ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3685/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3685/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 250/ PI din

19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 102

raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva

persoanei solicitate H.S.P., în prezent aflat în stare de arest preventiv în

Penitenciarul Timișoara,

S-a constatat că persoana solicitată

nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat

la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 103 alin. (6), art. 13 și

art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea

persoanei solicitate H.S.P., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data

executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens

de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5C97/30/2012 al Tribunalului

Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr.

302/2C04 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate H.S.P., în

prezent aflată în stare de arest preventiv în dosarul 5097/30/2012 al

Tribunalului Timiș, către autoritățile judiciare italiene, până la data

executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens

de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului

Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca, în cazul în care

se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie

transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004 republicată s-a stabilit că cheltuielile judiciare avansate de

stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 6 din Protocolul privind

stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență

juridică în materie penală și cooperare judiciară internațională în materie

penală, raportată la art. 8 lit. b) din acest Protocol, s-a dispus plata sumei

de 80 lei reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, ce se va

vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare

din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a

solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

Tribunalul din Bologna - Italia în dosarul nr. 3606/11 RNR; 4704/12 RG GIP la

data de 30 august 2012 împotriva persoanei solicitate H.S.P.

Din conținutul mandatului european de

arestare a rezultat că pe numele persoanei solicitate H.S.P. a fost emis un

mandat european de arestare de Judecătorul pentru cercetările preliminare și

audiență preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna - Italia pentru 2

infracțiuni de participare la o organizație criminală și comerț cu ființe

umane, prevăzute de art. 416; 600; 601 C. pen. italian și art. 3 și 4 din Legea

nr. 146/2006, fapte ce ar fi fost săvârșite în perioada ianuarie 2011 - martie

2012.

Instanța de fond a constatat că starea

de fapt reținută în mandatul european de arestare este următoarea.

I.

Persoana solicitată H.S.P. este

cercetat întrucât, acționând în concurs cu numiții A.A., B.E., C.O.l., N.D.R.,

C.A., A.N., L.P., A.G., l.C.C. și C.C., a organizat și condus o asociație

constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni, finalizată cu reducerea în

starea de sclavie a anumitor tineri români pe care i-au folosit la cerșit în

interiorul centrelor comerciale, a magazinelor universale și/sau a zonelor

turistice de pe coasta regiunii E.R. din Italia. Această activitate a fost pusă

în aplicare profitând de condițiile economice precare a tinerilor conaționali,

care erau induși să părăsească țara lor

pentru

a veni în Îtalia să-și încerce

norocul.

Numiții A.N., A.N., N.D.R., L.P., H.S.P.

se ocupau cu recrutarea tinerilor și transportul acestora în Italia, aceștia

din urmă fiind găzduiți în locuințele pe care le avea la dispoziție grupul

criminal în localitățile San Pancrazio (RA), Russi (RA) și Mezzogoro (FE), iar

ulterior erau luați și însoțiți în diferite locuri pentru a fi destinați

activității de cerșit, stând în picioare ore întregi în orice fel de condiții

climatice înaintea centrelor comerciale mar sus indicate.

Grupul criminal desfășura un control

strict cu privire la orarul, locul, câștigul acestora, pretinzând ca aceștia să

le înmâneze întreaga sumă de bani câștigată și recurgând uneori chiar și la

amenințare și violență în acest scop.

Rolul desfășurat de numitul A.N. împreună

cu numiții L.P. și H.S.P. era acela de șef al organizației, având la dispoziție

o amplă activitate de recrutare desfășurată de anumite persoane în România. Toate

victimele au fost găzduite în locuințe insalubre (așa cum s-a demonstrat cu

ocazia controlului forțelor de ordine din 25 februarie 2011);

- documentele de identitate a celor

exploatați au fost găsite doar în copie, nu și în original;

- persoanele destinate cerșitului erau

conduse în mod cotidian la locul de muncă, iar seara erau readuși în locuință,

iar în cazul în care aceștia trebuiau să utilizeze mijloacele de transport

public, erau instruiți de membrii asociației criminale asupra traiectoriei de

urmat și a orarului de efectuat;

- cerșitul se desfășura pe perioada

întregii zile, în orice fel de condiții atmosferice, sub soare și ploaie

(activitatea de cercetare s-a desfășurat pe perioada de vară);

