ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3684/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3684/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 249/ P din 19

octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 102 raportat

la art. 103 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva

persoanei solicitate A.N., în prezent aflat în stare de arest preventiv în

Penitenciarul Timișoara.

S-a constatat că persoana solicitată

nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat

la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 103 alin. (6), art. 13 și

art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea

persoanei solicitate A.N., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data

executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens

de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului

Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr.

302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A.N.,

în prezent aflată în stare de arest preventiv în dosarul 5097/30/2012 al

Tribunalului Timiș, către autoritățile judiciare italiene, până la data

executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens

de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 5097/30/2012 al Tribunalului

Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr.

302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se

va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie

transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr.

302/2004 republicată, s-a stabilit că cheltuielile judiciare avansate de stat

rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 6 din Protocolul privind

stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență

juridică în materie penală și cooperare judiciară internațională în materie

penală, raportată la art. 8 lit. b) din acest Protocol, s-a dispus plata sumei

de 80 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, ce se va

vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare

din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a

solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

Tribunalul din Bologna - Italia în dosarul nr. 3606/11 RNR; 4704/12 RG GIP la

data de 30 august 2012 împotriva persoanei solicitate A.N.

Din conținutul mandatului european de

arestare, instanța a reținut că pe numele persoanei solicitate A.N. a fost emis

un mandat european de arestare de către Judecătorul pentru cercetările

preliminare și audiență preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna -

Italia pentru 12 infracțiuni de participare la o organizație criminală și

comerț cu ființe umane, prevăzute de ari 416; 600; 601 C. pen. italian și art. 3

și 4 din Legea nr. 146/2006, fapte ce ar fi fost săvârșite în perioada ianuarie

2011 - martie 2012.

Instanța de fond a constatat că starea

de fapt reținută în mandatul european de arestare este următoarea:

I.

Persoana solicitată A.N. este cercetat

întrucât, acționând în concurs cu numiții A.A., B.E., C.O.T., N.D.R., C.A.,

L.P., A.G., l.C.C., H.S.P. și C.C., a organizat și condus o asociație

constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni, finalizată la reducerea în

stare de sclavie a anumitor tineri români pe care i-a indus la cerșit în

interiorul centrelor comerciale, magazinelor universale și/sau a zonelor

turistice de pe coasta regiunii E.R. din Italia. Această activitate a fost pusă

în aplicare profitând de condițiile economice precare a tinerilor conaționali,

induși să părăsească țara lor pentru a veni în Italia să-și încerce norocul.

Numiții A.N., A.N., N.D.R., L.P.,

H.S.P. se ocupau cu recrutarea tinerilor și transportul acestora în Italia,

aceștia din urmă fiind găzduiți în locuințele pe care le avea la dispoziție

grupul criminal în localitățile Sau Pancrazio (PA), Russi (RA) și Mezzogoro

(FE), iar ulterior erau luați și însoțiți în diferite locuri pentru a fi

destinați activității de cerșit, stând in picioare ore întregi în orice fel de

condiții climatice, înaintea centrelor comerciale mai sus indicate.

Grupul criminal desfășura un control

strict cu privire la orarul, locul, câștigul acestora, pretinzând ca aceștia să

le înmâneze întreaga suma de bani câștigată și recurgând uneori chiar și la

amenințare și violență în acest scop.

Rolul desfășurat de numitul A.N.

împreună cu L.P. și H.S.P. era acela de șef al organizației, având la

dispoziție o amplă activitate de recrutare desfășurată de anumite persoane în

România. Numitul A.N. era ajutat de anumiți colaboratori în exploatarea tinerilor

și în particular de numitul B.E. (colaborator principal), A.A., C.O.l., C.C.C.

