ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2012

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

26 din data de 20 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosarul

nr. 2.070/308/2011 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de

către petenții B.E. și B.F.A. împotriva rezoluției din data de 11 mai 2011

pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara în Dosarul nr. 767/P/2010,

menținându-se rezoluțiile atacate.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat în sumă de 60 lei fiecare.

Pentru a hotărî cele

de mai sus, prima instanță a avut în vedere următoarele:

La data de 08 iulie 2011

petenții B.F.A. și B.E. au formulat, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., plângere împotriva rezoluției din 11 mai 2011, dată de procurorul de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara și rezoluției din 17 iunie 2011 a

prim - procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara, prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor R.V. și R.A.,

funcționari responsabili de la SC E.O.N.G. SA - Sucursala Sighișoara,

făptuitoarele D.C., B.A., B.M., angajate de A.F.P. din Sighișoara, solicitând

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale.

S-a depus rezoluția

din 11 mai 2011 dată în Dosarul nr. 767/P/2010 prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de R.V. și R.A., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 290, art. 291, art. 292, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni;

neînceperea urmăririi penale față de R.V. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 192, art. 193 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestor infracțiuni, neînceperea urmăririi penale față de SC E.O.N.G.

SA - Sucursala Sighișoara, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,

art. 250 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestor infracțiuni; neînceperea urmăririi penale față de D.C., B.M. și B.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Prin rezoluția din 17

iunie 2011, dată cu privire la plângerea petentului B.F.A., împotriva

rezoluției din 11 mai 2011, prim - procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sighișoara a dispus respingerea plângerii petentului, menținerea

soluției ca fiind legală, întrucât s-a apreciat corect în raport de starea de

fapt, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru

care părțile vătămate au formulat plângere penală.

Prima instanță a

reținut că rezoluția de neînceperea urmăririi penale date de procuror s-a

comunicat la 22 iunie 2011 și plângerea petenților a fost depusă la poștă în 08

iulie 2011, respectiv în termen de 20 de zile de la comunicare, fiind astfel formulată

în termen. Au fost citate în cauză persoanele care au făcut plângere, precum și

toate persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, dar nici

una dintre aceste persoane legal citate nu s-au prezentat.

Potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., verificând rezoluțiile pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, examinând conținutul plângerii petenților,

prima instanță a apreciat că plângerea petenților este nefondată și a menținut

rezoluțiile, conform art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. în privința

nici unui făptuitor nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

pentru care s-a solicitat de către părțile vătămate să fie cercetați, toți

acționând în limitele sarcinilor lor de serviciu, în ceea ce privește pe

funcționarii de la SC E.O.N.G. SA de la A.F.P. Sighișoara, iar în privința

numiților R.V. și R.A. nu s-au putut identifica elementele ce constituie

conținutul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de

fals, fals în declarații ori înșelăciune.

Împotriva hotărârii

menționate mai sus au declarat recurs petenții B.E. și B.F.A.

Examinând recursurile

promovate, prin prisma dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc.

pen., modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, instanța de

control judiciar a apreciat că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278

1

alin. (8) C.

proc. pen. este definitivă.

Prevederile Legii nr.

202/2010 au intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.

Ca atare, orice

hotărâre judecătorească pronunțată în urma soluționării de către instanța

competentă a plângerii îndreptate împotriva ordonanței sau rezoluției

procurorului de netrimitere în judecată este definitivă începând cu data de 25

noiembrie 2010, fiind exclusă, începând cu aceeași dată, calea de atac a

recursului.

Cum sentința penală nr.

26 din data de 20 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosarul

nr. 2.070/308/2011, se încadrează în această categorie, recursul declarat

împotriva acesteia a devenit inadmisibil.

În consecință, prin Decizia

penală nr. 130/R din 15 iunie 2012 Tribunalul Mureș, secția penală, a respins

ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenții petenți B.F.A. și B.E.

împotriva sentinței penale nr. 26 din 20 februarie 2012 pronunțată de

Judecătoria Sighișoara în Dosarul nr. 2070/308/2011.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs petiționarii B.F.A. și B.E.

Recursurile sunt

inadmisibile.

Examinând hotărârea

recurată, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C.

proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) teza a

II-a C. proc. pen., constată că recursurile formulate de recurenții petiționari

sunt inadmisibile, având în vedere că decizia pronunțată de Tribunalul Mureș

este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprocedural.

În raport de

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive.

Întrucât Decizia penală

nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureș, secția penală, este

definitivă și având în vedere dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod

limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, hotărârea atacată

nefăcând parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii B.F.A. și B.E. împotriva Deciziei

penale nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureș, secția penală.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de petiționarii B.F.A. și B.E. împotriva Deciziei penale nr. 130/R

din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureș.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei

de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

noiembrie 2012.