ÎCCJ, Decizia nr. 287/2011

Ședința publică de la 27 aprilie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1737 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC P.F. SRL împotriva rezoluției nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică; a fost menținută rezoluția atacată, iar petenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că la data de 30 aprilie 2010, petiționara SC P.F. SRL Galați prin U.P.

a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că în cauză s-a dispus în mod nelegal neînceperea urmăririi penale față de judecătorul I.M.M. și grefierul I.E. din cadrul Curții de Apel Galați, existând indicii temeinice că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru infracțiunile sesizate.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., prima instanță a verificat rezoluția atacată, constatând următoarele: Prin rezoluția nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de I.M.M., judecător, și I.E., grefier, din cadrul Curții de Apel Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate și pretins comise cu ocazia întocmirii adresei nr. 231/44/2008 din 1 octombrie 2008, intitulată „Titlu Executoriu”, în dosarul cu același număr al Curții de apel Galați, secția penală.

S-a reținut totodată că prin sentința penală nr. 101/F din 26 iunie 2008, Curtea de Apel Galați, Secția Penală a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de SC P.F. SRL Galați împotriva rezoluțiilor nr. 17/II/2/2008, nr. 55/II/2/2008, nr. 57/II/2/2008 și nr. 59/11/2/2008 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, U.P. fiind obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Ulterior, prin încheierea nr. 1273 din 16 iulie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4671/1/2008, a fost admisă cererea de strămutare formulată de SC P.F. SRL Galați și, în consecință, a fost strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, dosarul fiind înaintat la această instanță la data de 14 iulie 2008. Recursul declarat de SC P.F.

SRL Galați împotriva sentinței penale nr. 101/F din 26 iunie 2008 a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 2893 din 19 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 231/44/2008. La data de 1 octombrie 2008 au fost emise către Administrația Finanțelor Publice Galați titlurile executorii nr. 213/44/2008 anterior menționate privind pe petentul U.P. pentru suma de 100 lei și pentru SC P.F. SRL Galați pentru suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli către stat. La data de 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, Secția Penală a solicitat Administrației Finanțelor Publice Galați restituirea titlului executoriu privind obligarea petentului U.P. la plata către stat a sumei de 100 lei, întrucât a fost desființat prin admiterea cererii de strămutare formulată de acesta, conform dispozițiilor art. 60 alin. (4) C. proc.

pen. Administrația Finanțelor Publice a restituit titlul respectiv Curții de Apel Galați la data de 21 septembrie 2009. Plângerea formulată de petentă împotriva soluției date de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 2365/1219/II/2/2010 a procurorului șef al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Astfel, prima instanță a concluzionat că în mod corect în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, plângerea petiționarei fiind nefondată.

S-a constatat că, de altfel, petiționara a mai investit Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală cu o plângere având același obiect, părți și cauză, la data de 16 aprilie 2010; dosarul astfel format, nr. 3235/1/2010, a fost soluționat la data de 15 septembrie 2010, prin sentința penală nr. 1407 fiind respinsă ca nefondată plângerea petiționarei împotriva rezoluției nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, și menținută soluția procurorului. S-a apreciat că sentința penală nr. 1407 din 15 septembrie 2010 nefiind definitivă, (în cauză fiind declarat recurs la data de 24 septembrie 2010 de către petiționară), nu s-a putut face aplicarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (11) C. proc.

pen. și nici a principiului autorității de lucru judecat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile oral formulate de către reprezentantul acesteia (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru emiterea de acte nereale și false ce au constituit temei al punerii în executare a petentei, neadministrarea de probe și neefectuarea unei cercetări complete, nelegalitatea și netemeinicia soluției procurorului. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 28 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă, a unei condiții pozitive, privind existența de date relative la existența unor infracțiuni și a unei condiții negative, privind inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, reglementate de art. 10 C. proc. pen., cu distincțiile prevăzute de norma precitată. În cauza de față procurorul sesizat prin plângerea petentei, a dispus efectuarea, potrivit art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor premergătoare, a verificărilor apreciate utile cauzei și motivat, a concluzionat în sensul incidenței cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Într-adevăr, în speță, astfel după cum a rezultat și din verificările efectuate, intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în limitele prevederilor legale nefiind realizat, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate, după cum în mod corect s-a apreciat de către procuror. De altfel, petenta s-a limitat la a formula simple aserțiuni nedovedite, inapte a conduce la angajarea răspunderii penale a vreunei persoane. Așa fiind, se constată că atât soluția dispusă de către procuror, cât și cea adoptată de către prima instanță sunt legale și temeinice; cu respectarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. prima instanță a dat o evaluare proprie justă materialului dosarului, rezoluției atacate și plângerii petentei, soluția pronunțată fiind corectă și riguros argumentată.

Criticile invocate în recurs sunt nefondate. După cum s-a motivat și anterior, dispozițiile art. 224 C. proc. pen. impun în sarcina procurorului obligația exclusivă de a efectua actele premergătoare apreciate ca utile soluționării cauzei și motivării măsurilor dispuse, ceea ce, în speță, s-a realizat. Critica privind caracterul fals al actelor întocmite de judecătorul intimat este, de asemenea, nefondată, în raport cu motivele expuse anterior, pe de - o parte, iar pe de altă parte, față de lipsa oricăror dovezi în acest sens. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinței nr. 1737 din 9 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3851/1/2010. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.