ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 722 din 20 octombrie 2011 a condamnat, printre alții, pe inculpații: 1. C.M., la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev.de art.12 alin. (1),2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii infracțiunii continuare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor amintite; 2. G.D., la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., precum și la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 C. pen. cum s-a menționat. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; 3. A.A., la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului menționat prin sentința penală nr. 2600 din 15 iunie 2004 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, la 29 iunie 2004 și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, 829 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 63 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin. (2) și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul infracțiunii continuate. În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată inculpatului anterior, așa cum s-a mai menționat și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, 829 zile închisoare cu pedeapsa aplicată și pentru infracțiunea prevăzută de Legea nr. 678/2001, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor menționate. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată G.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză și s-a respins, ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate de folosință, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.T. și în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 999 C. civ. s-au respins, ca neîntemeiate acțiunile civile exercitate de părțile civile C.F., C.F.L., S.A., I.C., L.G., ș.a.

Acțiunea civilă exercitată de partea civilă I.L.N. a fost admisă, inculpații, în solidar între ei și în solidar și cu coinculpații Z.M. și R.L. au fost obligați la plata sumei de 2000 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial din ziua plății, daune morale. Prin sentința penală, inculpatul Z.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru aceleași infracțiuni, iar inculpatul R.L., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor menționate, pentru aceleași infracțiuni, în favoarea ei reținându-se aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (art. 86 1 C. pen.), pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: Dosarul în care, la 21 februarie 2011, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la 22 februarie 2011. După constatarea, în baza art. 300 C. proc. pen., a regularității actului de sesizare, instanța l-a întrebat pe inculpatul C.M. dacă cere ca judecarea sa să aibă loc prin recunoașterea vinovăției (art. 320 1 C. proc. pen.), în redactarea de după intrarea în vigoare a Legii nr. 202 din 25 noiembrie 2010, s-a procedat la audierea inculpatului, dar analizându-se aspectele relevate, acestea neconcordând cu faptele reținute prin rechizitoriu, în baza art. 320 1 alin. (8) C. proc.

pen., cererea a fost respinsă, poziția procesuală a sus-numitului inculpat nefiind una de recunoaștere, judecata având loc, ulterior, corespunzător procedurii de drept comun. Cercetarea judecătorească a reținut că în septembrie 2008, la cererea coinculpatului G.D., inculpatul C.M. și coinculpata R.L., ambii având preocupări în recrutarea de persoane interesate să muncească în Spania, cunoscându-l pe L.G., a mers la locuința acestuia, acolo aflându-se și alții, le-a detaliat că munca va fi cules de măsline, transportul și cazarea, în prima lună o va suporta el, banii fiindu-i restituiți după ce acele persoane ar fi muncit două săptămâni, fiecare coș cules ar fi fost plătit cu 5 Euro, data plecării stabilită pentru 5 septembrie, din Gara de Nord, cei interesați fiind sfătuiți să dea actul de identitate pentru cumpărarea biletelor.

La data arătată, cei doi inculpați menționați, împreună cu C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.L., S.A. și I.C., cu un autocar, au plecat spre Arad, pe traseu inculpata R.L. detaliindu-le că în Spania vor primi banii promiși, vor avea cazarea și masa asigurate, în general, că totul va fi bine. La Vama Nădlac, pentru că nu se plătiseră banii pentru transport, inculpații și ocupanții autocarului au fost debarcați. După ce au stat o noapte în gară, inculpatul C.M. a primit banii trimiși din Spania de coinculpatul G.D. și toți, cu un microbuz, au plecat spre Spania. Aici, în localitatea Almonte, au fost așteptați de inculpatul G.D., acesta, însoțit de două persoane, a amenințat șoferii microbuzului cu cuțite și astfel nu a plătit suma de 600 euro contravaloarea transportului.

Cu ajutorul a două vehicule, persoanele recrutate au fost aduse într-un apartament ocupat de inculpatul G.D. și de a doua zi, obligate să muncească fără a se fi încheiat vreun contract, actele lor de identitate rămânând asupra inculpatului C.M. Programul de muncă se desfășura între orele 8-00 -18.00, inclusiv sâmbătă, adesea și duminică, iar la sfârșitul de săptămână, deși se promisese că se va face plata muncii, acest lucru nu s-a întâmplat. După terminarea muncilor, inculpații C.M., G.D. și Z.M. închideau pe cei recrutați în apartament, în cele două camere fiind cazate 12-13 persoane, supravegheate permanent fie de C.M., fie de R.L. sau Z.M. Rolul inculpatului A.A., fratele coinculpatului G.D., era de a transporta persoanele la și de la plantația de măslini, cu angajatorul spaniol, inculpatul G.D., ținând legătura prin intermediul persoanei rămasă neidentificată „K.”.

După aproximativ 10 zile de la data obligării la muncă în condițiile arătate, 9 persoane au fost mutate într-o locație situată pe un câmp, de aici, după două zile, C.F.L., S.A., I.N.L. și G.A.M., noaptea, au fugit la Sevilla și au reclamat faptele, la Consulatul României. Acest lucru l-a determinat pe inculpatul C.M. să restituie actele de identitate și să abandoneze restul componenților persoane recrutate, în Sevilla. Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea declarațiilor lui G.I., C.F., acesta menționând și că inculpatul C.M. i-a amenințat și lovit, toți erau păziți și de inculpatul Z.M., fiul lui C.M., dar și de inculpatul G.D., același susținând și că a fost contactat de S.G., aceasta în numele lui C.M., oferindu-i bani pentru a-și schimba depoziția, A.A., i-a așteptat și el în Almonte, șoferii au fost amenințați cu cuțitul pentru a renunța la cei 600 euro transport, toți inculpații cooperând pentru a-i obliga să muncească.

G.A.M., socrii lui, C.F. și M.T., a declarat asemănător despre recrutarea lor, despre cele întâmplate la Arad și ulterior, despre sosirea în Almonte și condițiile în care au fost cazați, obligați să muncească, neplata muncii, rolul fiecărui inculpat, inculpații C.M., G.D. și Z.M. i-au amenințat când au cerut plata muncii sau cu o sabie, când nu munceau destul (filele 99-103 vol. I urm. penală). Același i-a recunoscut pe inculpați din planșe foto (filele 104-123 același volum, 211-215 vol. II urm. pen.). I.L.N. a declarat în același sens, în plus menționând că au fost păziți, noaptea erau ținuți închiși, reîntoarcerea în România fiind suportată de Consultatul României de la Sevilla. Și acesta i-a recunoscut pe inculpați din planșele foto.

L.G., de asemenea, i-a recunoscut pe inculpați din planșe foto (filele 149-168, vol. I urm. pen.și 186-190 vol. II același dosar). Declarația martorei G.M. a fost în același sens, ea fiind de acord ca fiica sa, F.D. să plece în Spania, aceasta, după două săptămâni, a sunat-o și i-a spus că nu i se dau bani pentru ceea ce muncise, inclusiv că inculpatul C.M. a intenționat să o vândă pentru suma de 5000 Euro, acest din urmă fapt determinând-o ca personal să-i ceară inculpatului C.M. să-i lase fata să revină în România. Martora i-a recunoscut pe inculpații C.M. și R.L. din planșe foto. La rândul său, I.C. a relatat asemănător, inclusiv că pe durata zilei de muncă, erau supravegheați de inculpații G.D.

și A.A., „K.” le număra coșurile și îi forța să muncească mai mult, contrar erau bătuți, noaptea erau închiși și supravegheați de C.M., Z.M. și R.L., și acesta recunoscându-i din planșe foto pe cei cinci inculpați. S.A. a relatat situația de fapt întâmplată asemănător celorlalte persoane recrutate, transportate, obligate să muncească în condițiile deja evidențiate, în plus el declarând și că atunci când le cerea inculpaților C.M. și G.D., să fie plătit, l-au amenințat că îl vor omorî, că după ce a fugit, a dormit în parcuri în Sevilla, și el recunoscându-i pe toți inculpații din planșe foto. M.T. a declarat în același sens, ea, de asemenea, recunoscându-i pe inculpați din planșe foto. C.F.L.