- toate victimele au fost găzduite în

locuințe insalubre (așa cum s-a demonstrat cu ocazia controlului forțelor de

ordine din 25 februarie 2011);

- documentele de identitate a celor

exploatați au fost găsite doar în copie, și nu și în original;

- persoanele destinate cerșitului erau

conduse în mod cotidian la locul de muncă, iar seara erau readuși în locuință,

iar în cazul în care aceștia trebuiau să utilizeze mijloacele de transport

public, erau instruiți de membrii asociației criminale asupra traiectoriei de

urmat și a orarului de efectuat;

- cerșitul se desfășura pe perioada

întregii zile, în orice fel de condiții atmosferice, sub soare și ploaie

(activitatea de cercetare s-a desfășurat pe perioada de vară);

- cerșetorii erau instruiți asupra

versiunii pe care trebuiau s-o furnizeze forțelor de ordine în caz de control;

- cerșetorii erau controlați în mod

constant și instruiți cum să descopere locurile în care se putea câștiga moi

mult;

- în situațiile așa-zise „extreme” nu

era exclusă utilizarea violenței;

- cerșetorilor le era interzis să

rețină banii câștigați pentru necesitățile personale, iar pentru ținerea

acestora sub control, grupul criminal le interzicea găsirea unei locuințe

personale;

- aceștia erau obligați să predea toți

banii câștigați exploatatorilor lor, care le lăsau apoi o sumă infimă pentru

mici necesitați personale;

- exploatații făceau obiectul de

schimb între membrii grupului criminal;

- aceștia erau aduși în Italia cu

obligarea de a-și plăti singuri călătoria, cu falsa promisiune de a obține

câștiguri inimaginabile, după care se loveau de o realitate cu totul diferită;

- pe teritoriul României persoanele

destinate cerșitului erau

conduse tot de aceiași inculpați, unde, în numele organizației, opera un anumit

O. și unde se deplasa destul de frecvent și numitul A.N. în acest scop;

- cu toate cercetările efectuate, nici

una dintre victime nu a fost găsită pe stradă de către organele de control pentru

motive diferite de desfășurarea activității de cerșit, pretinsă acestora de către

grupul criminal.

Faptele au fost săvârșite pe teritoriul

național italian, zonele E.R. și V., din data de 27 ianuarie 2011 și până în

luna martie 2012.

II.

Numitul A.N., acționând în concurs cu

numiții A.A. si B.E., a redus în stare de supunere continuă pe numiții D.C.A.,

S.O.D., F.Șt.A., H.M.M., C.F. și D.l., profitând de starea de necesitate a

acestora pentru inducerea lor la activitatea de cerșit în centrele comerciale și

zone turistice de pe coasta zonei E.R., așa cum a rezultat în urma cercetărilor

desfășurate și a interceptărilor telefonice, precum și din activitatea de

observație, control și urmărire desfășurată de organele de ordine. Inculpatul

controla activitatea desfășurată de victime, obligându-le să consemneze toți

banii câștigați exploatatorilor lor.

Faptele s-au desfășurat în San

Pancrazio di Russi, San Pietro in Vincoli (RA), Ravenna, Piangipane, din data

de 27 ianuarie 2011 și până în luna martie 2012.

III.

Numitul A.N., acționând în concurs cu

numiții A.A. și B.E., a redus în stare de supunere continuă pe numiții D.C.A. și

D.M.G., constrângându-i la cerșit în cadrul centrelor comerciale din zona Ravenna.

Faptele s-au desfășurat în San

Pancrazio di Russi, Ravenna, Cervia, Pinarella di Cervia, Bagnacavallo si Lugo,

din data de 21 august 20M și până în luna martie 2012.

IV.

Î

n data de 21 august 2011, numita A.A. se

afla în mașină cu cel puțin 3 băieți destinați să fie duși în Ravenna în

calitate de „cerșetori”. În acest sens, forțele de ordine au efectuat un

control la trecerea de frontieră din Trieste.

La volanul autoturismului controlat se

afla numita A.A., iar pe locul pasagerului se afla M.A., în timp ce pe locurile

din spate se aflau 3 băieți tineri, identificați în persoana numiților G.N., D.C.A.

și D.M.

Din convorbirile telefonice ulterioare

a rezultat că numitul G.N. a fost lăsat într-un anumit loc la cerșit și chiar

din primele schimburi de cuvinte a rezultat perfect suferința numitului G. pentru

situația în care se afla ș dorința acestuia de a se întoarce la familia sa în

România. În realitate, mai târziu, numitul G. a reușit să fugă în România,

dezlănțuind furia numitului A.N., care l-a obligat pe B. să-l caute pe G. și

să-i dea o lecție de bătaie.

Faptele au fost comise în San

Pancrazio di Russi, Ravenna din data de 21 și până în 23 august 2011.

V. Î

n data de 28 august 2011 a rezultat că

un anumit „O.”, care locuia în România, a descoperit o persoană de dedicat

cerșitului cu ajutorul numitului B.E., iar în data de 29 și 30 august 2011 au

fost interceptate o serie de convorbiri telefonice dintre A.N., care se afla

încă în România, și numitul B.E., ocazie cu care numitul N. a comunicat că noua

persoană dedicată cerșitului plecase din România cu un transport, iar în data

de 30 august 2011 ar fi ajuns în Italia.

Persoana respectivă a fost

identificată ca fiind C.V., care a fost condus imediat la centrele comerciale

din zona R. pentru cerșit, pe baza dispozițiilor date de numitul A.H.

Din conținutul convorbirilor

interceptate a rezultat în particular că B. și N. solicitau acestuia un câștig

tot mai mare, astfel încât victima a cerut numitului O. (rămas neidentificat)

să-l ducă înapoi în patrie.

Faptele au fost săvârșite în San

Pancrazio di Russi și Ravenna, din 31 august 2011 și până în martie 2012.

VI. Î

n data de 13 septembrie 2011 a fost

documentat un ulterior episod de cerșit care avea ca protagoniști doi tineri

identificați în persoana numiților U.D.G. și T., H.L., surprinși în zona unui

centru comercial din Ravenna. Cu această ocazie s-au descoperit instrucțiunile

primite de tineri cu privire la declarațiile pe care trebuia să le facă

organelor de poliție cu ocazia unui eventual control.

După terminarea controlului, tinerii

l-au contactat pe numitul A.N. pentru a-i comunica tot cea ce s-a întâmplat,

dar ia telefonul lui N. a răspuns numitul B.E., care a reproșat tinerilor,

spunând că nu trebuie să cheme niciodată pe șefii grupului la telefon cu ocazia

desfășurării controalelor de poliție, după care B. s-a adresat lui A.N. și l-a

întrebat unde trebuie să-i trimită pe cei doi tineri.

Faptele s-au desfășurat în San Pancrazio

di Russi și Ravenna, din 13 septembrie 2011 și până în luna martie 2012.

VII. Numiții D.M. și F.Șt.A., în

trecut administrați de numitul A., au fost trecuți sub conducerea numiților B.,

C. și C., care îi însoțeau la locul de cerșit, fără să fi rezultat însă niciun

element care să probeze schimbarea modalității de exploatare a celor doi tineri

din punct de vedere economic, prin trecerea din gestiunea primului exploatator

în mâna acestora din urmă.

Acest fapt conduce la concluzia că

tinerii erau administrați și supravegheați de toți membrii grupului criminal,

iar din când în când erau trecuți sub supravegherea personală a fiecăruia

dintre aceștia.

Faptele au fost săvârșite în San

Pancrazio di Russi, Forli și Milano Maritima (RA) în data de 8 septembrie 2011.

VIII. În data de 4 august 2011,

numiții A.N. și A.A. s-au deplasat în România. Din ascultarea conversațiilor

telefonice dintre A.N. și B.E. s-au obținut datele referitoare la modalitatea

de recrutare a persoanelor de numitul A.N., care se ducea chiar și la casele de

copii orfani din România, unde recruta copii pentru a-i duce la cerșit în

Italia, cu concursul și complicitatea anumitor persoane.

Din conținutul convorbirilor

telefonice din 20 și 21 august 2011 dintre A.N. și B.E., a rezultat că numita A.A.

a plecat din România spre Italia împreună cu anumiți băieței.

În acest sens a fost organizat un

control de frontieră la Tneste pentru documentarea intrării în Italia a numitei

A.A. la bordul unui autoturism BMW monitorizat prin satelit, identificând

astfel băieții pe care aceasta îi însoțea în Italia: G.N., D.C.A. și D.M.

Faptele au fost săvârșite în Trieste

și San Pancrazio di Russi (RA) în data de 21 august 2011.

IX.

Cu privire la recrutarea numitului C.V.,

în data de 28 august 2011 a rezultat că un anumit „Ovidiu” care locuia în

România a recrutat o persoană care trebuia să se ocupe la rândul ei de

recrutarea altor băieți din partea numitului B.E.

