ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2775/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2775/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei
instanțe sub nr. 12875/121/2011 reclamanta SC C. SA Matca, a solicitat, în
contradictoriu cu Consiliul local al comunei Matca, să se constate că a
dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, teren
și construcții cumpărate la licitație publică din data de 19 iunie 1991.
În fapt, în motivarea
acțiunii a arătat că, după desființarea C.A.P.-urilor, s-au constituit Comisii
de lichidare a acestora, iar comuna Matca, jud. Galați a vândut la licitație
publică o serie de bunuri ce aparțineau C.A.P.-ului din comună. Arată că,
potrivit art. 28 din Legea nr. 18/1991, fermele zootehnice, construcțiile și
alte mijloace fixe se vindeau împreună cu terenurile de sub acestea și cele
necesare utilizării lor normale. Pentru că nu exista valoare contabilă pentru
terenuri și nici o modalitate de evaluare a terenurilor, comisia de lichidare a
hotărât să vândă construcțiile împreună cu terenurile, acestea urmând regimul
juridic al construcțiilor.
Comisia din comuna
Matca, jud. Galați a hotărât că factura emisă de C.A.P. poate fi asimilată cu
un act de vânzare-cumpărare, acesta fiind motivul pentru care pe factura
respectivă este menționat faptul că se transmite și terenul de sub fermele
zootehnice.
Reclamanta a cumpărat
la licitație publică în anul 1991 fermele zootehnice, brutăria din comuna Matca
și brutăria din comuna Corod.
De la licitația
publică din 19 iunie 1991 reclamanta arată că s-a comportat ca un adevărat
proprietar asupra terenurilor aferente construcțiilor cumpărate la licitație.
Arată reclamanta că
în perioada 2004 - 2005 a solicitat instituției Prefectului județului Galați
eliberarea unui ordin care să ateste dreptul de proprietate asupra terenurilor,
drept recunoscut până la acea dată de primarii comunei Matca, a formulat o
acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce a făcut
obiectul Dosarului nr. 5141/2005 al Judecătoriei Tecuci, acțiune inițial admisă
de Judecătoria Tecuci Tribunalul Galați, însă a fost admis apelul Consiliului
local și a fost casată sentința Judecătoriei Tecuci. În urma judecării
recursului Curtea de Apel Galați a admis recursul reclamantei și a trimis cauza
spre rejudecarea apelului.
Până în anul 2006
nimeni nu a contestat dreptul său de proprietate asupra terenurilor și că de
fapt la licitația din 19 iunie 1991 a plătit prețul și pentru terenuri. În
toată această perioadă s-a comportat ca un bun proprietar al terenului și a
avut o posesie utilă, iar în perioada 1991 - 2006 Primăria comunei Matca a
eliberat o serie de adeverințe din care rezultă dreptul său de proprietate
asupra terenurilor.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 1847 C. civ.
La data de 15 martie 2012,
reclamanta a arătat că înțelege să se judece și în contradictoriu cu unitatea
administrativ teritorială comuna Matca, aceasta fiind persoana juridică ce
eventual poate pretinde un drept de proprietate asupra terenurilor.
Prin sentința civilă nr.
1301 din 27 mai 2013, Tribunalul Galați, secția I civilă, a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Matca, a respins
acțiunea formulată împotriva pârâtului Consiliul Local Matca ca fiind
îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins,
ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Matca.
În ceea ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Matca,
tribunalul a apreciat că în raport cu obiectul prezentului dosar, pârât nu
poate fi decât persoana care este proprietar al terenului în cauză, iar
proprietar al terenurilor în cauză nu poate fi decât unitatea administrativ
teritorială, singura cu personalitate juridică și cu patrimoniu propriu. Prin
urmare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Matca.
În ceea ce privește
fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat să se constate
intervenită prescripția achizitivă în ceea ce privește terenurile aferente
fermelor zootehnice nr. 4 și 5 din comuna Matca și a brutăriei din aceeași
comună.
Deși reclamanta nu a
indicat dacă se referă la prescripția de 30 de ani sau la cea de până la 20 de
ani, tribunalul a constatat că în cauză nu se putea vorbi de uzucapiunea de 30
de ani întrucât de la data licitației, 19 iunie 1991 au trecut până în prezent
22 de ani, deci o perioadă insuficientă pentru a se putea uzucapa conform art. 1847
în referire la art. 1890 și următoarele C. civ. (vechi).
În ceea ce privește uzucapiunea
de 10 până la 20 de ani, tribunalul a constatat că nu este îndeplinită condiția
justului titlu, prevăzută de art. 1895 C. civ., întrucât factura prin care a
dobândit construcțiile nu reprezintă just titlu. Prin Decizia civilă nr. 358
din 24 iunie 2008 a Tribunalului Galați, devenită irevocabilă prin Decizia nr.
708/R din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, a fost admis apelul
unității administrativ teritoriale Matca și a fost respinsă acțiunea
reclamantei de constatare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în
cauză. În această decizie s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că
la licitația din 19 iunie 1991 nu s-au vândut și terenurile, astfel încât nu
există act translativ de proprietate.
Mai mult, actul
translativ de proprietate nu poate să provină de la adevăratul proprietar (așa
cum încearcă să probeze reclamanta), ci de la un proprietar aparent deoarece,
dacă actul translativ de proprietate ar proveni de la adevăratul proprietar,
ne-am afla în fața unui real transfer de proprietate și nu în fața unui act
care să constituie just titlu care să stea la baza prescripției achizitive de
10 până la 20 ani.
Atât timp cât nu
există îndeplinită condiția justului titlu, nu este necesar a se analiza și
celelalte condiții ale prescripției achizitive.
Prin Decizia civilă nr.
11/A din 05 februarie 2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins,
ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C. SA Matca.
În motivarea acestei
soluții, instanța de apel a reținut că, raportat la obiectul acțiunii deduse
judecății și la situația de fapt prezentată în cuprinsul acesteia, instanța de
fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează uzucapiunea
de 10-20 de ani și, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
lege pentru a se putea constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra
terenurilor în litigiu, ca efect al uzucapiunii, în mod legal și temeinic a respins
pretențiile acesteia.
Astfel, prescripția
achizitivă de scurtă durată presupune, pe lângă exercitarea unei posesii utile,
și existența justului titlu, precum și buna-credință, condiții care trebuie
îndeplinite cumulativ.
Întemeindu-și
pretenția de dobândire a dreptului de proprietate pe dispozițiile referitoare
la prescripția achizitivă de 10-20 de ani, reclamanta a invocat ca just titlu
factura din 20 noiembrie 1991, emisă de C.A.P. Matca, cu care a cumpărat, în
urma vânzării la licitație din data de 19 iunie 1991, fermele zootehnice 4 și
5, precum și o brutărie, toate situate în comuna Matca.
În acest cadru
procesual, instanța de fond, analizând înscrisul respectiv, a constatat, în mod
legal și temeinic, că factura nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat
just titlu, în accepțiunea art. 1897 C. civ. întrucât, nu cuprinde nicio
mențiune cu privire la teren ci doar cu privire la construcțiile ce au format
obiectul vânzării la licitație. Împrejurarea susținută de reclamantă în sensul
că, Comisia de lichidare a C.A.P.- urilor din comuna Matca ar fi hotărât că
factura emisă de C.A.P. Matca poate fi asimilată unui act de vânzare-cumpărare
a terenurilor este lipsită de relevanță juridică și nu poate da înscrisului
respectiv valoarea unui just titlu în sensul avut în vedere de legiuitor prin
dispozițiile art. 1897 C. civ.
Pe de altă parte,
vânzarea terenurilor nu se poate face decât în formă autentică, factura
respectiv neavând caracterul unui act autentic în sensul C. civ.