a declarat asemănător, rolul fiecărui inculpat pe parcursul a circa trei săptămâni cât a fost obligat să muncească, banii erau încasați de inculpații C.M. și G.D., că până în Sevilla au parcurs drumul pe jos, și el recunoscându-i pe cei cinci inculpați din planșele foto. G.F.D., de asemenea, a declarat în sensul expus și i-a recunoscut pe cei cinci inculpați din planșele foto. Inculpatul C.M., la urmărirea penală, a declarat că împreună cu concubina și fiul lui, coinculpații R.L. și Z.M., au plecat în Spania cu acordul tuturor persoanelor, toți au muncit, dar numai o săptămână, iar pe G.D. și A.A. nu-i cunoștea. Ulterior, inculpatul a declarat că cei doi coinculpați îi erau cunoștințe, ei, în Spania, transportând persoanele la lucru dimineața și înapoi, acasă, seara, dar că ei, împreună cu fiul lui, i-au cerut să aducă în Spania, oameni, tot el detaliind situația de fapt petrecută în Spania.

La cercetarea judecătorească, părțile vătămate și-au schimbat declarațiile, în esență, ele susținând că nu au fost supuse niciunei presiuni din partea coinculpaților. Instanța, constatând că la 7 ianuarie 2011, L.G., M.T., I.C., C.F., G.A.M., S.A. și I.L.N., la urmărirea penală au arătat că în decembrie 2010, telefonic, au fost contactați de o persoană trimisă de inculpații C.M. și G.D., aceasta promițându-le bani pentru a retracta cele declarate la urmărirea penală și retragerea plângerilor, întâlnirea cu acea persoană și cu avocatul ales al inculpatului C.M. având loc, avocatul dictându-le declarațiile de retragere a plângerilor, L.G., M.T., I.C., C.F., G.A.M., I.L.N. primind câte 500 Euro, a înlăturat ca nesincere cele susținute în fața sa.

Că s-au exercitat presiuni, au declarat M.I. și G.M., unchiul și mama părții vătămate G.F.D. Împotriva sentinței, au declarat apeluri inculpații C.M., A.A. și G.D., motivele invocate fiind greșita lor condamnare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și netemeinicia pedepselor aplicate. Instanța de apel a acordat în cauză mai multe termene de judecată, inculpații apelanți A.A. și G.D., citați fiind la toate adresele reieșite din lucrări și prin afișare la Consiliul local sector 3 București, neprezentându-se însă. Apărarea ambilor inculpați apelanți a fost asigurată prin desemnarea unor apărători din oficiu. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 72 din 8 martie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei trei inculpați.

Hotărârea instanței de apel, în termenul legal, a fost recurată de inculpați, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta. Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia. În ce privește cererea inculpatului recurent C.M., de aplicare, în ce-l privește, a dispozițiilor art. XI, raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011, respectiv să beneficieze de disp. art. 320 1 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, aceasta nu este fondată. Potrivit textului amintit, ar trebui ca la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 (M.Of. Partea I nr. 931 din 29 decembrie 2011), în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, disp.

art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. La 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, art. 320 1 C. proc. pen. – text marginal judecata în cazul recunoașterii vinovăției - prevedea că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Alin. (2) prevede că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Beneficiul judecății în cazul recunoașterii vinovăției este prevăzut în alin. (7) al textului, respectiv instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În cauza privindu-l pe inculpatul C.M., sesizarea instanței de fond competentă, s-a făcut, prin rechizitoriu, la 21 februarie 2011 (fila 2 dosar tribunal), deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010). Instanța de fond, îndeplinindu-și obligația instituită de alin. (3) al art. 320 1 C. proc. pen., la termenul de judecată 22 martie 2011 (fila 54 dosar tribunal), l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpatul, în declarația dată la acel termen, a susținut că dorește ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, susținând și că le cunoaște și, și le însușește. Dezvoltând însă ascultarea sa, inculpatul menționează numai implicarea coinculpaților (fila 54 verso același dosar). Ca atare, corect și legal instanța de fond a considerat că inculpatul C.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței. Or, în recurs, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voință privind judecata potrivit procedurii simplificate, după momentul când el a fost întrebat asupra acestui aspect, cercetarea judecătorească desfășurându-se potrivit procedurii de drept comun.

