ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4789/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul O.R.G. a chemat în judecată pe pârâții Penitenciarul Timișoara și Administrația Națională a Penitenciarelor București, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 448 din 06 iulie 2010 emisă de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. La termenul de judecată din 02 noiembrie 2011, instanța a constatat că reclamantul nu s-a conformat dispoziției comunicate prin citație de timbrare a cererii, astfel încât, în ședința publică de la același termen de judecată, a invocat din oficiu excepția de nulitate a cererii, pentru netimbrare. Prin sentința civilă nr. 487 din 2 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus anularea cererii formulată de reclamant ca netimbrată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Instanța a mai reținut că reclamantul nu a înțeles să atace cu cerere de reexaminare încheierea de ședință de la termenul de judecată din 05 octombrie 2011, prin care s-a dispus plata taxei judiciare de timbru, în condițiile prescrise de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, măsura rămânând astfel definitivă, respectiv, declarația expresă făcută de reclamant în ședința publică din 02 noiembrie 2011, prin care acesta a refuzat să se prevaleze de drepturile stabilite în O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O.R.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția netimbrării recursului, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Înalta Curte constată că deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezii anexate la fila 5 a dosarului, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de O.R.G., împotriva sentinței civile nr. 487 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.