ÎCCJ, Decizia nr. 287/2011

Ședința publică de la 27 aprilie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1737 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petenta SC P.F. SRL împotriva rezoluției nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică; a fost menținută rezoluția atacată, iar petenta obligată la

plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că la data de

30 aprilie 2010, petiționara SC P.F. SRL Galați prin U.P. a formulat plângere,

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 1351/P/2009

din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, susținând că în cauză s-a dispus în mod nelegal neînceperea urmăririi

penale față de judecătorul I.M.M. și grefierul I.E. din cadrul Curții de Apel

Galați, existând indicii temeinice că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C.

pen. S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru

infracțiunile sesizate.

În

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

prima instanță a verificat rezoluția atacată, constatând următoarele:

Prin

rezoluția nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de I.M.M., judecător, și I.E.,

grefier, din cadrul Curții de Apel Galați, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 288 C.

pen. și art. 291 C. pen.

Din

actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate și pretins comise cu ocazia

întocmirii adresei nr. 231/44/2008 din 1 octombrie 2008, intitulată „Titlu

Executoriu”, în dosarul cu același număr al Curții de apel Galați, secția penală.

S-a

reținut totodată că prin sentința penală nr. 101/F din 26 iunie 2008, Curtea de

Apel Galați, Secția Penală a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de SC

P.F. SRL Galați împotriva rezoluțiilor nr. 17/II/2/2008, nr. 55/II/2/2008, nr. 57/II/2/2008

și nr. 59/11/2/2008 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați, U.P. fiind obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Ulterior,

prin încheierea nr. 1273 din 16 iulie 2008, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 4671/1/2008, a fost admisă cererea de

strămutare formulată de SC P.F. SRL Galați și, în consecință, a fost strămutată

judecarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, dosarul fiind înaintat la această

instanță la data de 14 iulie 2008.

Recursul

declarat de SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței penale nr. 101/F din 26

iunie 2008 a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 2893 din 19

septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 231/44/2008.

La

data de 1 octombrie 2008 au fost emise către Administrația Finanțelor Publice

Galați titlurile executorii nr. 213/44/2008 anterior menționate privind pe

petentul U.P. pentru suma de 100 lei și pentru SC P.F. SRL Galați pentru suma

de 100 lei, reprezentând cheltuieli către stat.

La

data de 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, Secția Penală a solicitat

Administrației Finanțelor Publice Galați restituirea titlului executoriu

privind obligarea petentului U.P. la plata către stat a sumei de 100 lei,

întrucât a fost desființat prin admiterea cererii de strămutare formulată de

acesta, conform dispozițiilor art. 60 alin. (4) C. proc. pen.

Administrația

Finanțelor Publice a restituit titlul respectiv Curții de Apel Galați la data

de 21 septembrie 2009.

Plângerea

formulată de petentă împotriva soluției date de procuror a fost respinsă ca

neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., prin

rezoluția nr. 2365/1219/II/2/2010 a procurorului șef al parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

Astfel,

prima instanță a concluzionat că în mod corect în cauză s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, plângerea petiționarei fiind nefondată.

S-a

constatat că, de altfel, petiționara a mai investit Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Penală cu o plângere având același obiect, părți și cauză, la

data de 16 aprilie 2010; dosarul astfel format, nr. 3235/1/2010, a fost

soluționat la data de 15 septembrie 2010, prin sentința penală nr. 1407 fiind

respinsă ca nefondată plângerea petiționarei împotriva rezoluției nr. 1351/P/2009

din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, și menținută soluția

procurorului.

S-a

apreciat că sentința penală nr. 1407 din 15 septembrie 2010 nefiind definitivă,

(în cauză fiind declarat recurs la data de 24 septembrie 2010 de către

petiționară), nu s-a putut face aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen. și nici a principiului autorității de lucru judecat.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o,

astfel după cum rezultă din concluziile oral formulate de către reprezentantul

acesteia (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru

emiterea de acte nereale și false ce au constituit temei al punerii în

executare a petentei, neadministrarea de probe și neefectuarea unei cercetări

complete, nelegalitatea și netemeinicia soluției procurorului.

Analizând

cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. se constată că

recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel

după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 28 C. proc. pen.,

începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă, a unei condiții

pozitive, privind existența de date relative la existența unor infracțiuni și a

unei condiții negative, privind inexistența cazurilor de împiedicare a punerii

în mișcare a acțiunii penale, reglementate de art. 10 C. proc. pen., cu

distincțiile prevăzute de norma precitată.

În

cauza de față procurorul sesizat prin plângerea petentei, a dispus efectuarea,

potrivit art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor premergătoare, a

verificărilor apreciate utile cauzei și motivat, a concluzionat în sensul

incidenței cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Într-adevăr,

în speță, astfel după cum a rezultat și din verificările efectuate, intimații

și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în limitele prevederilor legale

nefiind realizat, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al

infracțiunilor reclamate, după cum în mod corect s-a apreciat de către

procuror. De altfel, petenta s-a limitat la a formula simple aserțiuni

nedovedite, inapte a conduce la angajarea răspunderii penale a vreunei

persoane.

Așa

fiind, se constată că atât soluția dispusă de către procuror, cât și cea

adoptată de către prima instanță sunt legale și temeinice; cu respectarea

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. prima instanță a dat

o evaluare proprie justă materialului dosarului, rezoluției atacate și

plângerii petentei, soluția pronunțată fiind corectă și riguros argumentată.

Criticile

invocate în recurs sunt nefondate.

După

cum s-a motivat și anterior, dispozițiile art. 224 C. proc. pen. impun în

sarcina procurorului obligația exclusivă de a efectua actele premergătoare

apreciate ca utile soluționării cauzei și motivării măsurilor dispuse, ceea ce,

în speță, s-a realizat.

Critica

privind caracterul fals al actelor întocmite de judecătorul intimat este, de

asemenea, nefondată, în raport cu motivele expuse anterior, pe de - o parte,

iar pe de altă parte, față de lipsa oricăror dovezi în acest sens.

Pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinței nr. 1737

din 9 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 3851/1/2010.

Obligă recurenta petentă

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.