ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5668/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, obligarea acestuia la stabilirea unui termen rezonabil, scurt, pentru primirea

cererii de redobândire a cetateniei române, în maxim 30 de zile.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că septenbrie 2006 s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei

Romaniei din Chișinău, pentru a depune cererea de redobândire a cetateniei române,

dar i-a fost refuzată primirea.

Prin sentința nr. 967

din 23 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul la stabilirea unei

date pentru depunerea cererii și actelor într-un termen de maxim 6 luni de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 396/2002

pentru ratificarea Convenției Europene asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg

la 06 noiembrie 1997, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel

încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea,

pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie”.

Totodată, prima instanță

a reținut că legiuitorul român a statuat, cu caracter general, că cererile adresate

autorităților publice se soluționează în 30 de zile, dacă legea (specială) nu prevede

alt termen.

Împrejurările de ordin

general invocate de pârât, care de altfel nu au fost probate, nu pot justifica refuzul

de primire a cererii și actelor necesare, iar apărările sale în sensul că dispozițiile

art. 10 nu sunt

aplicabile

decât în cazul persoanelor care domiciliază în mod obișnuit și legal pe teritoriul

statului român nu sunt corecte, întrucât potrivit art. 9 din Legea nr. 396/2002,

„Fiecare stat parte va facilita, pentru cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul

său intern, redobândirea cetățeniei de către persoanele care o aveau și care domiciliază

în mod obișnuit și legal pe teritoriul său”.

Așadar, dreptul reclamantului

de a obține analiza cererii într-un termen rezonabil este recunoscut de lege. Acest

drept presupune în mod necesar primirea cererii într-un termen care, împreună cu

perioada necesară analizării pe fond a cererii de Comisia pentru Cetățenie, să nu

contravină prevederilor Convenției Europene asupra Cetățeniei, ceea ce în speță

nu s-a întâmplat, termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantului fiind

depășit.

pârât

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul a susținut, în esență, că prima instanță în mod greșit a constatat că

„refuzul pârâtul pârâtului de a stabili o dată pentru primirea cererii la 3 ani

și 5 luni de la data exprimării voinței inițiale nu este justificat”.

Potrivit jurisprudenței

europene, un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și faptul că numărul

mare al cererilor de redobândire a cetățeniei depuse la Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor

cereri.

De asemenea, a mai afirmat

că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea

termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat

în baza Legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite

și la primirea cererii reclamanților în detrimentul persoanelor care au depus cereri

anterior acestora, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive

în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Chiar în eventualitatea

în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea la sediul

oficiului consular în vederii depunerii cererii de redobândire a cetățeniei nu a

fost soluționată în cuprinsul a 6 luni (cât s-a scurs efectiv), trebuia analizat

pe fond dacă se întrunesc, în cauză, condițiile de existență ale unui refuz nejustificat.

Recurentul-pârât a menționat

că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamant, nu se regăsește

în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în

jurisprudența C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul rezonabil de

procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante.

Răspunsul adresat petenților

care doresc să depună cererea de redobândire a cetățeniei nu încorporează un refuz

de soluționare a cererii de depunere a dosarului, ci arată condițiile concrete în

care acesta urmează să fie procesat, fără a conține formulări pur potestative din

partea autorității publice solicitate în sensul de a nu îndeplini obligația prevăzută

de Legea nr. 21/1991.

Din perspectiva administrării

probatoriului, apreciază că nu se poate pretinde de instanță depunerea la dosar

a celor peste 360.000 de cereri de intenție.

În legătură cu eforturile

autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate

de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul-pârât a menționat

că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce

modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea și

documentele vizând recunoașterea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la birourile

teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției,

astfel că nu se poate reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea situației.

Contrar celor reținute de prima instanță.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul nu este fondat.

motivelor de recurs invocate

Înalta Curte reține că

reclamantul s-a adresat în luna septembrie 2006 Secției Consulare a Ambasadei României

de la Chișinău cu solicitarea de a-i fi comunicată data la care va putea depune

cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de

Legea nr. 21/1996, însă i-a fost refuzată primirea.

Pornind de la această

situație de fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă

a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Prevederile art. 1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 21/1991 nu prevede

un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate

conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența

termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea

specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă

autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei

române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la

Strasbourg la 06 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002,

publicată în M. Of. nr. 490/09.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât

să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește criteriile

de apreciere caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai

celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de

principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii

se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei

cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului

și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă,

instanța de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen de 3 ani și 5

luni de la data primei cereri este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile

Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ,

organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție

nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea

datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului

nerezonabil al duratei procedurii.

Așa fiind, prima instanța

a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul legal a cererii

reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii

cetățeniei române.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 967 din 23 februarie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2010.