ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3684/2012

Asupra recursului penal de față; În baza actelor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 249/ P din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 102 raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate A.N., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Timișoara. S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 103 alin. (6), art. 13 și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A.N., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă. În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A.N., în prezent aflată în stare de arest preventiv în dosarul 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, către autoritățile judiciare italiene, până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit că cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. În baza art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală și cooperare judiciară internațională în materie penală, raportată la art. 8 lit. b) din acest Protocol, s-a dispus plata sumei de 80 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Bologna - Italia în dosarul nr. 3606/11 RNR; 4704/12 RG GIP la data de 30 august 2012 împotriva persoanei solicitate A.N. Din conținutul mandatului european de arestare, instanța a reținut că pe numele persoanei solicitate A.N. a fost emis un mandat european de arestare de către Judecătorul pentru cercetările preliminare și audiență preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna - Italia pentru 12 infracțiuni de participare la o organizație criminală și comerț cu ființe umane, prevăzute de ari 416; 600; 601 C. pen.

italian și art. 3 și 4 din Legea nr. 146/2006, fapte ce ar fi fost săvârșite în perioada ianuarie 2011 - martie 2012. Instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în mandatul european de arestare este următoarea: I. Persoana solicitată A.N. este cercetat întrucât, acționând în concurs cu numiții A.A., B.E., C.O.T., N.D.R., C.A., L.P., A.G., l.C.C., H.S.P. și C.C., a organizat și condus o asociație constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni, finalizată la reducerea în stare de sclavie a anumitor tineri români pe care i-a indus la cerșit în interiorul centrelor comerciale, magazinelor universale și/sau a zonelor turistice de pe coasta regiunii E.R. din Italia. Această activitate a fost pusă în aplicare profitând de condițiile economice precare a tinerilor conaționali, induși să părăsească țara lor pentru a veni în Italia să-și încerce norocul.

Numiții A.N., A.N., N.D.R., L.P., H.S.P. se ocupau cu recrutarea tinerilor și transportul acestora în Italia, aceștia din urmă fiind găzduiți în locuințele pe care le avea la dispoziție grupul criminal în localitățile Sau Pancrazio (PA), Russi (RA) și Mezzogoro (FE), iar ulterior erau luați și însoțiți în diferite locuri pentru a fi destinați activității de cerșit, stând in picioare ore întregi în orice fel de condiții climatice, înaintea centrelor comerciale mai sus indicate. Grupul criminal desfășura un control strict cu privire la orarul, locul, câștigul acestora, pretinzând ca aceștia să le înmâneze întreaga suma de bani câștigată și recurgând uneori chiar și la amenințare și violență în acest scop.

Rolul desfășurat de numitul A.N. împreună cu L.P. și H.S.P. era acela de șef al organizației, având la dispoziție o amplă activitate de recrutare desfășurată de anumite persoane în România. Numitul A.N. era ajutat de anumiți colaboratori în exploatarea tinerilor și în particular de numitul B.E. (colaborator principal), A.A., C.O.l., C.C.C.

- toate victimele au fost găzduite în locuințe insalubre (așa cum s-a demonstrat cu ocazia controlului forțelor de ordine din 25 februarie 2011); - documentele de identitate a celor exploatați au fost găsite doar în copie, și nu și în original; - persoanele destinate cerșitului erau conduse în mod cotidian la locul de muncă, iar seara erau readuși în locuință, iar în cazul în care aceștia trebuiau să utilizeze mijloacele de transport public, erau instruiți de membrii asociației criminale asupra traiectoriei de urmat și a orarului de efectuat; - cerșitul se desfășura pe perioada întregii zile, în orice fel de condiții atmosferice, sub soare și ploaie (activitatea de cercetare s-a desfășurat pe perioada de vară); - cerșetorii erau instruiți asupra versiunii pe care trebuiau s-o furnizeze forțelor de ordine în caz de control; - cerșetorii erau controlați în mod constant și instruiți cum să descopere locurile în care se putea câștiga moi mult; - în situațiile așa-zise „extreme” nu era exclusă utilizarea violenței; - cerșetorilor le era interzis să rețină banii câștigați pentru necesitățile personale, iar pentru ținerea acestora sub control, grupul criminal le interzicea găsirea unei locuințe personale; - aceștia erau obligați să predea toți banii câștigați exploatatorilor lor, care le lăsau apoi o sumă infimă pentru mici necesitați personale;

- exploatații făceau obiectul de schimb între membrii grupului criminal; - aceștia erau aduși în Italia cu obligarea de a-și plăti singuri călătoria, cu falsa promisiune de a obține câștiguri inimaginabile, după care se loveau de o realitate cu totul diferită; - pe teritoriul României persoanele destinate cerșitului erau conduse tot de aceiași inculpați, unde, în numele organizației, opera un anumit O. și unde se deplasa destul de frecvent și numitul A.N. în acest scop; - cu toate cercetările efectuate, nici una dintre victime nu a fost găsită pe stradă de către organele de control pentru motive diferite de desfășurarea activității de cerșit, pretinsă acestora de către grupul criminal. Faptele au fost săvârșite pe teritoriul național italian, zonele E.R.