- cerșetorii erau instruiți asupra

versiunii pe care trebuiau s-o furnizeze forțelor de ordine în caz de control;

- cerșetorii erau controlați în mod

constant și instruiți cum să descopere locurile în care se putea câștiga mai

mult;

- în situațiile așa-zise „extreme” nu

era exclusă utilizarea violentei;

- cerșetorilor le era interzis să

rețină banii câștigați pentru necesitățile personale, iar pentru ținerea

acestora sub control, grupul criminal le interzicea găsirea unei locuințe

personale;

- aceștia erau obligați sa predea toți

banii câștigați exploatatorilor lor, care le lăsau apoi o sumă infimă pentru

mici necesități personale;

- exploatații făceau obiectul de

schimb intre membrii grupului criminal;

- aceștia erau aduși în Italia cu

obligarea de a-și plăti singuri călătoria, cu falsa promisiune de a obține

câștiguri inimaginabile după care se loveau de o realitate cu totul diferită;

- pe teritoriul României, persoanele

destinate cerșitului erau conduse tot de aceiași inculpați, unde, în numele

organizației opera un anumit O. și unde se deplasa destul de frecvent și

numitul A.N. în acest scop;

- cu toate cercetările efectuate, nici

una dintre victime nu a fost găsită pe stradă de către organele de control

pentru motive diferite de desfășurarea activității de cerșit, pretinsă acestora

de către grupul criminal.

Faptele au fost săvârșite pe

teritoriul național italian - zonele E.R. și V. din data de 27 ianuarie 2011 și

până în luna martie 2012.

II.

În urma interceptării și ascultării

convorbirilor telefonice, a rezultat că numitul H.S.P. se ocupa cu controlul

activității de cerșit desfășurată de două persoane, numiții B.C. și I.G.I.

Activitatea de observație, control și urmărire desfășurată de organele de

ordine a confirmat rezultatul cercetărilor, din moment ce în data de 15

octombrie 2011 susnumitul a fost oprit la control în timp ce-i transporta pe

numiții B. și I. de la locuința personală din Mezzogoro (FE), înaintea anumitor

centre comerciale din provincia Rovigo în scopul cerșitului. Conținutul

convorbirilor telefonice a demonstrat și faptul că acesta a exercitat un

control strict asupra victimelor sale.

Faptele au fost săvârșite în Mezzogoro

(FE) și Porto Viro (RO). Instanța de fond, în ședința publică din data de 16

octombrie 2012, i-a adus la cunoștință persoanei solicitate acuzarea reținută

în mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene mai sus

menționate.

În cursul ascultării sale, persoana

solicitată a arătat că nu consimte să fie predată autorităților judiciare din

Italia, aspect consemnat chiar în declarația dată de acesta în instanță.

Persoanei solicitate i s-a adus la

cunoștință și conținutul regulii specialității, acesta declarând că nu renunță

la efectele regulii specialității și la drepturile conferite de această regulă.

Instanța de fond a constatat că față

de persoana solicitată H.S.P., inculpat în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții

de Apel Timișoara, s-a luat măsura arestării preventive, fiind judecat în

această stare în dosarul menționat.

Astfel, instanța de fond a verificat

dacă există o identitate între obiectul cauzei respective, pentru care persoana

solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare cu

executare în regim de detenție și-obiectul mandatului european de arestare.

Prin compararea elementelor existente,

mai precis a numelor persoanelor vătămate, s-a constatat că nu există

identitate între obiectul solicitării mandatului european de arestare,

respectiv obiectul dosarului nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara, această

instanță pronunțându-se prin decizia penală nr. 161/ A din 18 septembrie 2012 în

sensul respingerii, ca nefundat, a apelului declarat de persoana solicitată H.S.P.,

dispunându-se reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c) C.

pen., față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută

de art. 12 alin. (

1) și (2)

lit. a)

din Legea nr. 678/2001, întrucât victimele (părțile vătămate) sunt diferite, în

dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara figurând în această

calitate numiții: C.V., C.M., P.N.E., R.G., T.I.C., G.L., l.B., S.M., K.T., G.P.,

