ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra plângerii de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La 07 octombrie 2009, sub nr. 9849/6572/III-7/2009,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Judiciară -
Serviciul Judiciar Penal i-a comunicat lui N.I., că plângerea sa, adresată
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 30 septembrie 2009 a fost trimisă spre competentă soluționare Secției de urmărire penală și criminalistică și
Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru verificarea aspectelor
semnalate.
La 3 noiembrie 2009,
sub același număr (9849/6572/III-7/2009), prin referat, Secția Judiciară a
reținut că N.I., condamnat definitiv la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru
omor, a cerut retragerea declarației dată la 22 octombrie 2009 la Penitenciarul Giurgiu, procurorul propunând ca petentului să i se comunice că, potrivit legii,
organele de urmărire penală au procedat corect la ascultarea sa la locul de
deținere, cel în cauză având dreptul să-și administreze probe pe care le
consideră necesare, exercitarea acestui drept nefiind condiționată de legiuitor
de locul ascultării, parchet ori penitenciar.
La 29 octombrie 2009,
sub nr. 35546, s-a înregistrat plângerea petentului împotriva lucrării nr. 9849/6572/III-7/2009.
Plângerea de față
este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., după respingerea plângerii
făcute potrivit art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de
sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror,
persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența
să judece cauza în primă instanță.
În cauză, petentul nu
a atacat vreo rezoluție sau ordonanță dintre cele enumerate mai sus și, pe de
altă parte, văzând și dispozițiile art. 222 C. proc. pen., nu a indicat
mijloace de probă.
Totodată, cum
potrivit art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., verificând plângerea se
examinează actul procurorului pe baza materialului cauzei, precum și a oricăror
înscrisuri noi prezentate, se reține că petentul nu a depus niciun mijloc de
probă referitor la pretinse fapte în sarcina vreunei persoane din cadrul
Administrației Naționale a Penitenciarelor, astfel cum detaliază într-un
memoriu adresat Direcției Naționale Anticorupție (filele 18 și următoarele
dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).
În cauză, nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 278
1
alin. (13) C. proc. pen., petentul
neatacând și neprobând că vreun act al procurorului dintre cele prevăzute de
art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. l-ar fi vătămat.
În consecință, în
conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc.
pen., plângerea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 C. proc. pen. cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc.
pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul N.I.
Obligă petiționarul
să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată, în ședință publică, azi 2
februarie 2010.