Decizia nr. 4595/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Iași la data de 19.06.2024 sub nr. de dosar x/2024, astfel cum a fost precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat anularea Dispoziției directorului ANP prin care s-a dispus transferul său de la Penitenciarul Iași la Penitenciarul Gherla și suspendarea executării acestei dispoziții.

Soluția instanței de fond Prin sentința 163/2024 din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și în consecință a anulat acțiunea.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 163/2024 din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că, în fața instanței de fond, nu a fost citat cu mențiunea privind obligația de timbrare.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat excepția netimbrării recursului, precum și excepția nulității acestuia. Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând recursul declarat de reclamantul A., Înalta Curte reține următoarele: În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că, în fața instanței de fond, nu ar fi fost citat cu mențiunea privind obligația de timbrare a acțiunii, considerând că anularea cererii ca netimbrată este nelegală. Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată, Înalta Curte reține că instanța de fond a anulat acțiunea ca netimbrată în temeiul art. 197 C. proc. civ., coroborat cu art. 16 lit. a) și art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Din actele dosarului rezultă că obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 70 RON a fost stabilită prin rezoluția judecătorului și comunicată reclamantului sub semnătură la data de 18.11.2024, conform dovezii de înmânare aflate la dosar. Reclamantul nu a achitat taxa, nu a contestat obligația și nu a formulat cerere de ajutor public judiciar. În aceste condiții, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., care prevăd că netimbrarea cererii atrage anularea acesteia, în condițiile legii. Normele art. 16 lit. a) și art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013 au caracter imperativ, iar instanța nu poate trece peste neîndeplinirea obligației de timbrare atunci când aceasta a fost comunicată în mod legal și nu a fost îndeplinită. Susținerea recurentului potrivit căreia nu ar fi fost citat cu mențiunea privind obligația de timbrare este contrazisă de înscrisurile aflate la dosarul instanței de fond, din care rezultă că citația conținea mențiunea expresă privind obligația de plată a taxei judiciare de timbru, iar comunicarea a fost realizată personal, cu semnătură de primire. În lipsa oricărei dovezi contrare, Înalta Curte nu poate reține existența unei încălcări a dreptului la apărare sau a normelor privind procedura de citare. În consecință, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, iar criticile formulate prin cererea de recurs sunt nefondate și nu pot conduce la casarea hotărârii. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.