ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3119/2008

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 26,

pronunțată la data de

27 septembrie 2007, secția comercială, a Curții de Apel Timișoara a respins

acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC C.A.P. SRL Timișoara, în

contradictoriu cu pârâta SC C. SA Sibiu, împotriva sentinței arbitrale nr. 36,

pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Timișoara la

data de 11 aprilie 2007, în Dosarul nr. 40/2006 și a obligat reclamanta să plătească

pârâtei suma de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de control judiciar a reținut, în principal, prin prisma motivelor invocate,

întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. e), h), f) și i) C. proc. civ., în

raport cu sentința arbitrală atacată și actele dosarului, că trecerea termenului

prevăzut de art. 353

3

C. proc. civ., poate constitui motiv de

caducitate a arbitrajului, conform art. 353

3

alin. (6) C. proc. civ.,

numai dacă una din părți a notificat celeilalte părți și tribunalului arbitral,

până la prima zi de înfățișare, că dorește să invoce caducitatea, condiție

neîndeplinită în speță; că nepronunțarea instanței asupra unui termen de 14

zile în care pârâta să fie obligată să demareze lucrările, astfel cum s-a

solicitat prin acțiunea arbitrală, nu o vatămă cu nimic pe reclamantă, întrucât

rezultă că pârâta are obligația de a demara lucrările imediat după pronunțarea

sentinței arbitrale, fără trecerea vreunui termen, iar cuantumul pretențiilor

reconvenționale acordate respectă modificarea adusă câtimii acestora, urmare a

expertizei efectuate în cauză, prin petiția depusă în dosarul arbitral la fila

281, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.; că

dispozitivul sentinței arbitrale este clar și poate fi executat, iar aspectele

invocate de reclamantă în susținerea motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C.

proc. civ., referitoare la modalitatea de aplicare și de interpretare de către

instanța arbitrală a probelor sau a raporturilor juridice dintre părți, nu se

circumscriu acestuia.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de control judiciar a formulat recurs, atât reclamanta

SC C.A.P. SRL Timișoara, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct.

9, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. cât și pârâta SC

C. SA Sibiu.

Recurenta reclamantă

a arătat, în esență, în dezvoltarea motivelor invocate prevăzute de art. 304 pct.

7 și pct. 9 C. proc. civ., că sentința instanței de control judiciar este

contradictorie și cuprinde motive străine de cauza pricinii, cu referire la

considerentele soluției de respingere a motivelor de anulare întemeiate pe lit.

f) și lit. h) ale art. 364 C. proc. civ. și a fost dată cu aplicarea greșită a

legii în ce privește dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., față de

încălcarea prevederilor art. 969 și celor ale art. 977 și art. 982 C. civ. prin

hotărârea arbitrală atacată, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ. a reiterat criticile aduse sentinței arbitrale în susținerea

motivelor prevăzute de art. 304 lit. h) și lit. f) C. proc. civ., fără să

precizeze relevanța acestora, față de sentința instanței de control judiciar,

din perspectiva dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta pârâtă a

criticat sentința instanței de control judiciar pentru nelegalitate, motivat de

faptul neacordării cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, efectuate

și dovedite, motiv care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., poate

fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinările

formulate în cauză fiecare parte a solicitat respingerea recursului părții

potrivnice.

Recursul reclamantei

este nefondat.

Astfel, examinarea

considerentelor hotărârii instanței de control judiciar, referitoare la soluția

de respingere a motivelor de anulare a sentinței arbitrale întemeiate pe

dispozițiile art. 364 lit. f) și lit. h) C. proc. civ., nu relevă, astfel cum,

greșit, pretinde recurenta - reclamantă, nicio contrarietate între acestea, sau

între acestea și dispozitiv și nici motive străine de obiectul sau natura

cauzei, conform cerințelor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este de observat că în fundamentarea

criticii ce vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

reclamantă a susținut aplicabilitatea, în speță, a dispozițiilor art. 364 alin.

(1) lit. i) C. proc. civ. pentru încălcarea dispozițiilor art. 969, art. 977 și

art. 982 C. proc. civ. de către tribunalul arbitral, prin interpretarea greșită

a actului juridic dedus judecății ori, evocatele prevederi ale Codului civil

referitoare la efectele convențiilor și la interpretarea acestora, nu

constituie norme imperative, în sensul prevăzut de legiuitor prin art. 364 lit.

i) C. proc. civ., precitat, spre a induce, în situația dovedirii încălcării lor

incidența acestui text legal.

Pentru aceste considerente, constatând

că motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., invocate de

recurenta reclamantă nu-și găsesc aplicare, iar motivul prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ. nu a fost dezvoltat în raport cu hotărârea recurată, Înalta Curte

va respinge recursul formulat de această parte în cauză.

Cum fundamentul acordării

cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat recursul, în care

sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl

reprezintă culpa procesuală, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se

constată că prin neobligarea apelantei la plata sumelor solicitate și dovedite

de intimată cu acest titlu, instanța de apel a încălcat precitatele dispoziții

legale, aspect de natură a induce aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., așa

încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) și alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul recurentei pârâte, va modifica, în parte,

decizia atacată în sensul obligării apelantei să plătească intimatei

cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantumul solicitat și

dovedit iar, în conformitate cu precitatele dispoziții ale art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. va obliga SC C.A.P. SRL Timișoara, în culpă procesuală, să plătească

recurentei pârâte cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în

recurs, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile expuse la dosar

(filele 21 - 24).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta

SC

C.A.P. SRL Timișoara

împotriva

sentinței civile nr. 26 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta

SC C. SA Sibiu

împotriva aceleiași sentințe, pe care o

modifică, în sensul că obligă reclamanta să

plătească pârâtei suma de 30.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc

de 15.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Obligă recurenta - reclamantă

SC C.A.P. SRL

Timișoara

să plătească recurentei - pârâte

SC C. SA Sibiu

suma de 30.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.