ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 07 octombrie 2009, sub nr. 9849/6572/III-7/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Judiciară - Serviciul Judiciar Penal i-a comunicat lui N.I., că plângerea sa, adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 30 septembrie 2009 a fost trimisă spre competentă soluționare Secției de urmărire penală și criminalistică și Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru verificarea aspectelor semnalate.

La 3 noiembrie 2009, sub același număr (9849/6572/III-7/2009), prin referat, Secția Judiciară a reținut că N.I., condamnat definitiv la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru omor, a cerut retragerea declarației dată la 22 octombrie 2009 la Penitenciarul Giurgiu, procurorul propunând ca petentului să i se comunice că, potrivit legii, organele de urmărire penală au procedat corect la ascultarea sa la locul de deținere, cel în cauză având dreptul să-și administreze probe pe care le consideră necesare, exercitarea acestui drept nefiind condiționată de legiuitor de locul ascultării, parchet ori penitenciar. La 29 octombrie 2009, sub nr. 35546, s-a înregistrat plângerea petentului împotriva lucrării nr. 9849/6572/III-7/2009.

Plângerea de față este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor dezvolta. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute potrivit art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. În cauză, petentul nu a atacat vreo rezoluție sau ordonanță dintre cele enumerate mai sus și, pe de altă parte, văzând și dispozițiile art. 222 C. proc. pen., nu a indicat mijloace de probă. Totodată, cum potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., verificând plângerea se examinează actul procurorului pe baza materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate, se reține că petentul nu a depus niciun mijloc de probă referitor la pretinse fapte în sarcina vreunei persoane din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, astfel cum detaliază într-un memoriu adresat Direcției Naționale Anticorupție (filele 18 și următoarele dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., petentul neatacând și neprobând că vreun act al procurorului dintre cele prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. l-ar fi vătămat. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., plângerea va fi respinsă ca inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen. cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul N.I. Obligă petiționarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.