ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2867/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3705 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că în ianuarie 2009, reclamantul s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei Românei la Chișinău cu o cerere prin care a solicitat să fie invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei române, solicitare la care neprimind răspuns, în luna martie 2009, s-a adresat pârâtului MAE, la care i s-a răspuns că va fi invitat să-și depună cererea în momentul în care aceasta va fi procesată.

Instanța a reținut în esență, faptul că dificultățile organizatorice pe care la reclamă pârâtul nu sunt imputabile reclamantului, acestea neputând constitui o justificare pentru depășirea unui termen rezonabil de soluționare a cererii. Instanța a apreciat că dacă ar fi primite susținerile pârâtului potrivit cărora numai pentru primirea dosarelor și a cererilor este nevoie de un termen rezonabil, atunci întreaga procedură ar dura ani de zile, ceea ce evident nu se mai poate subscrie unui termen rezonabil așa cum stipulează art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002. Solicitarea reclamantului privind stabilirea de către instanță a unui termen de 30 de zile în care pârâtul să îi primească cererea, a fost respinsă de către instanță, reținându-se că nu sunt aplicabile cauzei dispozițiile referitoare la termenul de soluționare al petițiilor prevăzut de O.G.

nr. 27/2002 și nici cel prevăzut de Legea nr. 554/2004, în privința cererii reclamantului fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 21/1991, pârâtul fiind astfel obligat să primească cererea de redobândire a cetățeniei într-un termen scurt, rezonabil. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul susține că în mod greșit prima instanță a reținut că „neindicarea niciunui termen pentru depunerea cererilor ... este o măsură arbitrară", arătând că astfel cum a demonstrat și în fața instanței de fond, în jurisprudența europeană, termenul rezonabil nu este neapărat un termen scurt și că există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantului nu i s-a stabilit încă o dată pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române.

Recurentul susține apoi, că la data formulării recursului, stadiul procesării cererilor de redobândire a atins un nivel satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei noi locații a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări) generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea depunerii actelor. În lipsa unei culpe administrative, recurentul consideră că nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamantului dar care nu au formulat acțiune în instanță), să schimbe ordinea cronologică stabilită și să primească cererea reclamantului.

Consideră recurentul, că nu a fost indicat un temei legal pentru a sprijini ideea că stabilirea în cadrul activității MAE a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire a cetățeniei poate fi asimilată unui refuz nejustificat, simpla trecere a timpului neputând fi asimilată ipotezelor cuprinse în definiția legală a acestui termen juridic. „Termenul rezonabil" de soluționare a cererii, invocat de reclamant, nu se regăsește în legislația română de lege lata.

Recurentul mai menționează că durata acestui termen rezonabil a fost decantată în jurisprudența CEDO dar, chiar și așa, ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate, în condițiile în care solicitanții sunt rezidenți în țara a cărei cetățenie o solicită, durata analizării cererii determină o vătămare prin limitarea drepturilor individului față de celelalte persoane în mijlocul cărora trăiește în mod statornic și care se bucură de plenitudinea beneficiilor oferite de statutul de cetățean, ipoteză în care nu se regăsește reclamantul.

Pe de altă parte, instanța nu avea nici un temei legal pentru a obliga MAE să primească cererile reclamantului ... într-un „termen scurt, rezonabil" iar sistemul românesc de drept, având origine continentală (franceză și germană) nu admite decât aplicarea metodei tehnico-juridice de interpretare a legii (conform dispozițiilor normative scrise) și este inacceptabil ca instanța română să judece în echitate, potrivit sistemului de drept cutumiar, specific spațiului anglo-saxon. Determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante.

Recurentul susține apoi, că având în vedere că legiuitorul a stabilit că numărul maxim de cereri primite în interval de un an pentru fiecare oficiu consular nu poate depăși 30.000 de persoane, și cum în baza de date a Secției Consulare a României în Republica Moldova se regăsesc peste 300.000 de cereri de programare pentru depunerea dosarului de redobândire a cetățenei, criteriul cronologic de programare, fixat deja în practica MAE a dobândit un deplin suport legal, și mai mult, are un caracter obligatoriu atât față de autoritatea solicitată, cât și față de petenți. In ceea ce privește eforturile MAE de a găsi soluții de „lege ferenda", recurentul menționează la data de 19 noiembrie 2009 a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 2/1991, potrivit căruia cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. In cauză, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii deoarece prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport cu materialul probator administrat și a realizat o încadrare juridică adecvată. Așa cum, corect, a reținut și instanța de fond, intimatul-reclamant s-a adresat în mai multe rânduri recurentului pârât, solicitând a fi programat la o anumită dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar cererile acestuia nu au fost soluționate de către autoritatea pârâtă care a invocat motive de ordin administrativ organizatoric.

Ne aflăm așadar, în ipoteza „nesoluționării în termenul legal a unei cereri", prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, cererea formulată de intimatul-reclamant fiind aceea de a li se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române a cărei soluționare se încadrează în competența de soluționare instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, în mod corect și legal, instanța de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - de a soluționa cererea reclamantului-intimat și 1-a obligat pe acesta la primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, într-un termen „scurt, rezonabil". Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a Secției Consulare a Ambasadei, deoarece autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în discuție.

Totodată, stabilirea de către instanță, în sarcina pârâtului a unui termen ..scurt, rezonabil" pentru primirea cererilor reclamantului, a fost făcută în stricta aplicare a cadrului legal existent în materie, respectiv în aplicarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 (dispoziții anterior citate) precum și a dispozițiilor art. 18 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora, „Instanța, soluționând cererea (...) poate stabili, prin dispozitiv (...) un termen de executare"… În aceste condiții, susținerea recurentului privitoare la lipsa de temei juridic a hotărârii primei instanțe, în ceea ce privește stabilirea acestei obligații în sarcina sa, este vădit nefondată.

Faptul că legiuitorul român a hotărât să îmbunătățească cadrul legislativ în ceea ce privește procedura de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei române , prin adoptarea Legii nr. 359/2009, privind aprobarea O.U.G.

nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, constituie un aspect irelevant în cauză, întrucât faptul că, potrivit art. II din noua lege, începând cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Direcției cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, nu poate fi primit ca argument pertinent pentru justificarea nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii reclamantului, imposibilitatea asigurării anterioare de către Statul Român a unui cadru administrativ corespunzător pentru preluarea și analiza într-un termen rezonabil a cererilor de genul celei în discuție, neputându-i fi opusă reclamantului.

Pentru toate aceste considerente, recursul formulat în cauză este nefondat și va fi respins, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 3705 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.