ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5275/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5275/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința
nr. 901 din 19
februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a hotărât următoarele:
A respins excepția prescripției
dreptului la acțiune, ca neîntemeiată; a admis acțiunea reclamantei L.E. și a obligat
pe pârât să stabilească o dată pentru primirea cererii și a actelor necesare redobândirii
a cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a
prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a respins excepția
prescripției invocată de pârât, ca neîntemeiată,
în considerarea faptului că reclamantul a introdus cererea în termenul de 6 luni
prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, termen care a început să curgă de la
data de 15 iunie 2009, data ultimei cereri adresată de reclamant pârâtului.
Pe fond, a constatat
că în raport de prevederile
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autoritatea publică pârâtă avea obligația
de a înregistra cererea reclamantei în vederea parcurgerii procedurii prevăzută
de dispozițiile aceleiași legi, însă până la momentul introducerii acțiunii, la
peste un an de la data formulării primei cereri nu a fost invitată să depună cererea
de redobândire a cetățeniei.
În speță, prima instanță
a apreciat că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 10
din Convenția Europeană aupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr.
396 din 14 iunie 2002.
Recursul pârâtului
Ministerul Afacerilor Externe
Împotriva acestei sentințe,
pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304
pct. 9 și 304
1
C. proc. civ.
În motivarea căii de atac,
recurentul a criticat soluția primei instanțe pentru aplicarea și interpretarea
greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, instanța
de fond reținând în mod greșit existența unui refuz nejustificat din partea intimatului-pârât
de rezolvare a cererii formulate de reclamantă, în sensul pe care norma citată îl
conferă acestei sintagme.
În acest sens, a arătat
pe de-o parte, că situația de la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău
nu se mai regăsește la nicio altă secție a rețelei misiunilor diplomatice române,
pe de altă parte, nu se poate invoca lipsa de diligență a Statului Român pentru
deblocarea impasului real în care s-a ajuns, dacă se au în vedere ultimele modificări
legislative aduse Legii nr. 21/1991 prin
O.U.G. nr. 36/2009
și O.U.G. nr. 5/2010.
A concluzionat recurentul
că alternativa oferită de ultimele modificări legislative trebuie considerată ca
fiind salutară,
iar
instanța de contencios administrativ trebuie să țină seama de faptul că nu mai subzistă
nicio imposibilitate a reclamantului de a-și valorifica drepturile prevăzute de
Legea nr. 21/1991.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma
motivelor invocate în recurs, a legislației incidente în cauză și sub toate aspectele,
potrivit prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare:
Argumente de fapt și
de drept relevante
Mai înainte de a păși
la examinarea legalității soluției de admitere a cererii deduse judecății, prin
prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se
verifica dacă în raport cu obiectul cererii și față de modificările legislative
aduse Legii cetățeniei române nr. 21/1991, intervenite pe parcursul soluționării
cauzei, menite să simplifice procedura de înregistrare și depunere a cererilor și
documentelor vizând redobândirea/acordarea cetățeniei române, subzistă condiția
interesului reclamantei în prezenta cauză.
Interesul constituie una
dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul
declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată,
ci pe tot parcursul derulării cauzei.
Interesul trebuie să îndeplinească
o serie de condiții, respectiv să fie legitim, personal, născut și actual.
În speță, demersul judiciar
al reclamantei a fost pornit în fața instanței de contencios administrativ a Curții
de Apel București la data de 09 septembrie 2009, ca urmare a refuzului nejustificat
al pârâtului de soluționare, într-un termen rezonabil, a cererii sale privind redobândirea
cetățeniei române.
Înalta Curte
reține că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată
și completată: „În cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau de acordare,
întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10
1
, acestea pot
fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României.
În cazul în
care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare
ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția cetățenie”.
Pe parcursul
soluționării cauzei, Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, a suferit
o serie de modificări aduse prin Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G.
nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române și
O.U.G. nr. 5/2010 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie.
Astfel, potrivit
art. 2 din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea
și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „Începând cu 01 ianuarie 2010,
în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române,
formulate în temeiul dispozițiilor art. 10
1
din Legea cetățeniei române
nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa
birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie”.
Potrivit O.U.G. nr. 5/2010
privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie,
cetățenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10
1
din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru
Cetățenie
,
precum și la Birourile teritoriale pentru cetățenie,
fără nicio restricție
în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere
în România ori de o programare prealabilă, începând cu data de 08 februarie 2010,
când Birourile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Cetățenie au devenit operaționale.
Așa cum rezultă din preambulul
celor două acte normative, au fost adoptate în scopul
îmbunătățirii procedurii
de redobândire/acordare a cetățeniei române, în vederea soluționării în termene
rezonabile a cererilor formulate în acest sens, ținându-se seama de necesitatea
eliminării într-un termen cât mai scurt a oricărei prelungiri nejustificate a procedurii.
Cu alte cuvinte, legiuitorul
a instituit aceste măsuri legislative în scopul evitării unor blocaje în soluționarea
cererilor de
redobândire/acordare
a cetățeniei române,
potrivit art. 10
1
din Legea nr. 21/1991,
republicată, cu modificările și completările ulterioare
.
În speță, Înalta Curte
constată că intimata-reclamantă, cetățean moldovean, are acum la îndemână alternativa
oferită de legiuitor
pentru valorificarea drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, astfel încât, interesul
acesteia de a obliga intimatul-pârât să-i stabilească o dată pentru depunerea cererii
sale de redobândire a cetățeniei române, într-un termen rezonabil, nu mai subzistă.
Față de această situație,
Înalta Curte constată că interesul în cadrul acțiunii deduse judecății nu mai îndeplinește
condiția de a fi actual, așa încât, acțiunea promovată de reclamantă apare ca lipsită
de interes.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
În consecință,
pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată,
Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii
acțiunii reclamantei ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 901 din 19 februarie
2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința atacată,
în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2010.