ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3258/2018

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 123 din Legea nr. 215/2001 actualizată.

În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta solicită obligarea fiecăruia dintre reclamanți la plata de 8200 RON reprezentând contravaloarea chiriei spațiului folosit de la ocuparea abuzivă și până în prezent.

În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1033-1048 din C. proc. civ.

A fost admisă în parte cererea reconvențională, în sensul că:

S-a dispus evacuarea reclamantului-pârât A., precum și a bunurilor aparținând acestuia din imobilul -spațiul zootehnic C24-grajd beton cu Sc de 1279 mp, teren aferent St de 1979 mp, an de construire 1975, NC 101220, CF x UAT Pechea, ce aparține reclamantei-pârâte Unitatea Administrativ -Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

S-a dispus evacuarea reclamantei-pârâte B., precum și a bunurilor aparținând acestuia din imobilul -spațiul zootehnic C10-grajd beton cu Sc de 1292 mp, teren aferent St de 1992 mp, an de construire 1975, NC 101209, CF x UAT Pechea, ce aparține reclamantei-pârâte Unitatea Administrativ -Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

S-a dispus evacuarea reclamantului-pârât C., precum și a bunurilor aparținând acestuia din imobilul - spațiul zootehnic C9-grajd beton cu Sc de 1365 mp, teren aferent St de 2065 mp, an de construire 1975, NC 101207, CF x UAT Pechea, ce aparține reclamantei-pârâte Unitatea Administrativ -Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

S-a respins ca nefondată cererea de evacuare a reclamantei-pârâte D. din imobilul - spațiul zootehnic C22-grajd beton cu Sc de 1279 mp, teren aferent St de 1979 mp, an de construire 1975, NC 101222, CF x UAT Pechea, ce aparține reclamantei-pârâte Unitatea Administrativ -Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

A fost obligat reclamantul-pârât A. la plata către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, a sumei de 14.000 de RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului - spațiul zootehnic C24- (situat în incinta fostului F. S.R.L. Pechea), pentru perioada iulie 2011- decembrie 2014, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

A fost obligată reclamanta-pârâtă B. la plata către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, a sumei de 14.143 de RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului -spațiul zootehnic C10 - (situat în incinta fostului F. S.R.L. Pechea), pentru perioada iulie 2011- decembrie 2014, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

A fost obligat reclamantul-pârât C. la plata către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, a sumei de 14.942 de RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului -spațiul zootehnic C9 - (situat în incinta fostului F. S.R.L. Pechea), pentru perioada iulie 2011- decembrie 2014, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

A fost obligată reclamanta-pârâtă D. la plata către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați, a sumei de 14.000 de RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului - spațiul zootehnic C22 - (situat în incinta fostului F. S.R.L. Pechea), pentru perioada iulie 2011- decembrie 2014, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. E.

Au fost obligați reclamanții-pârâți A., B. și C., fiecare, la plata către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați a sumei de 1345 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta-pârâtă D. la plata către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială a Comunei Pechea, Județul Galați a sumei de 1325 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a admis acțiunea și s-a dispus obligarea UAT Comuna Pechea să reia licitația pentru vânzarea spațiilor zootehnice (grajduri) ce a fost suspendată la data de 27.06.2011, cu reevaluarea prețului de vânzare potrivit O.G. nr. 81/2003.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și ca efect al compensării a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 3.075 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința civilă apelată și s-au înlăturat mențiunile contrare prezentei decizii.

A fost obligată intimata să plătească apelanților suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate într-un proces în care competența în primă instanță aparține judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text de lege a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competența instanței supreme în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curților de apel la cazurile de atribuire expresă a competenței. Printre acestea din urmă nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca și recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale sau de soluționare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curți îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei Secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Art. 497 C. proc. civ. reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța supremă în recurs, "Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când este cazul și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3), primei instanțe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".

Acest text de lege trebuie înțeles însă prin corelare cu dispozițiile anterior citate ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel, iar art. 497 din același act normativ impune soluția, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanța de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.

Or, în materia litigiilor având ca obiect obligația de a face, instanța de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, potrivit art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competența de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

Aceste considerente relevă că Înaltei Curți nu îi poate reveni competența de a soluționa recursuri împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel.

Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înțelesul acestor dispoziții trebuie să reiasă din decelarea intenției legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de tribunale sau de curți de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conține norma de trimitere adecvată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte nu este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, pentru că o asemenea abordare ar echivala cu instituirea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege.

Or, potrivit art. 122 C. proc. civ., "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Având în vedere că, în speță, nu există o prevedere legală care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunțată de un tribunal, ca instanță de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competență, urmează ca excepția de necompetență materială a Înaltei Curți să fie admisă.

În ceea ce privește instanța în favoarea căreia competența urmează a fi declinată, se cuvin a fi subliniate următoarele aspecte:

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

În speță, necompetența materială a instanței supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus și, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 497 cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

Pentru aceste motive, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Galați, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Galați, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pechea, Județul Galați împotriva deciziei civile nr. 1644 din 22 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Galați.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2018.