ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3685/2012

Asupra recursului penal de față; În baza actelor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 250/ PI din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 102 raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate H.S.P., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Timișoara, S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 103 alin. (6), art. 13 și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate H.S.P., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5C97/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă. În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2C04 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate H.S.P., în prezent aflată în stare de arest preventiv în dosarul 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, către autoritățile judiciare italiene, până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a stabilit că cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. În baza art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală și cooperare judiciară internațională în materie penală, raportată la art. 8 lit. b) din acest Protocol, s-a dispus plata sumei de 80 lei reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Bologna - Italia în dosarul nr. 3606/11 RNR; 4704/12 RG GIP la data de 30 august 2012 împotriva persoanei solicitate H.S.P. Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat că pe numele persoanei solicitate H.S.P. a fost emis un mandat european de arestare de Judecătorul pentru cercetările preliminare și audiență preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna - Italia pentru 2 infracțiuni de participare la o organizație criminală și comerț cu ființe umane, prevăzute de art. 416; 600; 601 C. pen.

italian și art. 3 și 4 din Legea nr. 146/2006, fapte ce ar fi fost săvârșite în perioada ianuarie 2011 - martie 2012. Instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în mandatul european de arestare este următoarea. I. Persoana solicitată H.S.P. este cercetat întrucât, acționând în concurs cu numiții A.A., B.E., C.O.l., N.D.R., C.A., A.N., L.P., A.G., l.C.C. și C.C., a organizat și condus o asociație constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni, finalizată cu reducerea în starea de sclavie a anumitor tineri români pe care i-au folosit la cerșit în interiorul centrelor comerciale, a magazinelor universale și/sau a zonelor turistice de pe coasta regiunii E.R. din Italia. Această activitate a fost pusă în aplicare profitând de condițiile economice precare a tinerilor conaționali, care erau induși să părăsească țara lor pentru a veni în Îtalia să-și încerce norocul.

Numiții A.N., A.N., N.D.R., L.P., H.S.P. se ocupau cu recrutarea tinerilor și transportul acestora în Italia, aceștia din urmă fiind găzduiți în locuințele pe care le avea la dispoziție grupul criminal în localitățile San Pancrazio (RA), Russi (RA) și Mezzogoro (FE), iar ulterior erau luați și însoțiți în diferite locuri pentru a fi destinați activității de cerșit, stând în picioare ore întregi în orice fel de condiții climatice înaintea centrelor comerciale mar sus indicate. Grupul criminal desfășura un control strict cu privire la orarul, locul, câștigul acestora, pretinzând ca aceștia să le înmâneze întreaga sumă de bani câștigată și recurgând uneori chiar și la amenințare și violență în acest scop.

Rolul desfășurat de numitul A.N. împreună cu numiții L.P. și H.S.P. era acela de șef al organizației, având la dispoziție o amplă activitate de recrutare desfășurată de anumite persoane în România.

Toate victimele au fost găzduite în locuințe insalubre (așa cum s-a demonstrat cu ocazia controlului forțelor de ordine din 25 februarie 2011); - documentele de identitate a celor exploatați au fost găsite doar în copie, nu și în original; - persoanele destinate cerșitului erau conduse în mod cotidian la locul de muncă, iar seara erau readuși în locuință, iar în cazul în care aceștia trebuiau să utilizeze mijloacele de transport public, erau instruiți de membrii asociației criminale asupra traiectoriei de urmat și a orarului de efectuat; - cerșitul se desfășura pe perioada întregii zile, în orice fel de condiții atmosferice, sub soare și ploaie (activitatea de cercetare s-a desfășurat pe perioada de vară); - cerșetorii erau instruiți asupra versiunii pe care trebuiau s-o furnizeze forțelor de ordine în caz de control; - cerșetorii erau controlați în mod constant și instruiți cum să descopere locurile în care se putea câștiga mai mult; - în situațiile așa-zise „extreme” nu era exclusă utilizarea violentei; - cerșetorilor le era interzis să rețină banii câștigați pentru necesitățile personale, iar pentru ținerea acestora sub control, grupul criminal le interzicea găsirea unei locuințe personale; - aceștia erau obligați sa predea toți banii câștigați exploatatorilor lor, care le lăsau apoi o sumă infimă pentru mici necesități personale;

- exploatații făceau obiectul de schimb intre membrii grupului criminal; - aceștia erau aduși în Italia cu obligarea de a-și plăti singuri călătoria, cu falsa promisiune de a obține câștiguri inimaginabile după care se loveau de o realitate cu totul diferită; - pe teritoriul României, persoanele destinate cerșitului erau conduse tot de aceiași inculpați, unde, în numele organizației opera un anumit O. și unde se deplasa destul de frecvent și numitul A.N. în acest scop; - cu toate cercetările efectuate, nici una dintre victime nu a fost găsită pe stradă de către organele de control pentru motive diferite de desfășurarea activității de cerșit, pretinsă acestora de către grupul criminal. Faptele au fost săvârșite pe teritoriul național italian - zonele E.R.

și V. din data de 27 ianuarie 2011 și până în luna martie 2012. II. În urma interceptării și ascultării convorbirilor telefonice, a rezultat că numitul H.S.P. se ocupa cu controlul activității de cerșit desfășurată de două persoane, numiții B.C. și I.G.I. Activitatea de observație, control și urmărire desfășurată de organele de ordine a confirmat rezultatul cercetărilor, din moment ce în data de 15 octombrie 2011 susnumitul a fost oprit la control în timp ce-i transporta pe numiții B. și I. de la locuința personală din Mezzogoro (FE), înaintea anumitor centre comerciale din provincia Rovigo în scopul cerșitului. Conținutul convorbirilor telefonice a demonstrat și faptul că acesta a exercitat un control strict asupra victimelor sale.

Faptele au fost săvârșite în Mezzogoro (FE) și Porto Viro (RO). Instanța de fond, în ședința publică din data de 16 octombrie 2012, i-a adus la cunoștință persoanei solicitate acuzarea reținută în mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene mai sus menționate. În cursul ascultării sale, persoana solicitată a arătat că nu consimte să fie predată autorităților judiciare din Italia, aspect consemnat chiar în declarația dată de acesta în instanță. Persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință și conținutul regulii specialității, acesta declarând că nu renunță la efectele regulii specialității și la drepturile conferite de această regulă. Instanța de fond a constatat că față de persoana solicitată H.S.P., inculpat în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara, s-a luat măsura arestării preventive, fiind judecat în această stare în dosarul menționat.

Astfel, instanța de fond a verificat dacă există o identitate între obiectul cauzei respective, pentru care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare cu executare în regim de detenție și-obiectul mandatului european de arestare.

Prin compararea elementelor existente, mai precis a numelor persoanelor vătămate, s-a constatat că nu există identitate între obiectul solicitării mandatului european de arestare, respectiv obiectul dosarului nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara, această instanță pronunțându-se prin decizia penală nr. 161/ A din 18 septembrie 2012 în sensul respingerii, ca nefundat, a apelului declarat de persoana solicitată H.S.P., dispunându-se reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. ( 1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât victimele (părțile vătămate) sunt diferite, în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara figurând în această calitate numiții: C.V., C.M., P.N.E., R.G., T.I.C., G.L., l.B., S.M., K.T., G.P., L.I.M., N.C.I., B.C.L., B.A.C., iar în mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia sunt cuprinse ca fiind victime B.C.

și I.G.I., adică alte victime, doar acuzațiile fiind aceleași, sau asemănătoare, respectiv participare la organizație criminală (în legislația română - constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzut de art. 7 sau 8 din Legea nr. 39/2003), respectiv sclavie, comerț cu ființe umane (în legislația română, în funcție de starea de fapt, ar fi putea fi echivalată cu infracțiunea de trafic de persoane, deși există de sine stătătoare și infracțiunea de sclavie), fiind vorba de acuzații diferite referitoare la acte materiale diferite, astfel că nu se poate pune semnul egalității între cele două acuzații făcute de autoritățile judiciare din România, respectiv autoritățile judiciare din Italia.

În acest fel, ca urmare a verificărilor efectuate, a fost înlăturată posibilitatea existenței unui motiv facultativ de refuz a executării mandatului european de arestare, respectiv incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată. Instanța de fond, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este acuzată persoana solicitată sunt pedepsite și de legea penală română, de asemenea, termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit, raportat la data săvârșirii faptelor arătate în mandatul european de arestare. În acest fel, ca urmare a verificărilor efectuate, a fost înlăturată posibilitatea existenței unui motiv facultativ de refuz a executării mandatului european de arestare, respectiv incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

Instanța de fond a constatat faptul că persoana solicitată are afaceri judiciare în România, aflându-se în stare de arest preventiv, fiind judecat în această stare în dosarul nr. 5097/30/2012 al Secției Penale din cadrul Tribunalului Timiș, iar prin sentința penală nr. 252 din 26 iulie 2012 a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni cu executare în regim privativ de libertate, apelul declarat de H.S.P. fiind respins prin decizia penală nr. 161 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara. Din informarea primită de la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel Timișoara, a rezultat că împotriva deciziei penale nr. 161 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, la data de 24 septembrie 2012 a declarat recurs atât H.S.P.

(personal) cât și avocatul ales al acestuia; la data de 28 septembrie 2012 a fost înregistrată o cerere de retragere a recursului formulată de inculpat, iar la aceeași dată a fost înregistrat recurs declarat de inculpat prin avocat G.A. Totodată, instanța de fond a apreciat că, față de circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv existența dosarului mai sus menționat, aflat în recurs, se impune amânarea predării persoanei solicitate H.S.P. către autoritățile italiene, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana solicitată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea solicitării parchetului, de punere în executarea a mandatului european de arestare, întrucât pentru faptele reținute în mandatul european de arestare a fost deja judecat de instanțele române.

Analizând cauza, sub aspectele criticii invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispozițiile art. 98 din aceeași lege, nefiind abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În prezenta cauză, instanța de fond, apreciind corect că nu există niciun impediment de ordin legal în ceea ce privește executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate H.S.P., a dispus în baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 executarea mandatului european de arestare, amânând totodată predarea persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/20P4 modificată și completată, până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei ce i se va aplica în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

Susținerea persoanei solicitate referitoare la identitatea între obiectul dosarului menționat și obiectul mandatului european de arestare, a fost verificată de instanța de fond, apreciindu-se corect că este neîntemeiată, astfel că nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, conform art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004; În consecință, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată H.S.P. împotriva sentinței penale nr. 249/ PI din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată H.S.P. împotriva sentinței penale nr. 250/ PI din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul persoană solicitată la 'plata sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2012.