ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2558/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 05 iulie 2011, pe rolul Tribunalului București., reclamanta D. I.P. H. L.L.C., prin mandatar SC R. SA, în contradictoriu cu pârâții SC P.D. SRL, O.N.R.C. și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brăila, a solicitat constatarea încălcării de către prima pârâtă a dreptului de folosire exclusivă, a mărcii notorii D.; să constate ca folosirea de către pârâta Patiseria SC D. S.R.L, a numelui comercial încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor „D. anterior înregistrate; obligarea pârâtei să își schimbe numele comercial SC P.D. SRL, înregistrat în Registrul Comerțului sub nr. J/09/136/2011, într-o denumire care să nu mai includă în nicio formă mărcile „D.

în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța; publicarea, într-un ziar cu tiraj național, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii ce se va pronunța, în cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a acesteia. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 și art. 86 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice; art. 5 alin. (1), lit. a), art. 9 și următoarele din Legea nr. 11/2001 privind combaterea concurentei neloiale; art. 998 C. civ.; art. 11 alin. (1) lit. c), art. 14, art. 16 din O.U. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industriala; art. 112 C. proc. civ. Pârâtul O.N.R.C., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Tot prin întâmpinare, pârâta SC P.D. SA a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței. La termenul din 10 noiembrie 2011 instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București în soluționarea cauzei, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată. Prin sentința nr. 160 din 26 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiate atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.N.R.C., cât și acțiunea formulată de reclamantă. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a O.N.R.C., instanța a constatat că acest pârât justifică în cauză calitatea procesuală pasivă în raport de capătul 3 de cerere, prin care se solicită obligarea acestuia la efectuarea unor mențiuni în Registrul Comerțului.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că pârâta și-a înregistrat numele comercial Patiseria D., similar cu mărcile reclamantei "D.P." însă nu îl folosește în activitatea comercială cu titlu de marcă pentru a-și individualiza serviciile și produsele. În contextul m care pârâta folosește denumirea Patiseria D. doar pentru propria sa individualizare între ceilalți comercianți, fără a aplica semnul pe produse, iar utilizarea denumirii nu are loc de o manieră care să permită stabilirea unei legături între semnul care constituie numele său comercial și produsele pe care le comercializează, instanța a reținut că o atare utilizare nu are, în sine, drept scop să distingă produse sau servicii, astfel încât reclamanta nu este îndreptățită să solicite și să obțină interzicerea acestui tip de folosire pe temeiul art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Față de soluția de respingere a capătului principal de cerere, instanța a respins ca neîntemeiate și capetele de cerere privind obligarea pârâtei să își schimbe numele comercial și publicarea hotărârii într-un ziar cu tiraj național. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 33/A din 21 februarie 2013, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea. A constatat încălcarea de către pârâta SC P.D. SRL a dreptului reclamantei asupra mărcilor „O." și „D.P.", prin folosirea numelui comercial SC P.D.

SRL. A obligat pe pârâtă să își schimbe numele comercial menționat într-o denumire care să nu mai includă mărcile „D." și a dispus publicarea, într-un ziar cu tiraj național, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii, după rămânerea ei irevocabilă. A obligat pe pârâta SC P.D. SRL să plătească reclamantei suma de 3.590 euro cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizi, la 23 decembrie 201, pârâta SC P.D. SRL a declarat recurs nemotivat. La termenul de judecată din data de 3 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepția netimbrăriî recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, m temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Analizând excepția invocată, din oficiu, înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite pentru considerentele care urmează. Potrivii dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cereriie introduse Ia instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lese. În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1)-(3) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, astfel cum s-a procedat în cauză.

În speță, deși legal citată, pentru termenul din 3 octombrie 2014, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 23,5 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, conform dovezii de citare de la fila 18 din dosar, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., recurenta reclamantă nu s-a conformat obligației legale de timbrare, nedepunând la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Cura recurenta nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile fiscale corespunzătoare recursului, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P.D. SRL împotriva Deciziei nr. 33/A din 21 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 octombrie 2014.