CtEDO 30.11.2006 Auto

KUNKUL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KUNKUL v. TURKEY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul, Nezir Künkül, este un cetățean turc născut în 1949 și locuiește în Batman. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Beștaș și dna M. Bektaș, avocați care practică în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost șofer care lucrează pentru telecomunicația turcă la momentul evenimentelor. La 4 iunie 1998, reclamantul a fost arestat de gendarme la Stația Suçeken Gendarmes. Reclamantul susține că a fost bătut în timpul interogatoriului său la Stația Suçeken Gendarmes. Potrivit raportului medical elaborat și emis de un medic la Spitalul de Stat Batman la 5 iunie 1998, reclamantul nu a suferit nici un semn fizic de maltrat. La 5 iunie 1998, reclamantul a fost transferat la stația Batman Gendarmes, unde a fost ținut timp de trei zile. Afirmă că în acest timp a fost supus torturii, insultelor și amenințărilor cu moartea. La 8 iunie 1998, reclamantul a fost luat înaintea unui medic la spitalul de stat Batman pentru o examinare medicală. Potrivit raportului medical, el nu a supus semne fizice de tratament. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața procurorului public Batman, unde negase declarațiile pe care le-a dat gendarmelor. El a afirmat că a fost forțat să ducă provizii PKK pentru că dl N.K. și-a amenințat viața și a copiilor săi. În aceeași zi, reclamantul a apărut în fața Curții Majorților Batman, unde a refuzat declarațiile pe care le-a dat gendarmelor și a susținut că și-a semnat depunerea sub presiune. Curtea i-a ordonat eliberarea. Procurorul public a contestat această decizie. Reclamantul a susținut că, în ciuda ordinului de eliberare a instanței, el a fost dus înapoi la stația Batman Gendarmes și a fost supus bătăilor constante. La 9 iunie 1998, Tribunalul Penal Batman a ordonat retragerea reclamantului în custodie. Potrivit raportului medical din 9 iunie 1998, reclamantul nu a supus nici un semn fizic de maltrat. La 26 iunie 1998, biroul procurorilor publici de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare în favoarea acesteia, acuzând reclamantul de asistență și acuzarea unei organizații ilegale. Biroul procurorilor publici a solicitat să fie condamnat și condamnat în temeiul articolului 169 din Codul Penal. La 2 septembrie 1998, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır, în urma comportamentului ermatic al reclamantului în timpul interogatoriului, a ordonat transferul reclamantului la Spitalul Mental Elazığ pentru a stabili dacă este în stare mentală. Reclamantul a susținut că starea de sănătate mentală a reclamantului a suferit ca urmare a tratamentului pe care l-a primit în custodie. La 27 octombrie 1998, reclamantul a fost angajat la Spitalul Mental Elazığ pentru tratament. Potrivit raportului medical elaborat de medicii de la Spitalul Mental Elazığ, reclamantul a fost diagnosticat ca suferind de o reactie de anxietate. La 26 noiembrie 1998, Comisia Spitalului Mental Elazığ a emis un raport care a declarat că reclamantul sufera de o reactie de anxietate. El a fost eliberat din spital în aceeași zi. La 4 ianuarie 1999, reclamantul a depus o cerere la biroul procurorilor publici de la Batman ce a solicitat ca gendarmele de la Commanderul Batman Gendarmerie să fie urmărite pentru maltratare. La 7 iunie 1999, biroul procurorilor publici, după ce au auzit un expert în neurologia, a emis o decizie de non-prosecuție din cauza lipsei de probe. Potrivit mărturiei medicului, a fost imposibil de determinat la ce dată a început tulburarea reclamantului și că a fost posibil să aibă acest tip de tulburări la persoane sănătoase. În plus, medicul a concluzionat că simptome similare ar putea fi găsite, de asemenea, într-un fan de fotbal a căror echipă a pierdut un meci. Reclamantul a depus o obiecție la Curtea Midiat Assize împotriva hotărârii procurorului public. El a declarat că și-a pierdut sănătatea mentală ca urmare a maltraturilor la care a fost supus în timpul interogatoriului său. El a susținut că decizia de neprocesionare a fost dată fără o investigație adecvată, deoarece procurorul public nu a auzit la unii dintre martori. La 23 iulie 1999, Curtea Midjat Assize, referindu-se la timpul transcurs între datele presupusei infracțiuni și cele ale plângerii, la raportul medical din 8 iunie 1998 și la mărturiile martorilor și la cele ale expertului, a respins obiecția reclamantului. Această hotărâre a fost judecată la 7 septembrie 1999. Procedura penală împotriva reclamantului era în așteptare la momentul cererii. Nu au fost prezentate informații suplimentare sau documente în legătură cu aceste proceduri. O descriere a legislației interne relevante la momentul material se poate găsi în Batı și alții c. Turcia (n. 33097/96 și 57834/00, §§§ 96100, CEDH 2004IV (extras)).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă