ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.11.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3729/2013

HOTĂRÂRE
05.11.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3729/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată Ia data

de 04 ianuarie 2012 pe rolul Tribunalul Teleorman, secția civilă, reclamantul l.S.

a chemat în judecată pe pârâții R.C. - Directorul Penitenciarului Giurgiu și F.F.

-  Directorul Adjunct al Penitenciarului Giurgiu, solicitând instanței, ca prin

hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la plata sumei de

80.000,000 RON fiecare cu titlu de daune morale.

La data de 20

ianuarie 2012, reclamantul a solicitat scutirea de plata taxei judiciare de timbru

și a timbrului judiciar, precum și asistența juridică prin desemnarea unui avocat,

cerere admisă prin încheierea civilă nr. 80 din 09 martie 2012 pronunțată, în baza

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind acordarea ajutorului

public judiciar în materie civilă.

Prin sentința

civilă nr. 448 din 29 iunie 2012 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins

ca nefondată cererea reclamantului.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că măsura dispusă față de reclamant

prin decizia nr. 391 din 09 decembrie 2011, este justificată, iar prejudiciul fizic

și moral pe care reclamantul pretinde că I-a suportat, nu este dovedit, contrar

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. potrivit cărora părțile au îndatorirea să-și

probeze pretențiile și apărările.

Astfel, tribunalul

a reținut că prin încheierea nr. 1131 din 28 decembrie 2011 a Judecătorului delegat

pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu a fost

respinsă plângerea reclamantului împotriva procesul-verbal din 13 octombrie 2011,

întocmit de Comisia de individualizare din Penitenciarul Giurgiu, considerându-se

că motivele avute în vedere de comisie se regăsesc în criteriile de stabilire a

gradului de risc prevăzute de art. 93

1

pct. 3 din H.G. nr. 1897/2006,

modificată prin H.G. nr. 1113/2010, care se referă la acte de violență soldate cu

vătămări corporale.

Ca urmare a respingerii

plângerii și constatându-se întrunite condițiile legale, prin decizia nr. 391 din

29 decembrie 2011, s-a dispus clasificarea persoanei private de libertate l.S.,

în categoria persoanelor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului.

În conformitate

cu prevederile art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, prima instanță a dispus

că plata onorariului de avocat în cuantum de 250 RON să se facă din fondul Ministerului

Justiției, prin compartimentul economic al Tribunalului Teleorman.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă

nr. 149A din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că aspectele legate de problemele de sănătate,

de condițiile de detenție, de modul în care reclamantul este scos la aer și la modul

în care este tratat de cadrele penitenciarului sunt invocate pentru prima oară în

apel, așa încât, având în vedere dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța nu Ie va analiza, întrucât nu au făcut obiectul cererii prin care prima

instanța a fost legal investită și nici nu au făcut obiectul analizei primei instanțe

în cadrul hotărârii apelate.

Cu privire la

susținerile referitoare la includerea reclamantului în mod abuziv în categoria deținuților

care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului instanța de apel a reținut că,

față de situația de fapt, corect stabilită de prima instanță, nu se poate reține

în sarcina pârâților săvârșirea vreunei fapte cu caracter delictual care să dea

naștere la obligația de reparare a prejudiciului material și moral pretins de reclamant,

motivat de faptul că actele în temeiul cărora reclamantul a fost inclus în categoria

deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciaonui au fost emise în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, în temeiul unor acte normative în vigoare

și au fost supuse, la cererea reclamantului, verificării de către Judecătorul delegat.

Totodată, împotriva

încheierii din 28 decembrie 2011 pronunțată de Judecătorul delegat, reclamantul

avea posibilitatea de a formula contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul l.S. solicitând admiterea recursului și obligarea

pârâților la plata daunelor solicitate și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului,

recurentul a arătat că pârâții au semnat și au pus în aplicare decizia nr. 931 din

data de 21 decembrie 2011 în care au arătat că există o hotărâre a judecătorului

delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu

datată 28 noiembrie 2011, fapt ce nu corespunde adevărului, încheierea nr. 1131

a Judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul

Giurgiu fiind în fapt datată 28 decembrie 2011.

Totodată, recurentul

a arătat că în baza deciziei menționate, i s-au aplicat tratamente inumane și degradante,

deși a învederat că are mari probleme de sănătate, iar în fișa medicală depusă la

dosar se specifică faptul că trebuie ținut sub observație medicală Ia infirmerie.

Analizând criticile

formulate de recurenta-reclamantă în raport de temeiurile de drept invocate,

Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul reclamantului

l.S. să fie respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit art.

302

1

lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebui să cuprindă sub sancțiunea

nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare

strictă și limitativă Ia cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304

pct. 1-9 C. proc. civi.

Pentru a conduce

Ia casarea sau modificarea hotărârii recurate, dezvoltarea criticilor aduse acesteia

trebuie să permită încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În speță, recurentul

a reluat criticile formulate în apel cu privire la tratamentele inumane și degradante

la care a fost supus deși a învederat că are mari probleme de sănătate, critici

care în mod corect au fost respinse de instanța de apel, motivat de faptul că, fiind

invocate pentru prima oară în apel, având în vedere dispozițiile art. 292 alin.

(1) C. proc. civ., instanța nu le va analiza, întrucât nu au făcut obiectul cererii

prin care prima instanță a fost legal investită și nici nu au făcut obiectul analizei

primei instanțe în cadrul hotărârii apelate.

Totodată, față

de cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, se apreciază că pentru a

se naște obligația de reparare a prejudiciului moral și material pretins de reclamant

trebuie analizată îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, condiții

care, în mod corect instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite în speță.

Având în vedere

că aceste aspecte vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii atacate,

criticile recurentului nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât

ar conduce la repunerea în discuție a situației de fapt și la reconsiderarea hotărârii

atacate în ceea ce privește fondul cauzei, ceea ce nu este permis în această fază

procesuală.

Cu privire la

criticile privind faptul că pârâții au semnat și au pus în aplicare decizia nr.

931 din data de 21 decembrie 2011 în care au menționat că există o hotărâte a judecătorului

delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu

datată 28 noiembrie 2011, fapt ce nu corespunde adevărului, încheierea nr. 1131

a Judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul

Giurgiu fiind în fapt datată 28 decembrie 2011, acestea nu pot face obiectul analizei

instanței, fiind formulate direct în recurs.

Pentru aceste

considerente, față de prevederile art. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul reclamantului l.S.

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva deciziei civile nr. 149A

din 16 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, sectia a IX-a civilă

și cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4789/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul O.R.G. a chemat în judecată pe pârâții Penitenciarul Timișoara și Administrația Națională a Penitenciarelor București, pentru a se dispune anu
ÎCCJ 2015-03-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 971/2015
t competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 13080/3/2012, iar la termenul din 21 septembri
ÎCCJ 2010-04-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2010
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 19 septembrie 2006, reclamantul C.V. a chemat în judecată pârâta Administrația Generală a Penitenc
ÎCCJ 2011-10-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7012/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 350 din 12 mai 2010 Tribunalul Arad, secția civilă a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului P.A. form
ÎCCJ 2011-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 439/2014
la plata taxelor judiciare de timbru datorate în recurs, în cuantum de 10.340 RON și 5 RON timbru judiciar. A respins în rest cererea reclamantului. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că cererea pentru acordarea ajutoru
Sursă