ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3686/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3686/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 251/ PI din

19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în

dosarul nr. 1213/59/2012, în baza art. 102 raportat la art. l03 din Legea nr.

302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva

persoanei solicitate L.P., în prezent aflat în stare de arest preventiv în

Penitenciarul Timișoara.

S-a constatat că persoana solicitată

nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat

la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 103 alin. (6), art. 13 și

art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea

persoanei solicitate L.P., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data

executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens

de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului

Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr.

302/2004 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate L.P., în prezent

aflată în stare de arest preventiv în dosarul 5097/30/2012 al Tribunalului

Timiș, către autoritățile judiciare italiene, până la data executării sau

considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens de autoritățile

judiciare române în dosarul nr. 5Q97/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o

hotărâre definitivă.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca, în cazul în care

se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie

transferată în România pentru executarea pedepsei.

S-a stabilit, în baza art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004 republicată, că cheltuielile judiciare avansate de stat

rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 6 din Protocolul privind

stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență

juridică în materie penală și cooperare judiciară internațională în materie

penală, raportată la art. 8 lit. b) din acest Protocol, s-a dispus plata sumei

de 80 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu, ce se va

vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare

din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a

solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

Tribunalul din Bologna - Italia în dosarul nr. 3606/11 RNR; 4704/12 RG GIP la

data de 30 august  2012 împotriva persoanei solicitate L.P.

Din conținutul mandatului european de

arestare, instanța a reținut că pe numele persoanei solicitate L.P. a fost emis

un mandat european de arestare de Judecătorul pentru cercetările preliminare și

audiență preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna - Italia pentru 4

infracțiuni de participare la o organizație criminală și comerț cu ființe

umane, prevăzute de art. 416; 600; 601 C. pen. italian și art. 3 și 4 din Legea

nr. 146/2006, fapte ce ar fi fost săvârșite în perioada ianuarie 2011 - martie

2012.

Instanța a constatat că starea de fapt

reținută în mandatul european de arestare ei te următoarea:

I. Persoana solicit stă L.P. este

cercetată întrucât, acționând în concurs cu numiții A.A., B.E., C.O.T., N.D.R.,

C.A., L.P., A.G., l.C.C., H.S.P. și C.C., a organizat și condus o asociație

constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni, finalizată cu reducerea în

stare de sclavie a anumitor tineri români pe care i-a folosit la cerșit în

interiorul centrelor comerciale, magazinelor universale și/sau a zonelor

turistice de pe coasta regiunii E.R. din Italia. Această activitate a fost pusă

în aplicare profitând de condițiile economice precare a tinerilor conaționali,

convinși să părăsească țara lor pentru a veni în Italia să-și încerce norocul.

Numiții A.N., A.N., N.D.R., L.P., H.S.P.

se ocupau cu recrutarea tinerilor și transportul acestora în Italia, aceștia

din urmă fiind găzduiți în locuințele pe care le avea la dispoziție grupul

criminal în localitățile Sau Pancrazio (PA), Russi (RA) și Mezzogoro (FE), iar

ulterior erau luați și însoțiți în diferite locuri pentru a fi destinați

activității de cerșit, stând în picioare ore întregi în orice fel de condiții

climatice, înaintea centrelor comerciale mai sus indicate.

Grupul criminal desfășura un control

strict cu privire la orarul, locul, câștigul acestora, pretinzând ca aceștia să

le înmâneze întreaga suma de bani câștigată și recurgând uneori chiar și la amenințare

și violență în acest scop.

Rolul desfășurat de numitul A.N. împreună

cu L.P. și H.S.P. era acela de șef al organizației, având la dispoziție o amplă

activitate de recrutare desfășurată de anumite persoane în România.

- toate victimele au fost găzduite în

locuințe insalubre (așa cum s-a demonstrat cu ocazia controlului forțelor de

ordine din 25 februarie 2011);

- documentele de identitate a celor

exploatați au fost găsite doar în copie, nu și în original;

- persoanele destinate cerșitului erau

conduse în mod cotidian la locul de muncă, iar seara erau readuși în locuință,

iar în cazul în care aceștia trebuiau să utilizeze mijloacele de transport

public, erau instruiți de membrii asociației criminale asupra traiectoriei de

urmat și a orarului de efectuat;

- cerșitul se desfășura pe perioada

întregii zile, în orice fel de condiții atmosferice, sub soare și ploaie

(activitatea de cercetare s-a desfășurat pe perioada de vară);

- cerșetorii erau instruiți asupra

versiunii pe care trebuiau s-o furnizeze forțelor de ordine în caz de control;

- cerșetorii erau controlați în mod

constant și instruiți cum să descopere locurile în care se putea câștiga mai

mult;

- în situațiile așa-zise „extreme” nu

era exclusă utilizarea violenței;

