ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26 din data de 20 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosarul nr. 2.070/308/2011 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de către petenții B.E. și B.F.A. împotriva rezoluției din data de 11 mai 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara în Dosarul nr. 767/P/2010, menținându-se rezoluțiile atacate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 60 lei fiecare. Pentru a hotărî cele de mai sus, prima instanță a avut în vedere următoarele: La data de 08 iulie 2011 petenții B.F.A.

și B.E. au formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției din 11 mai 2011, dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara și rezoluției din 17 iunie 2011 a prim - procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor R.V. și R.A., funcționari responsabili de la SC E.O.N.G. SA - Sucursala Sighișoara, făptuitoarele D.C., B.A., B.M., angajate de A.F.P. din Sighișoara, solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. S-a depus rezoluția din 11 mai 2011 dată în Dosarul nr. 767/P/2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.V.

și R.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, art. 291, art. 292, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; neînceperea urmăririi penale față de R.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192, art. 193 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, neînceperea urmăririi penale față de SC E.O.N.G. SA - Sucursala Sighișoara, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; neînceperea urmăririi penale față de D.C., B.M. și B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Prin rezoluția din 17 iunie 2011, dată cu privire la plângerea petentului B.F.A., împotriva rezoluției din 11 mai 2011, prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara a dispus respingerea plângerii petentului, menținerea soluției ca fiind legală, întrucât s-a apreciat corect în raport de starea de fapt, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care părțile vătămate au formulat plângere penală. Prima instanță a reținut că rezoluția de neînceperea urmăririi penale date de procuror s-a comunicat la 22 iunie 2011 și plângerea petenților a fost depusă la poștă în 08 iulie 2011, respectiv în termen de 20 de zile de la comunicare, fiind astfel formulată în termen.

Au fost citate în cauză persoanele care au făcut plângere, precum și toate persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, dar nici una dintre aceste persoane legal citate nu s-au prezentat. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., verificând rezoluțiile pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, examinând conținutul plângerii petenților, prima instanță a apreciat că plângerea petenților este nefondată și a menținut rezoluțiile, conform art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. în privința nici unui făptuitor nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a solicitat de către părțile vătămate să fie cercetați, toți acționând în limitele sarcinilor lor de serviciu, în ceea ce privește pe funcționarii de la SC E.O.N.G.

SA de la A.F.P. Sighișoara, iar în privința numiților R.V. și R.A. nu s-au putut identifica elementele ce constituie conținutul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații ori înșelăciune. Împotriva hotărârii menționate mai sus au declarat recurs petenții B.E. și B.F.A. Examinând recursurile promovate, prin prisma dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, instanța de control judiciar a apreciat că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen. este definitivă. Prevederile Legii nr. 202/2010 au intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010. Ca atare, orice hotărâre judecătorească pronunțată în urma soluționării de către instanța competentă a plângerii îndreptate împotriva ordonanței sau rezoluției procurorului de netrimitere în judecată este definitivă începând cu data de 25 noiembrie 2010, fiind exclusă, începând cu aceeași dată, calea de atac a recursului. Cum sentința penală nr. 26 din data de 20 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosarul nr. 2.070/308/2011, se încadrează în această categorie, recursul declarat împotriva acesteia a devenit inadmisibil. În consecință, prin Decizia penală nr. 130/R din 15 iunie 2012 Tribunalul Mureș, secția penală, a respins ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenții petenți B.F.A.

și B.E. împotriva sentinței penale nr. 26 din 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosarul nr. 2070/308/2011. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petiționarii B.F.A. și B.E. Recursurile sunt inadmisibile. Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursurile formulate de recurenții petiționari sunt inadmisibile, având în vedere că decizia pronunțată de Tribunalul Mureș este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprocedural.

În raport de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Întrucât Decizia penală nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureș, secția penală, este definitivă și având în vedere dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, hotărârea atacată nefăcând parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii B.F.A. și B.E. împotriva Deciziei penale nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureș, secția penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii B.F.A. și B.E. împotriva Deciziei penale nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureș. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.