În datele de 29 și 30 august 2011, din

conținutul convorbirilor telefonice dintre A.N., care se afla încă în România,

și B.E., A.N. comunica că persoana cea nouă destinată recrutării altor persoane

ar fi plecat din România spre Italia, iar în data de 30 august 2011 trebuia să

ajungă în Italia.

În data respectivă, în jurul orelor

14,50, în Gara feroviară din Forli a fost identificat un autoturism monovolum

de culoare bleu cu ferestre obscure și număr de înmatriculare CS794DA (România)

condus de un bărbat care avea lângă el un pasager cu o vârstă greu de definit,

slab, cu părul gri/alb, șapcă maro din velur, cămașă cu mâneci scurte de

culoare portocalie și pantaloni lungi de culoare gri, fiind identificat în

persoana numitului C.V.

X.

Din ascultarea convorbirilor

telefonice din 5 și 6 septembrie 2011 dintre A.N. și B.E., A.N. comunica din

România prietenului său că doi băieți trebuiau să ajungă fa San Pancrazio și că

i-a dat șoferului și numărul său de telefon pentru a se pune de acord cu

privire la locul întâlnirii lor în Italia.

În acest sens, s-a efectuat un

serviciu de control pentru documentarea sosirii celor doi băieți (U.D.G. și F.H.L.)

trimiși de A.N. și conduși de B.l. sa din San Pancrazio di Russi.

Faptele au fost constatate în Trieste,

Ravenna și San Pancrazio io în data de 6 septembrie 2011.

XI.

În data de 9 septembrie 2011 au fost

interceptate convorbirile telefonice dintre A.N., C.O.l. și D.C.A. alias C., de

unde a rezultat că, în noaptea de 10 septembrie2011, numitul A.N. a ajuns în

Italia din România împreună cu numitul L.P.

S-a dispus din nou un control al

forțelor de ordine în acest sens la frontiera din Trieste, documentându-se

astfel intrarea în Italia a acestora și identificarea persoanelor de la bordul

mașinilor care, la terminarea controlului, au pornit din nou spre destinația

San Pancrazio di Russi. Cu acea ocazie a fost adus în Italia și numitul S.T.D. care

era destinat cerșitului sub controlul lui L.P.

Faptele au fost săvârșite în Trieste

și Russi în data de 13 septembrie 2011.

În ședința publică din data de 16

octombrie 2012, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință acuzarea reținută

în mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene mai sus

menționate.

În cursul ascultării sale, persoana

solicitată a arătat că nu consimte să fie predată autorităților judiciare din

Italia, aspect consemnat chiar în declarația dată de acesta în instanță.

Persoanei solicitate i s-a adus la

cunoștință și conținutul regulii specialității, acesta declarând că nu renunță

la efectele regulii specialității și la drepturile conferite de această regulă.

Instanța de fond a reținut că față de

persoana solicitată A.N., inculpat în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de

Apel Timișoara, s-a luat măsura arestării preventive, fiind judecat în această

stare în dosarul menționat.

Instanța de fond a verificat dacă

există o identitate între obiectul cauzei respective, pentru care persoana

solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare cu

executare în regim de detenție și obiectul mandatului european de arestare.

Prin compararea elementelor existente,

mai precis numele persoanelor vătămate, s-a constatat că nu există identitate

între obiectul solicitării mandatului european de arestare și obiectul

dosarului nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel Timișoara, această instanță

pronunțându-se prin decizia penală nr. 161/ A din 18 septembrie 2012 în sensul

respingerii ca nefondat a apelului declarat de persoana solicitată A.N.,

dispunându-se reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C.

pen., față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât victimele

(părțile vătămate) sunt diferite, în dosarul nr. 5097/30/2012 al Curții de Apel

Timișoara figurând în această calitate numiții: C.V., C.M., P.N.E., R.G., T.I.C.,