- cerșetorilor le era interzis să rețină

banii câștigați pentru necesitățile personale, iar pentru ținerea acestora sub

control, grupul criminal le interzicea găsirea unei locuințe personale;

- aceștia erau obligați să predea toți

banii câștigați exploatatorilor lor, care le lăsau apoi o sumă infimă pentru

mici necesitați personale;

- exploatații făceau obiectul de

schimb între membrii grupului criminal;

- aceștia erau aduși în Italia cu

obligarea de a-și plăti singuri călătoria, cu falsa promisiune de a obține

câștiguri inimaginabile, după care se loveau de o realitate cu totul diferită;

- pe teritoriul României persoanele

destinate cerșitului erau

conduse tot de aceiași inculpați, unde, în numele organizației, opera un anumit

O. și unde se deplasa destul de frecvent și numitul A.N. în acest scop;

- cu toate cercetările efectuate, nici

una dintre victime nu a fost găsită pe stradă de către organele de control

pentru motive diferite de desfășurarea activității de cerșit, pretinsă acestora

de către grupul criminal.

Faptele au fost săvârșite pe

teritoriul național italian - zonele E.R. și V., din data de 27 ianuarie 2011

și până în luna martie 2012.

II. Din serviciile de supraveghere,

control și urmărire desfășurate de organele de ordine, a rezultat că în data de

13 august 2011, numitul L.P. împreună cu soția sa A.G., s-a deplasat cu

autoturismul personal la R., în zona centrului comercial din via Travaglini, de

unde l-au luat pe numitul A.V. care desfășurase acolo activitatea de cerșit

întreaga zi (circumstanță documentată de organele de control care au urmărit

băiatul, acesta consumând la locul respectiv un prânz frugal și dormind puțin

culcat pe un carton la umbră în zona scărilor care duceau la garajul centrului

comercial), după care l-au transportat la Cervia, unde a continuat cerșitul împreună

cu un alt băiat.

Acest fapt s-a repetat și în data de

15 august 2011, când sa documentat că numiții L. și A.N. s-au dus la centrul

comercial din Ravenna pentru a-l lua pe A.V., care se schimbase de haine și-și

număra ban i obținuți în acea zi din cerșit (pentru circa 10 ore), în timp ce-i

aștepta pe ei pentru a-l duce în Pinarella di Cervia în scopul continuării

cerșiți lui.

Faptele s-au desfășurat în Pinarella

di Cervia din data de 13 până în 16 august 2011.

III. În data de 13 septembrie 2011,

organele de ordine au documentat prezența numitului S.T.D. în zona centrului

comercial din via Travaglini din Ravenna,

Pe parcursul serviciului de observație

desfășurat de organele de control, s-a constatat că acesta, după ce a

desfășurat activitatea de cerșit pentru o zi întreagă la Ravenna, îmbrăcat ca

cerșetor și stând în picioare întreaga zi la cerșit, a fost transportat

ulterior pe litoralul din Cervia, unde a efectuat aceeași activitate pentru

alte trei ore, tot sub controlul direct al numitului L.P. Episoadele ulterioare

au fost documentate de serviciile de supraveghere și urmărire efectuate în data

de 17 și 31 octombrie 2011 de organele de control, când s-a observat și dovedit

din nou tipul de activitate desfășurat de L.P., A.N. si N.D.R. în data de 1

noiembrie 2011.

Faptele au fost comise în Russi,

Cervia, Ravenna, Faenza (RA.) si Lugo (RA) din data de 13 septembrie 2011 și

până în martie 2012.

IV. În data de 9 septembrie 2011 au

fost interceptate convorbirile telefonice dintre A.N., C.O.T. și D.C.A. alias C.,

de unde a rezultat că în noaptea de 10 septembrie 2011 numitul A.N. a ajuns în

Italia din România, împreuna cu numitul L.P.

S-a dispus din nou un control al

forțelor de ordine în acest sens la frontiera din Trieste documentându-se

astfel intrarea în Italia a acestora și identificarea persoanelor de la bordul

mașinilor care, la terminarea controlului, au pornit din nou spre destinația

San Pancrazio di Russi. Cu acea ocazie a fost adus în Italia și numitul S.T.D.,

care era destinat cerșitului sub controlul lui L.P.

Faptele au fost săvârșite în Trieste

și Russi în data de 13 septembrie 2011.

Instanța de fond, în ședința publică

din data de 16 octombrie 2012, i-a adus la cunoștință persoanei solicitate

acuzarea reținută în mandatul european de arestare emis de autoritățile

italiene mai sus menționate.

În cursul ascultării sale, persoana

solicitată a arătat că nu consimte să fie predată autorităților judiciare din

Italia, aspect consemnat chiar în declarația dată de acesta în instanță.

Persoanei solicitate i s-a adus la

cunoștință și conținutul regulii specialității, acesta declarând că nu renunță

la efectele regulii specialității și la drepturile conferite de această regulă.

Instanța de fond a constatat că față

de persoana solicitată L.P., inculpat în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de

Apel Timișoara, s-a luat măsura arestării preventive, fiind judecat în această

stare în dosarul menționat.

Astfel, instanța de fond a verificat

dacă există o identitate între obiectul cauzei respective, pentru care persoana

solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare cu

executare în regim de detenție și obiectul mandatului european de arestare.

Prin compararea elementelor existente,

mai precis numele persoanelor vătămate, s-a constatat că nu există identitate

între obiectul solicitării mandatului european de arestare, respectiv obiectul

dosarului nr. 5097/30/2012 al Curții de Apei Timișoara, această instanță

pronunțându-se prin decizia penală nr. 161/ A din 18 septembrie 2012 în sensul

respingerii, ca nefundat, a apelului declarat de persoana solicitată A.N.,

dispunându-se reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C.

pen., față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât

victimele (părțile vătămate) sunt diferite, în dosarul nr. 5097/30/2012 al

Curții de Apel Timișoara figurând în această calitate numiții: C.V., C.M., P.N.E.,

R.G., T.I.C., G.L., l.B., S.M., K.T., G.P., L.I.M., N.C.I., B.C.L., B.A.C., iar

în mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia sunt

cuprinse ca fiind victime A.V. și S.T.D., adică alte victime, doar acuzațiile

fiind aceleași, sau asemănătoare, respectiv participare la organizație criminală

(în legislația română, constituire, aderare, sprijinire a unui grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 sau 8 din Legea nr. 39/2003),

respectiv sclavie, comerț cu ființe umane (în legislația română, în funcție de

starea de fapt, ar fi putea fi echivalată cu infracțiunea de trafic de

persoane, deși există de sine stătătoare și infracțiunea de sclavie), fiind

vorba de acuzații diferite referitoare la acte materiale diferite, astfel că nu

se poate pune semnul egalității între cele două acuzații făcute de autoritățile

judiciare din România, respectiv autoritățile judiciare din Italia.

În acest fel, ca urmare a

verificărilor efectuate, a fost înlăturată posibilitatea existenței unui motiv

facultativ de refuz a executării mandatului european de arestare, respectiv

incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004

modificată și completată.

Instanța de fond, verificând

admisibilitatea cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al

executării mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este

acuzată persoana solicitată sunt pedepsite și de legea penală română, de

asemenea, termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit,

raportat la data săvârșirii faptelor arătate în mandatul european de arestare.

Instanța de fond a mai reținut faptul

că persoana solicitată are afaceri judiciare în România, aflându-se în stare de

arest preventiv, fiind judecat în această stare în dosarul nr. 5097/30/2012 al

Secției Penale din cadrul Tribunalului Timiș, iar prin sentința penală nr. 252

din 26 iulie 2012 a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni cu

executare în regim privativ de libertate, apelul declarat de L.P. fiind respins

prin decizia penală nr. 161 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara.

Având în vedere circumstanțele

concrete ale cauzei, respectiv existenta dosarului mai sus menționat, aflat în

recurs, instanța de fond a constatat totodată că se impune amânarea predării

persoanei solicitate L.P. către autoritățile italiene, în conformitate cu

dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și

completată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs persoana solicitată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

și respingerea solicitării parchetului de punere în executare a mandatului

european de arestare, întrucât pentru faptele reținute în mandatul european de

arestare a fost deja judecat de instanțele române.

Analizând cauza, sub aspectele

criticii invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Mandatul european de arestare se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în

conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/ JAI din

13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr.

L190/1 din 18 iulie 2002. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, în cadrul

procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța de

judecată, în calitate de autoritate judiciară, hotărăște asupra arestării și

predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condițiile

referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a

dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există

situații ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispozițiile

art. 98 din lege, nefiind abilitată să verifice apărările persoanei solicitate

pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor

fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la

temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În prezenta cauză, instanța de fond,

apreciind corect că nu există niciun impediment de ordin legal în ceea ce

privește executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile

judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate L.P., a dispus în baza art.

103 din Legea nr. 302/2004 executarea mandatului european de arestare, amânând

totodată predarea persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art.

112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, până la data

executării sau considerării ca executată a pedepsei ce i se va aplica în

dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

Susținerea persoanei solicitate

referitoare la identitatea între obiectul dosarului menționat și obiectul

mandatului european de arestare, a fost verificată de instanța de fond,

apreciindu-se corect că este neîntemeiată, astfel că nu poate constitui un

motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, conform art. 98

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, constatând că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată L.P.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată L.P. împotriva sentinței penale nr. 25/ PI din

19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul persoană solicitată

la plata sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

noiembrie 2012.