și V., din data de 27 ianuarie 2011 și până în luna martie 2012. II. Numitul A.N., acționând în concurs cu numiții A.A. si B.E., a redus în stare de supunere continuă pe numiții D.C.A., S.O.D., F.Șt.A., H.M.M., C.F. și D.l., profitând de starea de necesitate a acestora pentru inducerea lor la activitatea de cerșit în centrele comerciale și zone turistice de pe coasta zonei E.R., așa cum a rezultat în urma cercetărilor desfășurate și a interceptărilor telefonice, precum și din activitatea de observație, control și urmărire desfășurată de organele de ordine. Inculpatul controla activitatea desfășurată de victime, obligându-le să consemneze toți banii câștigați exploatatorilor lor. Faptele s-au desfășurat în San Pancrazio di Russi, San Pietro in Vincoli (RA), Ravenna, Piangipane, din data de 27 ianuarie 2011 și până în luna martie 2012. III.

Numitul A.N., acționând în concurs cu numiții A.A. și B.E., a redus în stare de supunere continuă pe numiții D.C.A. și D.M.G., constrângându-i la cerșit în cadrul centrelor comerciale din zona Ravenna. Faptele s-au desfășurat în San Pancrazio di Russi, Ravenna, Cervia, Pinarella di Cervia, Bagnacavallo si Lugo, din data de 21 august 20M și până în luna martie 2012. IV. Î n data de 21 august 2011, numita A.A. se afla în mașină cu cel puțin 3 băieți destinați să fie duși în Ravenna în calitate de „cerșetori”. În acest sens, forțele de ordine au efectuat un control la trecerea de frontieră din Trieste. La volanul autoturismului controlat se afla numita A.A., iar pe locul pasagerului se afla M.A., în timp ce pe locurile din spate se aflau 3 băieți tineri, identificați în persoana numiților G.N., D.C.A.

și D.M. Din convorbirile telefonice ulterioare a rezultat că numitul G.N. a fost lăsat într-un anumit loc la cerșit și chiar din primele schimburi de cuvinte a rezultat perfect suferința numitului G. pentru situația în care se afla ș dorința acestuia de a se întoarce la familia sa în România. În realitate, mai târziu, numitul G. a reușit să fugă în România, dezlănțuind furia numitului A.N., care l-a obligat pe B. să-l caute pe G. și să-i dea o lecție de bătaie.

Faptele au fost comise în San Pancrazio di Russi, Ravenna din data de 21 și până în 23 august 2011. V. Î n data de 28 august 2011 a rezultat că un anumit „O.”, care locuia în România, a descoperit o persoană de dedicat cerșitului cu ajutorul numitului B.E., iar în data de 29 și 30 august 2011 au fost interceptate o serie de convorbiri telefonice dintre A.N., care se afla încă în România, și numitul B.E., ocazie cu care numitul N. a comunicat că noua persoană dedicată cerșitului plecase din România cu un transport, iar în data de 30 august 2011 ar fi ajuns în Italia. Persoana respectivă a fost identificată ca fiind C.V., care a fost condus imediat la centrele comerciale din zona R. pentru cerșit, pe baza dispozițiilor date de numitul A.H.

Din conținutul convorbirilor interceptate a rezultat în particular că B. și N. solicitau acestuia un câștig tot mai mare, astfel încât victima a cerut numitului O. (rămas neidentificat) să-l ducă înapoi în patrie. Faptele au fost săvârșite în San Pancrazio di Russi și Ravenna, din 31 august 2011 și până în martie 2012. VI. Î n data de 13 septembrie 2011 a fost documentat un ulterior episod de cerșit care avea ca protagoniști doi tineri identificați în persoana numiților U.D.G. și T., H.L., surprinși în zona unui centru comercial din Ravenna. Cu această ocazie s-au descoperit instrucțiunile primite de tineri cu privire la declarațiile pe care trebuia să le facă organelor de poliție cu ocazia unui eventual control.