L.I.M., N.C.I., B.C.L., B.A.C., iar în mandatul european de arestare emis de

autoritățile judiciare din Italia sunt cuprinse ca fiind victime B.C. și I.G.I.,

adică alte victime, doar acuzațiile fiind aceleași, sau asemănătoare, respectiv

participare la organizație criminală (în legislația română - constituire, aderare,

sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzut de art. 7 sau 8 din

Legea nr. 39/2003), respectiv sclavie, comerț cu ființe umane (în legislația

română, în funcție de starea de fapt, ar fi putea fi echivalată cu infracțiunea

de trafic de persoane, deși există de sine stătătoare și infracțiunea de

sclavie), fiind vorba de acuzații diferite referitoare la acte materiale

diferite, astfel că nu se poate pune semnul egalității între cele două acuzații

făcute de autoritățile judiciare din România, respectiv autoritățile judiciare

din Italia.

În acest fel, ca urmare a

verificărilor efectuate, a fost înlăturată posibilitatea existenței unui motiv

facultativ de refuz a executării mandatului european de arestare, respectiv

incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004

modificată și completată.

Instanța de fond, verificând

admisibilitatea cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al

executării mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este

acuzată persoana solicitată sunt pedepsite și de legea penală română, de

asemenea, termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit,

raportat la data săvârșirii faptelor arătate în mandatul european de arestare.

În acest fel, ca urmare a

verificărilor efectuate, a fost înlăturată posibilitatea existenței unui motiv

facultativ de refuz a executării mandatului european de arestare, respectiv

incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004

modificată și completată.

Instanța de fond a constatat faptul că

persoana solicitată are afaceri judiciare în România, aflându-se în stare de

arest preventiv, fiind judecat în această stare în dosarul nr. 5097/30/2012 al

Secției Penale din cadrul Tribunalului Timiș, iar prin sentința penală nr. 252

din 26 iulie 2012 a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni cu

executare în regim privativ de libertate, apelul declarat de H.S.P. fiind

respins prin decizia penală nr. 161 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel

Timișoara.

Din informarea primită de la Biroul

Executări penale din cadrul Curții de Apel Timișoara, a rezultat că împotriva

deciziei penale nr. 161 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, la

data de 24 septembrie 2012 a declarat recurs atât H.S.P. (personal) cât și

avocatul ales al acestuia; la data de 28 septembrie 2012 a fost înregistrată o

cerere de retragere a recursului formulată de inculpat, iar la aceeași dată a

fost înregistrat recurs declarat de inculpat prin avocat G.A.

Totodată, instanța de fond a apreciat că,

față de circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv existența dosarului mai

sus menționat, aflat în recurs, se impune amânarea predării persoanei

solicitate H.S.P. către autoritățile italiene, în conformitate cu dispozițiile art.

112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs persoana solicitată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

și respingerea solicitării parchetului, de punere în executarea a mandatului

european de arestare, întrucât pentru faptele reținute în mandatul european de

arestare a fost deja judecat de instanțele române.

Analizând cauza, sub aspectele

criticii invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Mandatul european de arestare se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate

cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie

2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18

iulie 2002. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, în cadrul procedurii de

executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată, în calitate

de autoritate judiciară, hotărăște asupra arestării și predării persoanei

solicitate, după ce în prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea

mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a

faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie

în motive de refuz, făcând incidente dispozițiile art. 98 din aceeași lege,

nefiind abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei,

respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după

cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi

penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În prezenta cauză, instanța de fond,

apreciind corect că nu există niciun impediment de ordin legal în ceea ce

privește executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile

judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate H.S.P., a dispus în baza art.

103 din Legea nr. 302/2004 executarea mandatului european de arestare, amânând

totodată predarea persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 112

alin. (1) din Legea nr. 302/20P4 modificată și completată, până la data

executării sau considerării ca executată a pedepsei ce i se va aplica în

dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

Susținerea persoanei solicitate

referitoare la identitatea între obiectul dosarului menționat și obiectul

mandatului european de arestare, a fost verificată de instanța de fond,

apreciindu-se corect că este neîntemeiată, astfel că nu poate constitui un

motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, conform art. 98 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 302/2004;

În consecință, constatând că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată H.S.P. împotriva sentinței penale nr. 249/ PI din 19

octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Totodată, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată H.S.P. împotriva sentinței penale nr. 250/ PI

din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul persoană solicitată

la 'plata sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 noiembrie 2012.