ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5708/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamantul O.M.,

acesta a solicitat anularea deciziei Directorului General al Administrației

Naționale a Penitenciarelor nr. 448/2010.

În motivarea

acțiunii, a arătat că membrii familiei lui, care sunt interesați să îl

viziteze, vin la el când pot și trebuie primiți atunci și nu când îi obligă și

îi forțează un salariat care este plătit din taxele și impozitele achitate de

familiile și prietenii lui și de cetățeni în general.

A mai solicitat

reclamantul asistență juridică gratuită prin scutirea de la plata taxelor de

judecată, precum și avocat din oficiu.

Prin încheierea de

ședință din data de 16 noiembrie 2011, Curtea a respins cererea de acordarea a

ajutorului public judiciar sub forma asigurării unui apărător din oficiu

formulată de reclamantul O.M., reținându-se că, deși i s-a solicitat

reclamantului să depună la dosar documentele prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 în

justificarea cererii sale, acesta nu s-a conformat, astfel încât, Curtea a

apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată și a fost respinsă ca

atare.

La termenul de

judecată din 5 martie 2012, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor

București a depus întâmpinare, invocând în principal excepția netimbrării

cererii, precum și excepția prematurității acțiunii.

Prin Sentința nr. 134

din 5 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal a admis excepția lipsei plângerii prealabile și a respins acțiunea ca

fiind inadmisibilă.

Cu privire la

excepția netimbrării, Curtea a reținut că nu i s-a pus în vedere reclamantului

să achite taxa de 4 RON tocmai în considerarea situației speciale în care

acesta se găsește, fiind deținut în Penitenciarul Timișoara. De vreme ce nu i

s-a adus la cunoștință o astfel de obligație, Curtea a apreciat că cererea

reclamantului nu poate fi anulată pe acest aspect, sancțiunea anulării

intervenind doar în cazul în care partea nu se conformează unei dispoziții a

instanței în acest sens.

Cu privire însă la

excepția prematurității acțiunii, Curtea a constatat întemeiate apărările

instituției pârâte.

S-a reținut astfel

că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ persoana vătămată trebuie să solicite autorității publice

emitente revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la

data comunicării acestuia, în cazul catului administrativ normativ plângerea

putând fi formulată oricând.

Reclamantul nu a

făcut dovada formulării unei astfel de plângeri prealabile, arătând la acest

termen că a formulat o plângere prealabilă către pârâta Administrația Națională

a Penitenciarelor, însă nu este în posesia dovezii de expediere a plângerii,

nedeținând recipisa poștală.

În condițiile în care

reclamantul nu a depus la dosar copia acestei plângeri, însoțită de dovada

expedierii, și în condițiile în care nici pârâta nu confirmă primirea acesteia,

Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamantul O.M.

În conformitate cu

prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea

nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac

exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada

achitării acestora atașându-se, potrivit art. *302

1

alin. (2) C.

proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de O.M. împotriva Sentinței nr. 134 din 5 martie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM