Astfel, afirmațiile recurenților conform cărora expertiza efectuată la fond este cea corectă, întrucât a stabilit cuantumul despăgubirilor la momentul exproprierii nu au susținere în dispozițiile legale aplicabile în cauză, urmând a fi înlăturate, întrucât acest moment este stabilit în mod imperativ de lege, sens în care art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispune: „La calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…).„ Textul de lege prevede cu claritate și fără posibilitate de interpretare care este momentul în raport cu care experții au a calcula și instanțele de judecată au a stabili cuantumul despăgubirii, anume momentul „întocmirii raportului de expertiză”.

Acest text de lege, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, nu permite interpretului să stabilească un alt moment în raport cu care să se calculeze valoarea despăgubirilor pentru terenurile expropriate. Cum reclamanții au înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia au înțeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, aceștia trebuie să-și asume și momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea despăgubirii la un alt moment. Pentru aceste argumente, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții R.D. și R.M.L. împotriva Deciziei nr. 245/A din 5 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.