ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3119/2008

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 26, pronunțată la data de 27 septembrie 2007, secția comercială, a Curții de Apel Timișoara a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC C.A.P. SRL Timișoara, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Sibiu, împotriva sentinței arbitrale nr. 36, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Timișoara la data de 11 aprilie 2007, în Dosarul nr. 40/2006 și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în principal, prin prisma motivelor invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. e), h), f) și i) C. proc.

civ., în raport cu sentința arbitrală atacată și actele dosarului, că trecerea termenului prevăzut de art. 353 3 C. proc. civ., poate constitui motiv de caducitate a arbitrajului, conform art. 353 3 alin. (6) C. proc.

civ., numai dacă una din părți a notificat celeilalte părți și tribunalului arbitral, până la prima zi de înfățișare, că dorește să invoce caducitatea, condiție neîndeplinită în speță; că nepronunțarea instanței asupra unui termen de 14 zile în care pârâta să fie obligată să demareze lucrările, astfel cum s-a solicitat prin acțiunea arbitrală, nu o vatămă cu nimic pe reclamantă, întrucât rezultă că pârâta are obligația de a demara lucrările imediat după pronunțarea sentinței arbitrale, fără trecerea vreunui termen, iar cuantumul pretențiilor reconvenționale acordate respectă modificarea adusă câtimii acestora, urmare a expertizei efectuate în cauză, prin petiția depusă în dosarul arbitral la fila 281, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ.; că dispozitivul sentinței arbitrale este clar și poate fi executat, iar aspectele invocate de reclamantă în susținerea motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., referitoare la modalitatea de aplicare și de interpretare de către instanța arbitrală a probelor sau a raporturilor juridice dintre părți, nu se circumscriu acestuia. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de control judiciar a formulat recurs, atât reclamanta SC C.A.P. SRL Timișoara, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9, precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. cât și pârâta SC C. SA Sibiu. Recurenta reclamantă a arătat, în esență, în dezvoltarea motivelor invocate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., că sentința instanței de control judiciar este contradictorie și cuprinde motive străine de cauza pricinii, cu referire la considerentele soluției de respingere a motivelor de anulare întemeiate pe lit. f) și lit. h) ale art. 364 C. proc. civ. și a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ce privește dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., față de încălcarea prevederilor art. 969 și celor ale art. 977 și art. 982 C. civ. prin hotărârea arbitrală atacată, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 1 C. proc. civ. a reiterat criticile aduse sentinței arbitrale în susținerea motivelor prevăzute de art. 304 lit. h) și lit. f) C. proc. civ., fără să precizeze relevanța acestora, față de sentința instanței de control judiciar, din perspectiva dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. Recurenta pârâtă a criticat sentința instanței de control judiciar pentru nelegalitate, motivat de faptul neacordării cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, efectuate și dovedite, motiv care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinările formulate în cauză fiecare parte a solicitat respingerea recursului părții potrivnice. Recursul reclamantei este nefondat. Astfel, examinarea considerentelor hotărârii instanței de control judiciar, referitoare la soluția de respingere a motivelor de anulare a sentinței arbitrale întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. f) și lit. h) C. proc. civ., nu relevă, astfel cum, greșit, pretinde recurenta - reclamantă, nicio contrarietate între acestea, sau între acestea și dispozitiv și nici motive străine de obiectul sau natura cauzei, conform cerințelor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Este de observat că în fundamentarea criticii ce vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susținut aplicabilitatea, în speță, a dispozițiilor art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. pentru încălcarea dispozițiilor art. 969, art. 977 și art. 982 C. proc. civ. de către tribunalul arbitral, prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății ori, evocatele prevederi ale Codului civil referitoare la efectele convențiilor și la interpretarea acestora, nu constituie norme imperative, în sensul prevăzut de legiuitor prin art. 364 lit. i) C. proc. civ., precitat, spre a induce, în situația dovedirii încălcării lor incidența acestui text legal. Pentru aceste considerente, constatând că motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., invocate de recurenta reclamantă nu-și găsesc aplicare, iar motivul prevăzut de art. 304 1 C. proc. civ. nu a fost dezvoltat în raport cu hotărârea recurată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de această parte în cauză. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat recursul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se constată că prin neobligarea apelantei la plata sumelor solicitate și dovedite de intimată cu acest titlu, instanța de apel a încălcat precitatele dispoziții legale, aspect de natură a induce aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., așa încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul recurentei pârâte, va modifica, în parte, decizia atacată în sensul obligării apelantei să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantumul solicitat și dovedit iar, în conformitate cu precitatele dispoziții ale art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga SC C.A.P. SRL Timișoara, în culpă procesuală, să plătească recurentei pârâte cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în recurs, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile expuse la dosar (filele 21 - 24).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A.P. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 26 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Sibiu împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică, în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 30.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 15.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă recurenta - reclamantă

SC C.A.P. SRL

Timișoara să plătească recurentei - pârâte SC C. SA Sibiu suma de 30.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.