Ca atare, revenirea lui asupra manifestării de voință în fața instanței de recurs nu mai este posibilă. În ce privește cazul de casare invocat în recurs, art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în sensul că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., acesta nu este incident. În aplicarea pedepsei rezultantă de 6 ani închisoare, instanța de fond, sub acest aspect soluția sa fiind menținută și de către instanța de prim control judiciar, a acordat semnificație tuturor criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., faptele săvârșire prezintă pericol social ridicat, inculpatul inducând în eroare părțile vătămate, le-a recrutat, transportat, cazat, supravegheat, el, alături de inculpatul G.D.

și ulterior, coinculpații din cauză, a constituit ocazional o grupare care s-a implicat în infracțiunea de trafic de persoane și a săvârșit acțiuni, elemente materiale ale laturii obiective a infracțiunilor reținute, infracțiunea de trafic de persoane, în ce-l privește, a fost continuată, iar persoana sa, recidivist în forma prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în antecedente prezintă o condamnare la pedeapsa rezultată de 4 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat (sentința penală nr. 741 din 27 aprilie 2005 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1490 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel București), din această pedeapsă el fiind liberat condiționat la 8 decembrie 2006, rest rămas necesitat, 569 zile, pedeapsă considerată executată la 28 iunie 2008. Totodată, executarea pedepsei în regim de privare de libertate, avându-se în vedere natura infracțiunilor, persoana inculpatului, corespunde și scopului ei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.

În ce privește cazurile de casare invocate în recursul scris al inculpaților recurenți A.A. și G.D., inculpați care nu s-au prezentat personal la nici un termen de judecată, detalierea făcându-se amalgamat, fără nici o trimitere la actele și lucrările cauzei, pot fi încadrate în dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. , respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință greșita condamnare a inculpaților.

Referitor susținerii apărării, că a fost ignorată prezumția de nevinovăție pentru că la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, lipsesc declarațiile celor doi inculpați, iar procurorul avea obligația de a-i asculta oriunde s-ar fi aflat aceștia (fila 19 dosar recurs), din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că urmărirea lor penală s-a făcut în lipsă, ei fiind citați, în repetate rânduri, s-au efectuat verificări la Administrația Penitenciarelor, Evidența Persoanei, primării de la locul de naștere, de la ultimul domiciliu și la Direcția Pașapoarte (fila 46 rechizitoriu).

Acești inculpați, la instanța de fond, au fost citați la adresele indicate în actele dosarului, la Administrația Națională a Penitenciarelor, Direcția Generală de Poluție a Municipiului București, afișare Consiliu Local sector 3 București (locul săvârșirii infracțiunii) la adrese din Spania (vezi, ex., fila 9 dosar tribunal, filele 48, 49, 50, 51, 52 același dosar), procedura de citare îndeplinindu-se, neprezentarea lor la termenele de judecată fiindu-le, deci, imputabilă. Or, în condițiile în care art. 314 C. proc. pen. prevede că judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se afla în stare de deținere, inculpații A.A. și G.D. fiind liberi, a fost dreptul lor să se prezinte sau nu pentru a fi ascultați sau pentru a se apăra.

În ce privește probatoriul, acesta a fost analizat și coroborat inclusiv cu declarațiile coinculpatului C.M., cei trei inculpați recurenți s-au ocupat de transportul persoanelor recrutate, G.D. a finanțat costul până în Spania, tot el i-a cazat și supravegheat, a stabilit contactele necesare exploatării lor, fie direct, fie prin intermediarul „K.”, inculpatul A.A. a aderat și sprijinit grupul constituit, a supravegheat munca acestora, a amenințat, astfel constrângându-le și psihic pentru a le ține captive și determinate să muncească, G.D. a amenințat și cu o sabie (filele 99-103 vol. I urmărire penală), astfel că în mod legale ambii inculpați au fost condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.

și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul A.A. și cu reținerea recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de cei trei inculpați nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. Potrivit art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpații recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M., A.A. și G. (fost A.) D. împotriva deciziei penale nr. 72 din 08 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M., durata reținerii și arestării preventive de la 26.11.2010 la 19 iunie 2012. Obligă recurenții inculpați C.M., A.A., G. (fost A.) D. la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 iunie 2012.