G.L., l.B., S.M., K.T., G.P., L.I.M., N.C.I., B.C.L., B.A.C., iar în mandatul

european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia sunt cuprinse ca

fiind victime: D.C.A., S.O.D., F.Șt.A., H.M.M., C.F., D.l., D.M.G., G.N., C.V.,

T.O.L., U.D.G. și S.T.D., adică alte victime, doar acuzațiile fiind aceleași,

sau asemănătoare, respectiv participare la organizație criminală (în legislația

română, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat,

prevăzută de art. 7 sau 8 din Legea nr. 39/2003), respectiv sclavie, comerț cu

ființe umane (în legislația română, în funcție de starea de fapt, ar fi putea

fi echivalată cu infracțiunea de trafic de persoane, deși există de sine

stătătoare și infracțiunea de sclavie), fiind vorba de acuzații diferite

referitoare la acte materiale diferite, astfel că nu se poate pune semnul

egalității între cele două acuzații făcute de autoritățile judiciare din

România, respectiv autoritățile judiciare din Italia. în acest fel, ca urmare a

verificărilor efectuate, a fost înlăturată posibilitatea existenței unui motiv

facultativ de refuz a executării mandatului european de arestare, respectiv

incidența dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004

modificată și completată.

Instanța, verificând admisibilitatea

cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării

mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este acuzată

persoana solicitată sunt pedepsite și de legea penală română, de asemenea,

termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit, raportat la data

săvârșirii faptelor arătate în mandatul european de arestare.

S-a reținut faptul că persoana

solicitată are afaceri judiciare în România, aflându-se în stare de arest

preventiv, fiind judecat în această stare în dosar nr. 5097/30/2012 al Secției

Penale din cadrul Tribunalului Timiș, iar prin sentința penală nr. 252 din 26

iulie 2012 a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni cu executare în

regim privativ de libertate, apelul declarat de A.N. fiind respins prin decizia

penală nr. 161 din 18 septembrie 2012.

Instanța de fond a constatat că din

informarea primită de la Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Timișoara,

rezultă că împotriva deciziei penale nr. 161 din 18 septembrie 2012 a Curții de

Apel Timișoara, a declarat recurs atât A.N. cât și avocatul ales al acestuia,

iar la data de 28 septembrie 2012 a fost înregistrată o cerere de retragere a

recursului formulat de A.N., care în acest dosar are calitatea de inculpat.

Astfel, în funcție de circumstanțele

concrete ale cauzei, respectiv existenta dosarului mai sus menționat, aflat în

recurs, instanța de fond a apreciat se că se impune amânarea predării persoanei

solicitate A.N. către autoritățile italiene, în conformitate cu dispozițiile art.

112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs persoana solicitată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

și respingerea solicitării parchetului, de punere în executarea a mandatului

european de arestare, întrucât pentru faptele reținute în mandatul european de

arestare a fost deja judecat de instanțele române. Analizând recursul declarat,

sub aspectele criticii invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Mandatul european de arestare se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate

cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie

2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18

iulie 2002. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, în cadrul procedurii de

executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată, în calitate

de autoritate judiciară, hotărăște asupra arestării și predării persoanei

solicitate, după ce în prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea

mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a

faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie

în motive de refuz, făcând incidente dispozițiile art. 98 din lege, nefiind

abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei,

respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după

cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi

penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În prezenta cauză, instanța de fond,

apreciind corect că nu există niciun impediment de ordin legal în ceea ce

privește executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile

judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate A.N., a dispus în baza art.

103 din Legea nr. 302/2004 executarea mandatului european de arestare, amânând

totodată predarea persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 112

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, până la data executării

sau considerării ca executată a pedepsei ce i se va aplica în dosarul nr. 5097/30/2012

al Tribunalului Timiș, printr-o hotărâre definitivă.

Susținerea persoanei solicitate

referitoare la identitatea între obiectul dosarului menționat și obiectul mandatului

european de arestare, a fost verificată de instanța de fond, apreciindu-se

corect că este neîntemeiată, astfel că nu poate constitui un motiv de refuz al

executării mandatului european de arestare, conform art. 98 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 302/2004.

În consecință, constatând că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată A.N. împotriva sentinței penale nr. 249/ PI din 19

octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată A.N. împotriva sentinței penale nr. 249/ PI din

19 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul persoană solicitată

la plata sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

noiembrie 2012.