După terminarea controlului, tinerii l-au contactat pe numitul A.N. pentru a-i comunica tot cea ce s-a întâmplat, dar ia telefonul lui N. a răspuns numitul B.E., care a reproșat tinerilor, spunând că nu trebuie să cheme niciodată pe șefii grupului la telefon cu ocazia desfășurării controalelor de poliție, după care B. s-a adresat lui A.N. și l-a întrebat unde trebuie să-i trimită pe cei doi tineri. Faptele s-au desfășurat în San Pancrazio di Russi și Ravenna, din 13 septembrie 2011 și până în luna martie 2012. VII. Numiții D.M. și F.Șt.A., în trecut administrați de numitul A., au fost trecuți sub conducerea numiților B., C. și C., care îi însoțeau la locul de cerșit, fără să fi rezultat însă niciun element care să probeze schimbarea modalității de exploatare a celor doi tineri din punct de vedere economic, prin trecerea din gestiunea primului exploatator în mâna acestora din urmă.

Acest fapt conduce la concluzia că tinerii erau administrați și supravegheați de toți membrii grupului criminal, iar din când în când erau trecuți sub supravegherea personală a fiecăruia dintre aceștia. Faptele au fost săvârșite în San Pancrazio di Russi, Forli și Milano Maritima (RA) în data de 8 septembrie 2011. VIII. În data de 4 august 2011, numiții A.N. și A.A. s-au deplasat în România. Din ascultarea conversațiilor telefonice dintre A.N. și B.E. s-au obținut datele referitoare la modalitatea de recrutare a persoanelor de numitul A.N., care se ducea chiar și la casele de copii orfani din România, unde recruta copii pentru a-i duce la cerșit în Italia, cu concursul și complicitatea anumitor persoane.

Din conținutul convorbirilor telefonice din 20 și 21 august 2011 dintre A.N. și B.E., a rezultat că numita A.A. a plecat din România spre Italia împreună cu anumiți băieței. În acest sens a fost organizat un control de frontieră la Tneste pentru documentarea intrării în Italia a numitei A.A. la bordul unui autoturism BMW monitorizat prin satelit, identificând astfel băieții pe care aceasta îi însoțea în Italia: G.N., D.C.A. și D.M. Faptele au fost săvârșite în Trieste și San Pancrazio di Russi (RA) în data de 21 august 2011. IX. Cu privire la recrutarea numitului C.V., în data de 28 august 2011 a rezultat că un anumit „Ovidiu” care locuia în România a recrutat o persoană care trebuia să se ocupe la rândul ei de recrutarea altor băieți din partea numitului B.E.

În datele de 29 și 30 august 2011, din conținutul convorbirilor telefonice dintre A.N., care se afla încă în România, și B.E., A.N. comunica că persoana cea nouă destinată recrutării altor persoane ar fi plecat din România spre Italia, iar în data de 30 august 2011 trebuia să ajungă în Italia. În data respectivă, în jurul orelor 14,50, în Gara feroviară din Forli a fost identificat un autoturism monovolum de culoare bleu cu ferestre obscure și număr de înmatriculare CS794DA (România) condus de un bărbat care avea lângă el un pasager cu o vârstă greu de definit, slab, cu părul gri/alb, șapcă maro din velur, cămașă cu mâneci scurte de culoare portocalie și pantaloni lungi de culoare gri, fiind identificat în persoana numitului C.V.

X. Din ascultarea convorbirilor telefonice din 5 și 6 septembrie 2011 dintre A.N. și B.E., A.N. comunica din România prietenului său că doi băieți trebuiau să ajungă fa San Pancrazio și că i-a dat șoferului și numărul său de telefon pentru a se pune de acord cu privire la locul întâlnirii lor în Italia. În acest sens, s-a efectuat un serviciu de control pentru documentarea sosirii celor doi băieți (U.D.G. și F.H.L.) trimiși de A.N. și conduși de B.l. sa din San Pancrazio di Russi. Faptele au fost constatate în Trieste, Ravenna și San Pancrazio io în data de 6 septembrie 2011. XI. În data de 9 septembrie 2011 au fost interceptate convorbirile telefonice dintre A.N., C.O.l. și D.C.A. alias C., de unde a rezultat că, în noaptea de 10 septembrie2011, numitul A.N.

a ajuns în Italia din România împreună cu numitul L.P. S-a dispus din nou un control al forțelor de ordine în acest sens la frontiera din Trieste, documentându-se astfel intrarea în Italia a acestora și identificarea persoanelor de la bordul mașinilor care, la terminarea controlului, au pornit din nou spre destinația San Pancrazio di Russi. Cu acea ocazie a fost adus în Italia și numitul S.T.D. care era destinat cerșitului sub controlul lui L.P. Faptele au fost săvârșite în Trieste și Russi în data de 13 septembrie 2011. În ședința publică din data de 16 octombrie 2012, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință acuzarea reținută în mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene mai sus menționate.

