ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara sub nr. 397/59/2012 la data de 30 martie 2012, reclamantul a

chemat în judecată Penitenciarul T., unde execută o pedeapsă privativă de

libertate, pentru nerespectarea actelor normative emise de Ministerul Justiției

privind Norma 18 de hrană în condițiile în care suferă de diabet zaharat de tip

2, solicitând daune materiale în sumă de 150.000 RON.

Prin Sentința nr. 675

din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.D.V.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs C.D.V., criticând sentința atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de C.D.V. împotriva Sentinței nr. 675 din 13 decembrie 2012 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI