ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3971/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Cluj, prin Sentința penală nr. 310 din 21 iulie 2009 a condamnat pe inculpatul D.M., fără ocupație, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3), cu aplic art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv cu începere de la data de 29 aprilie 2009, la zi.

Cu consecințele prev de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul D.M. la daune morale în sume de 50.000 RON către partea vătămată M.A.M., reprezentată de mama D.A.

În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. inculpatul D.M. a fost obligat la 800 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată M.A.M., reprezentată de mama D.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

Inculpatul D.M. era căsătorit cu D.A., care la rândul ei avea un copil, M.A.M., actuala parte vătămată.

Împreună soții D. aveau 4 copii minori, cu toții locuind în Borșa, sat Giula, jud. Cluj.

În ziua de 6 martie 2009 soția sa se internase cu unul din copii în spital, iar inculpatul împreună cu ceilalți copii, între care și M.A.M. în vârstă de 11 ani rămăseseră acasă.

Noaptea, inculpatul s-a așezat lângă minoră în pat, a determinat-o să se dezbrace și, folosind autoritatea de părinte dublată de un ton ferm și imperativ, a întreținut un raport sexual normal cu fiica sa.

Aceasta, speriată de amenințările pe care în mod repetat i le adresase inculpatul, nu a spus mamei sale ceea ce s-a petrecut în noaptea de 6/7 martie 2009.

Schimbările în atitudinea fiicei sale dar și cele fiziologice au determinat-o pe aceasta să ceară lămuriri. Minora, care rămăsese însărcinată în urma actului sexual la care a obligat-o inculpatul, i-a spus mamei sale că a fost violată de inculpat.

Au fost anunțate organele de poliție, s-au declanșat cercetările, fapta fiind dovedită prin:

- proces-verbal de cercetare;

- planșe foto;

- declarații părți vătămate;

- declarații martori;

- raport de constatare medico-legală;

- raport psihologic.

În faza de urmărire penală, inculpat a refuzat să dea declarații, dar în instanță a recunoscut într-o manieră atenuată săvârșirea faptei, invocând consimțământul minorei.

Împotriva sentinței menționate a formulat apel inculpatul, susținând în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în cea de raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar, acordându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 87/A/2009 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit, acesta a declarat recurs împotriva deciziei, invocând ca și în apel aceleași motive: schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în cea de raport sexual cu o minoră - în principal, sau reducerea pedepsei mult sub minimul special - în subsidiar.

Cazurile de casare invocate sunt cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și respectiv 14 C. proc. pen.

Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. nu-și găsește probator justificarea.

Minora, aflată în întreținerea și grija sa, avea vârsta de 11 ani, inaptă să-și poată da un acord la întreținerea actului sexual.

Inculpatul a profitat de autoritatea sa, de forța fizică, inspirându-i temere și înainte de comiterea faptei și după aceasta, când a amenințat-o cu moartea dacă va spune cuiva cele întâmplate.

Față de vârsta minorei, de statutul acesteia, de dezvoltarea ei fizică apreciem că este exclusă exprimarea reală a consimțământului pentru a avea un raport sexual cu soțul mamei sale. Aceasta ar presupune o atitudine conștientă cu privire la natura faptei și efectele acesteia, ceea ce este de neconceput la o minoră cu vârstă atât de fragedă.

Cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la reindividualizarea pedepsei nu poate fi primit.

Inculpatul a beneficiat de discutabile circumstanțe atenuante acordate de prima instanță care au avut ca efect reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege.

Împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (victima se afla în întreținerea sa) ținând cont de vârsta minorei, dar și de personalitatea inculpatului (atitudine cu valențe criminogene) de conduita sa procesuală, sunt tot atâtea elemente care au fost avute în vedere de instanța de fond și cea de control judiciar la stabilirea pedepsei. Ele reprezintă o justă evaluare a acelui summum de criterii prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că reducerea pedepsei sub această limită ar compromite scopul coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 29 aprilie 2009, la 27 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - NN