Mai mult decât atât,
așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, prin Decizia civilă nr. 358
din 24 iunie 2008 a Tribunalului Galați, devenită irevocabilă prin Decizia civilă
nr. 708 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a stabilit cu putere de
lucru judecat că, în privința terenului, în urma vânzării la licitație din anul
1991, nu s-a transferat dreptul de proprietate către SC C. SA Matca.
Rezultă, așadar, că
înscrisul prezentat de reclamantă nu întrunește condițiile art. 1897 C. civ.
pentru a fi considerat just titlu - adică un titlu translativ de proprietate,
care să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar, astfel că,
nerecunoscându-i-se acestuia eficiența de just titlu, care să facă posibilă
prescripția achizitivă în condițiile art. 1895 - 1899 C. civ., în mod corect
acțiunea în constatare promovată de reclamantă a fost respinsă.
Împotriva menționatei
decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, apelanta-reclamantă SC
C. SA Matca, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
În argumentarea
acestui motiv de recurs se menționează că, în mod greșit calea de atac a
recursului a fost calificată ca fiind apel.
De asemenea, se arată
că SC C. SA Matca a fost înființată în perioada când se desființau cooperativele
agricole de producție din comuna Matca și, în acest context, potrivit art. 28
din Legea nr. 18/1991, a fost constituită o comisie de lichidare care a
organizat licitația publică din 19 iunie 1991 pentru a vinde bunuri mobile și
imobile ale fostelor cooperative agricole de producție.
Potrivit art. 28 din
Legea nr. 18/1991, fermele zootehnice, construcțiile și alte mijloace fixe se
vindeau numai împreună cu terenurile de sub ele, cât și terenurile necesare
utilizării normale a acestor construcții și alte mijloace fixe.
În aceste condiții au
fost cumpărate bunurile, construcții și teren, încheindu-se un proces-verbal de
adjudecare și emițându-se factura din 20 noiembrie 1991, în care se menționa
transferul dreptului de proprietate asupra a 2 ferme zootehnice (Calea nouă +
Drumul belșugului cele două ferme zootehnice au fost licitate cu terenul din
incintă). În factură se menționează și
prețul cumpărării de
17.600.000 lei,
prețuri care se practicau la acea vreme.
Este nereală
susținerea că factura menționată nu cuprinde nicio mențiune cu privire la teren
ci doar cu privire la
construcțiile ce
au format obiectul vânzării la licitație, de
vreme ce în factură se menționează destul de clar că cele două ferme zootehnice
au fost licitate împreună cu terenul din incintă.
Atât procesul-verbal
de adjudecare, cât și factura au fost autentificate la notariatul de stat
Tecuci și au fost considerate de comisia de lichidare ca fiind acte de
proprietate valabile, comisia fiind constituită din ingineri economiști și alți
specialiști, competenți în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, care au
convins conducerea SC C. SA Matca că aceste acte pot face dovada proprietății.
Această convingere a
fost întărită și de faptul că, în perioada care s-a scurs după cumpărarea prin
licitație a bunurilor, atât Primăria comunei Matca, Consiliul local Matca cât
și alte instituții au recunoscut dreptul de proprietate pe care îl are SC C. SA
Matca și au eliberat adeverințe si certificate prin
care
au
atestat că SC C. SA Matca este proprietara construcțiilor și terenului dobândite
prin cumpărare la licitația publică din 19 iunie 1991 și că a plătit toate
impozitele și taxele prevăzute de lege pentru aceste bunuri, adeverințele și
certificatele fiind semnate de primarii și secretarii care erau în funcții,
nefăcându-se nici o obiecțiune.
Prin Încheierile nr. 425
din 6 februarie 2001 și nr. 484 din 12 februarie 2001, s-a admis înscrierea în
cartea funciară a dreptului de proprietate al SC C. SA Matca asupra terenului
și construcțiilor dobândite prin cumpărarea la licitația publică, în temeiul art.
50 din Legea nr. 7/1996.
Aceste înscrieri n-au
fost contestate de nimeni până în prezent astfel că se poate pune în discuție
și art. 931 din noul C. civ. privind uzucapiunea tabulară.
