ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5708/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamantul O.M., acesta a solicitat anularea deciziei Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 448/2010. În motivarea acțiunii, a arătat că membrii familiei lui, care sunt interesați să îl viziteze, vin la el când pot și trebuie primiți atunci și nu când îi obligă și îi forțează un salariat care este plătit din taxele și impozitele achitate de familiile și prietenii lui și de cetățeni în general. A mai solicitat reclamantul asistență juridică gratuită prin scutirea de la plata taxelor de judecată, precum și avocat din oficiu. Prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2011, Curtea a respins cererea de acordarea a ajutorului public judiciar sub forma asigurării unui apărător din oficiu formulată de reclamantul O.M., reținându-se că, deși i s-a solicitat reclamantului să depună la dosar documentele prevăzute de O.U.G.

nr. 51/2008 în justificarea cererii sale, acesta nu s-a conformat, astfel încât, Curtea a apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. La termenul de judecată din 5 martie 2012, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor București a depus întâmpinare, invocând în principal excepția netimbrării cererii, precum și excepția prematurității acțiunii. Prin Sentința nr. 134 din 5 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei plângerii prealabile și a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă. Cu privire la excepția netimbrării, Curtea a reținut că nu i s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa de 4 RON tocmai în considerarea situației speciale în care acesta se găsește, fiind deținut în Penitenciarul Timișoara.

De vreme ce nu i s-a adus la cunoștință o astfel de obligație, Curtea a apreciat că cererea reclamantului nu poate fi anulată pe acest aspect, sancțiunea anulării intervenind doar în cazul în care partea nu se conformează unei dispoziții a instanței în acest sens. Cu privire însă la excepția prematurității acțiunii, Curtea a constatat întemeiate apărările instituției pârâte. S-a reținut astfel că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ persoana vătămată trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia, în cazul catului administrativ normativ plângerea putând fi formulată oricând.

Reclamantul nu a făcut dovada formulării unei astfel de plângeri prealabile, arătând la acest termen că a formulat o plângere prealabilă către pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, însă nu este în posesia dovezii de expediere a plângerii, nedeținând recipisa poștală. În condițiile în care reclamantul nu a depus la dosar copia acestei plângeri, însoțită de dovada expedierii, și în condițiile în care nici pârâta nu confirmă primirea acesteia, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamantul O.M. În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. *302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de O.M. împotriva Sentinței nr. 134 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013. Procesat de GGC - LM