În cursul ascultării sale, persoana solicitată a arătat că nu consimte să fie predată autorităților judiciare din Italia, aspect consemnat chiar în declarația dată de acesta în instanță. Persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință și conținutul regulii specialității, acesta declarând că nu renunță la efectele regulii specialității și la drepturile conferite de această regulă. Instanța de fond a reținut că față de persoana solicitată A.N., inculpat în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara, s-a luat măsura arestării preventive, fiind judecat în această stare în dosarul menționat. Instanța de fond a verificat dacă există o identitate între obiectul cauzei respective, pentru care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare cu executare în regim de detenție și obiectul mandatului european de arestare.

Prin compararea elementelor existente, mai precis numele persoanelor vătămate, s-a constatat că nu există identitate între obiectul solicitării mandatului european de arestare și obiectul dosarului nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara, această instanță pronunțându-se prin decizia penală nr. 161/ A din 18 septembrie 2012 în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de persoana solicitată A.N., dispunându-se reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât victimele (părțile vătămate) sunt diferite, în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara figurând în această calitate numiții: C.V., C.M., P.N.E., R.G., T.I.C., G.L., l.B., S.M., K.T., G.P., L.I.M., N.C.I., B.C.L., B.A.C., iar în mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia sunt cuprinse ca fiind victime: D.C.A., S.O.D., F.Șt.A., H.M.M., C.F., D.l., D.M.G., G.N., C.V., T.O.L., U.D.G.

și S.T.D., adică alte victime, doar acuzațiile fiind aceleași, sau asemănătoare, respectiv participare la organizație criminală (în legislația română, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 sau 8 din Legea nr. 39/2003), respectiv sclavie, comerț cu ființe umane (în legislația română, în funcție de starea de fapt, ar fi putea fi echivalată cu infracțiunea de trafic de persoane, deși există de sine stătătoare și infracțiunea de sclavie), fiind vorba de acuzații diferite referitoare la acte materiale diferite, astfel că nu se poate pune semnul egalității între cele două acuzații făcute de autoritățile judiciare din România, respectiv autoritățile judiciare din Italia.

în acest fel, ca urmare a verificărilor efectuate, a fost înlăturată posibilitatea existenței unui motiv facultativ de refuz a executării mandatului european de arestare, respectiv incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată. Instanța, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este acuzată persoana solicitată sunt pedepsite și de legea penală română, de asemenea, termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit, raportat la data săvârșirii faptelor arătate în mandatul european de arestare.

S-a reținut faptul că persoana solicitată are afaceri judiciare în România, aflându-se în stare de arest preventiv, fiind judecat în această stare în dosar nr. 5097/30/2012 al Secției Penale din cadrul Tribunalului Timiș, iar prin sentința penală nr. 252 din 26 iulie 2012 a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni cu executare în regim privativ de libertate, apelul declarat de A.N. fiind respins prin decizia penală nr. 161 din 18 septembrie 2012. Instanța de fond a constatat că din informarea primită de la Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Timișoara, rezultă că împotriva deciziei penale nr. 161 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, a declarat recurs atât A.N.

cât și avocatul ales al acestuia, iar la data de 28 septembrie 2012 a fost înregistrată o cerere de retragere a recursului formulat de A.N., care în acest dosar are calitatea de inculpat. Astfel, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv existenta dosarului mai sus menționat, aflat în recurs, instanța de fond a apreciat se că se impune amânarea predării persoanei solicitate A.N. către autoritățile italiene, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana solicitată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea solicitării parchetului, de punere în executarea a mandatului european de arestare, întrucât pentru faptele reținute în mandatul european de arestare a fost deja judecat de instanțele române.

Analizând recursul declarat, sub aspectele criticii invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispozițiile art. 98 din lege, nefiind abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În prezenta cauză, instanța de fond, apreciind corect că nu există niciun impediment de ordin legal în ceea ce privește executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate A.N., a dispus în baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 executarea mandatului european de arestare, amânând totodată predarea persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei ce i se va aplica în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

Susținerea persoanei solicitate referitoare la identitatea între obiectul dosarului menționat și obiectul mandatului european de arestare, a fost verificată de instanța de fond, apreciindu-se corect că este neîntemeiată, astfel că nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, conform art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004. În consecință, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată A.N. împotriva sentinței penale nr. 249/ PI din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată A.N. împotriva sentinței penale nr. 249/ PI din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2012.