Asupra valabilității
actelor încheiate în temeiul art. 28 al Legii nr. 18/1991 trebuia să se
pronunțe notarul, acesta fiind cel care trebuia să aducă la cunoștința SC C. SA
Matca, care se înființase doar cu o lună înainte de licitația publică, despre
necesitatea respectării formei autentice.
Bunurile au fost
cumpărate de la un neproprietar, respectiv de la fostele cooperative de
producție, printr-un proprietar aparent, respectiv Comisia de lichidare
constituită potrivit Legii nr. 18/1991 și prin decizia Prefecturii.
Prin urmare, în mod
greșit atât Tribunalul Galați cât și Curtea de Apel Galați au apreciat că,
atâta timp cât nu este îndeplinită condiția justului titlu, nu este necesar a
analiza celelalte condiții.
Analizând recursul
formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta
este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se fac referiri
la greșita calificare a căii de atac a recursului ca fiind apel, recurenta nu
precizează dacă aceasta reprezintă sau nu o critică. Verificând competența
materială procesuală a instanței, în raport de criteriul valorii obiectului
pricinii, se constată că această valoare, indicată în acțiune ca fiind de 593
961 lei, atrage competența de primă instanță a tribunalului, potrivit art. 2 alin.
(1) lit. b) care stipulează că tribunalul judecă în primă instanță procesele și
cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei
și, în raport de această valoare, nu devine incident nici art. 282
1
C.
proc. civ. potrivit căruia „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești
date în primă instanță în (…) litigiile al căror obiect are o valoare de până
la 100.000 lei inclusiv”.
Un alt aspect de
nelegalitate invocat de recurentă constă în greșita
aplicare a art. 1897 C.
civ., prin reținerea inexistenței justului titlu.
Sub acest aspect se
observă, din interpretarea sistematică a art. 1895 și a art. 1897 C. civ., că
justul titlul care stă la baza prescripției achizitive de 10 până la 20 ani
constituie un act translativ de proprietate care nu provine de la adevăratul
proprietar, ci de la un proprietar aparent, dar care îi dă certitudinea
dobânditorului dreptului de proprietate că a dobândit de la adevăratul
proprietar, ceea ce explică cerința existenței bunei credințe a acestuia. De
asemenea, potrivit art. 1897 alin. (2) C. civ., „Un titlu nul nu poate servi de
bază prescripției de 10 până la 20 de ani”.
Ca atare, dincolo de
îndeplinirea condițiilor menționate în art. 1897 alin. (1) C. civ., dacă titlul
este nul, conform art. 1897 alin. (2) C. civ., nu poate opera prescripția de 10
până la 20 de ani.
Recurenta-reclamantă
invocă drept just titlu atât factura din 20 noiembrie 1991, cât și
procesul-verbal din 19 iunie 1991 prin care susține că a dobândit în
proprietate terenurile în litigiu în procesul de licitație publică desfășurat
în temeiul Legii nr. 18/1991. În opinia sa, acestea reprezintă acte autentice
în accepțiunea art. 1171 C. civ., deoarece au fost încheiate cu solemnitățile
cerute de art. 28 al Legii nr. 18/1991, de funcționari publici care aveau
dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a făcut.
Astfel
cum corect a observat instanța de apel, asupra caracterului solemn al procesului-verbal
din data de 19 iunie 1991, emis în procedura de licitație publică desfășurată
conform Legii nr. 18/1991, s-a pronunțat instanța de judecată într-un proces
anterior, finalizat irevocabil prin decizia civilă nr. 708 din 1 decembrie 2008
a Curții de Apel Galați, în care s-a stabilit că procesul-verbal din 19 iunie
1991 nu face dovada transmiterii proprietății, întrucât nu este act autentic
(fila 103 a dosarului primei instanțe de fond).
Cu alte
cuvinte, acest înscris nu transferă reclamantei din prezenta cauză dreptul de
proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze datorită lipsei
cerințelor de formă cerute sub sancțiunea nulității absolute, adică a formei
autentice, necesară în cazul transferului dreptului de proprietate asupra
terenurilor, potrivit art. 2 alin. (1) al Legii nr. 54/1998 privind circulația
juridică a terenurilor.
Ca atare,
lipsa caracterului translativ de proprietate al procesului-verbal din 19 iunie
1991 din perspectiva neîndeplinirii condițiilor de formă cerute ad validitatem,
nu mai poate fi adusă în raport de art. 28 al Legii nr. 18/1991, întrucât acest
aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat și a fundamentat soluția de
respingere a acțiunii în constatare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra
terenului din prezentul litigiu, în cadrul altui dosar care s-a finalizat prin Decizia
civilă nr. 708 din 1 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați.
Cu alte
cuvinte, în acel proces s-a stabilit cu putere de lucru judecat că
procesul-verbal din 19 06 1991 este nul absolut întrucât nu îndeplinește
condiția formei autentice, cerută ad validitatem în privința transferului
dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel încât, neoperând transferul
dreptului de proprietate, nu s-a putut constata calitatea reclamantei de
proprietară a terenului ce face obiect și al prezentului litigiu.
Devin incidente
prevederile art. 1897 alin. (2) C. civ. întrucât procesul-verbal din 19 iunie
1991, fiind un act nul, nu poate constituie just titlu, deci nu poate servi drept
bază pentru prescripția de 10 până la 20 de ani, astfel cum, în mod corect a
decis și instanța de apel.
Întrucât
factura din 20 noiembrie 1991 a fost emisă pentru punerea în aplicare a
procesului-verbal din 19 iunie 1991, fiind un accesoriu al acestui înscris emis
pentru plata prețului stabilit la licitație, nu poate fi considerată ca fiind
un just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani, în accepțiunea dată acestei
noțiuni prin art. 1897 C. civ., întrucât principiul accesoriu sequitur
principale face ca regimul juridic al actului accesoriu să nu poată fi altul
decât cel al actului principal.
În
contextul în care justul titlu este un act lovit de nulitate absolută pentru
nerespectarea formei cerute ad validitatem, aspect care a fost stabilit cu
putere de lucru judecat, devin incidente prevederile art. 1897 alin. (2) C.
civ. în raport de care prezenta acțiune nu putea fi admisă, datorită
neîndeplinirii uneia dintre cerințele intervenirii uzucapiunii scurte de 10-20
de ani, aceea ca justul titlu să nu fie lovit de nulitate absolută. De vreme ce
toate condițiile cerute pentru a uzucapa au caracter cumulativ, neîndeplinirea
oricăreia dintre ele face de prisos analiza celorlalte, astfel cum corect a
considerat și instanța de apel.
Din acest
considerent, celelalte critici prin care recurenta invocă greșita interpretare
a conținutului facturii și a procesului-verbal de licitație sub aspectul
dovedirii includerii terenurilor în obiectul licitației, cele care se referă la
recunoașterea de către alte autorități a calității sale de proprietar, cele
privind recunoașterea dreptului de proprietate al recurentei asupra terenului
în litigiu prin înscrierea acestuia în cartea funciară pe numele său sau buna
sa credință devin neconcludente, de vreme ce nu pot determina pronunțarea altei
soluții în cauză.
Astfel
cum chiar recurenta susține, aceste aspecte pot fi valorificate în temeiul art.
931 din noul C. civ., privind uzucapiunea tabulară, cu prilejul altui proces,
însă nu pot fi analizate în cadrul acestui dosar, deoarece exced temeiului
juridic al prezentei acțiuni, iar acesta nu poate fi modificat în calea de atac
a apelului sau a recursului, conform art. 316 coroborat cu art. 294 alin. (1) C.
proc. civ.
Pentru argumente
expuse anterior și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., motivul de
recurs invocat este apreciat ca nefondat iar recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Matca, împotriva Deciziei
nr. 11/A din 05 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 17 octombrie 2014.