ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2496/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Răcari la data de 4 iulie 2014, Biroul executorului judecătoresc G.J., urmare

cererii creditoarei SC C.I. SA, a solicitat încuviințarea executării silite

prin poprire a titlului executoriu - Contract de credit de consum din 5

septembrie 2007 asupra veniturilor debitoarei S.F. datorate de SC S.R. SRL.

Prin Sentința civilă

nr. 661 din 9 iulie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

S-a apreciat de către

instanță că față de dispozițiile art. 780 și urm. C. proc. civ., care nu

cuprind nicio reglementare specială în privința instanței competente să

încuviințeze executarea silită prin poprire, aceasta este instanța de

executare, potrivit regulii generale, în speță Judecătoria Sectorului 1

București, raportat la sediul executorului judecătoresc, conform art. 650 alin.

(1) din cod.

Prin Sentința civilă

nr. 13701 din 4 septembrie 2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu. A declinat

competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Răcari. A

constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata cauzei și

a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

A reținut, în raport

de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 și de data formulării

cererii de executare silită, respectiv 28 martie 2011, că acțiunea este supusă

dispozițiilor de procedură din vechiul cod.

Pornind de la art.

373

3

alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere că s-a solicitat

executarea silită prin poprire asupra veniturilor debitoarei S.F. datorate de

SC S.R. SRL, cu sediul în Crevedia, județul Dâmbovița, s-a constatat că

instanța de executare este instanța de la sediul terțului poprit, în speță

Judecătoria Răcari.

Analizând conflictul

negativ de competență dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 24 din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "dispozițiile legii

noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute

după intrarea acesteia în vigoare".

Or, în speță, chiar

dacă sesizarea instanței, prin cererea de încuviințare a executării silite a

Biroului Executorului Judecătoresc G.J., s-a realizat la 4 iulie 2014, cererea

de executare silită a fost formulată de creditoarea SC C.I. SA și înregistrată

la executor la data de 28 martie 2011.

Ca atare, față de

dispozițiile legale anterior citate și de data declanșării procedurii

executării silite, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului

C. proc. civ., și nu ale noii reglementări intrate în vigoare la 15 februarie

2013.

Se constată că în

cauză, prin cererea formulată, creditoarea SC C.I. SA a solicitat, prin

intermediul Biroului Executorului Judecătoresc G.J., încuviințarea executării

silite prin poprire asupra veniturilor debitoarei S.F., datorate de SC S.R.

SRL, cu sediul în Crevedia, județul Dâmbovița.

Coroborând dispozițiile

art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înființează la

cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul

debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit cu cele ale art.

373 alin. (1) din cod, care stipulează că instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și având în vedere

că sediul terțului poprit se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei

Răcari, rezultă că aparține acestei instanțe competența soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