ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2496/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 4 iulie 2014, Biroul executorului judecătoresc G.J., urmare cererii creditoarei SC C.I. SA, a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire a titlului executoriu - Contract de credit de consum din 5 septembrie 2007 asupra veniturilor debitoarei S.F. datorate de SC S.R. SRL. Prin Sentința civilă nr. 661 din 9 iulie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. S-a apreciat de către instanță că față de dispozițiile art. 780 și urm. C. proc.

civ., care nu cuprind nicio reglementare specială în privința instanței competente să încuviințeze executarea silită prin poprire, aceasta este instanța de executare, potrivit regulii generale, în speță Judecătoria Sectorului 1 București, raportat la sediul executorului judecătoresc, conform art. 650 alin. (1) din cod. Prin Sentința civilă nr. 13701 din 4 septembrie 2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Răcari. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

A reținut, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 și de data formulării cererii de executare silită, respectiv 28 martie 2011, că acțiunea este supusă dispozițiilor de procedură din vechiul cod. Pornind de la art. 373 3 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere că s-a solicitat executarea silită prin poprire asupra veniturilor debitoarei S.F. datorate de SC S.R. SRL, cu sediul în Crevedia, județul Dâmbovița, s-a constatat că instanța de executare este instanța de la sediul terțului poprit, în speță Judecătoria Răcari.

Analizând conflictul negativ de competență dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare". Or, în speță, chiar dacă sesizarea instanței, prin cererea de încuviințare a executării silite a Biroului Executorului Judecătoresc G.J., s-a realizat la 4 iulie 2014, cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea SC C.I. SA și înregistrată la executor la data de 28 martie 2011. Ca atare, față de dispozițiile legale anterior citate și de data declanșării procedurii executării silite, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc.

civ., și nu ale noii reglementări intrate în vigoare la 15 februarie 2013. Se constată că în cauză, prin cererea formulată, creditoarea SC C.I. SA a solicitat, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc G.J., încuviințarea executării silite prin poprire asupra veniturilor debitoarei S.F., datorate de SC S.R. SRL, cu sediul în Crevedia, județul Dâmbovița. Coroborând dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit cu cele ale art. 373 alin. (1) din cod, care stipulează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și având în vedere că sediul terțului poprit se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Răcari, rezultă că aparține acestei instanțe competența soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - AZ